Cele 12 testamente ale patriarhilor, fiii lui Israel

[CristianR]

În prealabil postat de delia31

Vezi ca i-ai uitat pe altii cu adevarat priceputi: Cristian (fostul asa-zis nepriceput) si Ioan Cezar, ca sa nu mai zic si de altii.

În ce mă privește, îmi pare rău dacă am lăsat cândva, pe undeva, impresia că aș putea spune ceva la asemenea text; mă simt total depășit. N.Priceputu :)

În prealabil postat de CristianR

În ce mă privește, îmi pare rău dacă am lăsat cândva, pe undeva, impresia că aș putea spune ceva la asemenea text; mă simt total depășit. N.Priceputu :)

Vezi? vezi? Cand iti spuneam ca smerenia e un act riscant... Poate fi urmata de mari pareri de rau...:)

În prealabil postat de ahilpterodactil

Hopa? Cum adica, Intrare?
Pai frate, n-ai tu intrari si vagoane cate linii se intretaie si se deschid in poezia duhovniceasca!
De poezie zici tu?
Si inca, duhovniceasca?
Mai, ia vezi ca ai intrat cu vagonu-n gard!........:))

Ai dreptate. Gafai, pentru a enspea oara.

http://www.jewishencyclopedia.com/ar...lve-patriarchs

Doar un mic comentariu as adauga: scrierea cu oricina face parte din perioada timpurie a traditiei apocaliptice iudaice ( sfarsitul sec III BC-70 AD) alaturi de alte scrieri precum I Enoh, Cartea Jubileelor, Oracolele Sibylline, Testamentul lui Moise, Martiriul lui Isaia, Viata lui Adam si Eva, Apocalipsa lui Moise, Manuscrisele de la Marea Moarta, Testamentul lui Abraham, etc.

Toate aceste scrieri, incadrate in mod general in sintagma apocaliptica, au particularitatile lor, specificul lor, aspecte care nu pot fi rupte de contextul social, cultural si religios in care au aparut. Scoase din acest context devin scrieri stranii, pierdute intr-o interpretare moderna foarte diferita de contextul lor. Ele nu sunt scrieri crestine si cred ca cea mai mare greseala posibila este sa le priveste prin lentilele teologice a peste doua mii de ani de crestinism. Lasate in contextul lor si intelese conform timpului lor inseamna (cred ca aceasta este adevarata provocare teologica) a le da o sansa de a-si descoperi sensul real si de a-i intelege mai bine pe acei oameni care, in foarte multe privinte, nu gandeau ca noi si nu intelegeau ca noi sau daca par a o face atunci o fac plecand de la alte motivatii decat ale noastre.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

http://www.jewishencyclopedia.com/ar...lve-patriarchs

Doar un mic comentariu as adauga: scrierea cu oricina face parte din perioada timpurie a traditiei apocaliptice iudaice ( sfarsitul sec III BC-70 AD) alaturi de alte scrieri precum I Enoh, Cartea Jubileelor, Oracolele Sibylline, Testamentul lui Moise, Martiriul lui Isaia, Viata lui Adam si Eva, Apocalipsa lui Moise, Manuscrisele de la Marea Moarta, Testamentul lui Abraham, etc.

Toate aceste scrieri, incadrate in mod general in sintagma apocaliptica, au particularitatile lor, specificul lor, aspecte care nu pot fi rupte de contextul social, cultural si religios in care au aparut. Scoase din acest context devin scrieri stranii, pierdute intr-o interpretare moderna foarte diferita de contextul lor. Ele nu sunt scrieri crestine si cred ca cea mai mare greseala posibila este sa le priveste prin lentilele teologice a peste doua mii de ani de crestinism. Lasate in contextul lor si intelese conform timpului lor inseamna (cred ca aceasta este adevarata provocare teologica) a le da o sansa de a-si descoperi sensul real si de a-i intelege mai bine pe acei oameni care, in foarte multe privinte, nu gandeau ca noi si nu intelegeau ca noi sau daca par a o face atunci o fac plecand de la alte motivatii decat ale noastre.

Citind ce scrii, si ca de obicei ai mare dteptate, mi s-a făcut un dor năpraznic să văd și să aud niște evrei ortodocși, precum cei străvechi, precum acei patriarhi. Știu că m-ar considera, din pdv credintei sale, unclean, dar chiar si asa, as sta la zeci de metri si as asculta mierea duhului curgind din gura unui rabin iesit din vesnicie, cu kippa pe cap si invesmintat in alb si albastru...

Nu este nevoie Theo sa te intorci in timp ca sa-l gasesti pe Dumnezeu, EL este mereu alaturi de noi :) Oricum, noi, oamenii moderni, in lumea lor am fi fost un nonsens. Privim in urma, in istorie,ne fascineaza, idealizam si credeam ca daca ne-am intoarce acolo am gasi ceea ce poate nu vedem aici, din diverse motive. Nu ne putem intoarce (si nici nu am gasi ceva asa de ideal pe cat ne imaginam) dar putem privi mai cu atentie in jur, in definitiv cei de atunci priveau spre viitor, asteptand mantuirea si ar fi fost foarte mirati cand ne-am fi intalnit alergand pe culoarele istoriei, ei spre timpul nostru si noi fugind spre epoca lor :)

O seara placuta tuturor!

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

...cei de atunci priveau spre viitor, asteptand mantuirea si ar fi fost foarte mirati cand ne-am fi intalnit alergand pe culoarele istoriei, ei spre timpul nostru si noi fugind spre epoca lor :)

Uh!..........:)

[delia31]

Nu-i nevoie sa te intorci in timp, Theo. Are dreptate Pelerinul. Cred ca nostalgia ta dupa vremi demult apuse, se trage din adancurile fiintei tale. In tine insuti tre' sa te intorci, as zice, mai degraba. Nostos-ul din nostalgie e acasa si algos e durere. Dorul tau de duca e dor de casa, casa sufletului, evident.

Cred ca stii parabola aia cu rabinul Eisik, fiul lui Jekel din Cracovia. Ti-o amintesc sau daca n-o stii, ti-o spun aici ca tot ti-e gandul la rabini. Fii antena, ca nu e doar povestea lui, ci si a ta, si a mea si a oricui!

Povestea spune ca era odata in Cracovia un rabin, pe nume Eisik, fiul lui Jekel, care o ducea tare greu, de multi ani.

Intr-o noapte, a avut un vis in care i se poruncea sa mearga la Praga si sa caute o comoara sub podul care ducea la Palatul regal. A ignorat porunca, dar visul s-a repetat de 3 ori, asa ca rabinul Eisik s-a dus la Praga sa caute comoara de sub pod.

Numai ca, ajuns acolo, a vazut ca podul era pazit ziua si noaptea de gardieni si nu indraznea sa se apuce de sapat. Venea in fiecare dimineata langa pod si ii dadea tarcoale pana seara. Unul din gardieni l-a intrebat daca cauta ceva anume sau poate asteapta pe cineva.

La care rabinul Eisik i-a povestit visul pentru care venise la Praga tocmai de asa departe. Gardianul izbucni atunci in ras: „ Of, bietul de tine, ti-ai tocit pingelele atata amar de drum pentru un vis. Biet naiv, asa e cand te increzi in vise! Si eu am avut mai demult un vis, in care mi s-a spus sa merg la Cracovia, in casa unui jidov cu numele Eisik, fiul lui Jekel, sa caut in odaia lui, undeva dupa soba ca sa gasesc o comoara. Parca ma si vad in Cracovia, unde probabil jumatate din locuitorii evrei se numesc Eisik, iar cealalta jumatate Jekel, scotocind prin toate casele!” Si gardianul a continuat sa rada de amintirea acelui vis.

Rabinul Eisik s-a intors acasa, a cautat in firida de dupa soba si a gasit intr-adevar comoara.

Cu o parte din bani a construit o casa de rugaciune care se cheama Scoala Reb Eisik Reb Jekel. Unde probabil i-a invatat si pe altii din patania lui, ca adica daca nu cauti mai intai in imediata apropiere, atunci, pentru a gasi ceea ce cauti trebuie sa faci mai intai un drum lung, un ocolis divagatoriu, sa te intorci la tine de departe. Uneori de foarte departe.
Ca fiul risipitor din tara roscovelor.

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

... as sta la zeci de metri si as asculta mierea duhului curgind din gura unui rabin iesit din vesnicie, cu kippa pe cap si invesmintat in alb si albastru...

Nu stiu de ce, semeni cu un amic, un mare razvratit daca e sa ne luam dupa pozele lui
si care a zis invers decat zici tu (adica, de fapt, acelasi lucru):
as sta chiar in poarta manastirii, vreo luna, in lotus, si le-as arata eu lor rugaciune si asceza!

Lui i-am zis ca monahii aceia mai si zboara, cateodata.
Tie iti spun ca rabinii astia mai fac si caca, uneori. Ca tot iti plac tie trimiterile coproase...:)

În prealabil postat de delia31

Nu-i nevoie sa te intorci in timp, Theo. Are dreptate Pelerinul. Cred ca nostalgia ta dupa vremi demult apuse, se trage din adancurile fiintei tale. In tine insuti tre' sa te intorci, as zice, mai degraba. Nostos-ul din nostalgie e acasa si algos e durere. Dorul tau de duca e dor de casa, casa sufletului, evident.

Cred ca stii parabola aia cu rabinul Eisik, fiul lui Jekel din Cracovia. Ti-o amintesc sau daca n-o stii, ti-o spun aici ca tot ti-e gandul la rabini. Fii antena, ca nu e doar povestea lui, ci si a ta, si a mea si a oricui!

Povestea spune ca era odata in Cracovia un rabin, pe nume Eisik, fiul lui Jekel, care o ducea tare greu, de multi ani.

Intr-o noapte, a avut un vis in care i se poruncea sa mearga la Praga si sa caute o comoara sub podul care ducea la Palatul regal. A ignorat porunca, dar visul s-a repetat de 3 ori, asa ca rabinul Eisik s-a dus la Praga sa caute comoara de sub pod.

Numai ca, ajuns acolo, a vazut ca podul era pazit ziua si noaptea de gardieni si nu indraznea sa se apuce de sapat. Venea in fiecare dimineata langa pod si ii dadea tarcoale pana seara. Unul din gardieni l-a intrebat daca cauta ceva anume sau poate asteapta pe cineva.

La care rabinul Eisik i-a povestit visul pentru care venise la Praga tocmai de asa departe. Gardianul izbucni atunci in ras: „ Of, bietul de tine, ti-ai tocit pingelele atata amar de drum pentru un vis. Biet naiv, asa e cand te increzi in vise! Si eu am avut mai demult un vis, in care mi s-a spus sa merg la Cracovia, in casa unui jidov cu numele Eisik, fiul lui Jekel, sa caut in odaia lui, undeva dupa soba ca sa gasesc o comoara. Parca ma si vad in Cracovia, unde probabil jumatate din locuitorii evrei se numesc Eisik, iar cealalta jumatate Jekel, scotocind prin toate casele!” Si gardianul a continuat sa rada de amintirea acelui vis.

Rabinul Eisik s-a intors acasa, a cautat in firida de dupa soba si a gasit intr-adevar comoara.

Cu o parte din bani a construit o casa de rugaciune care se cheama Scoala Reb Eisik Reb Jekel. Unde probabil i-a invatat si pe altii din patania lui, ca adica daca nu cauti mai intai in imediata apropiere, atunci, pentru a gasi ceea ce cauti trebuie sa faci mai intai un drum lung, un ocolis divagatoriu, sa te intorci la tine de departe. Uneori de foarte departe.
Ca fiul risipitor din tara roscovelor.

Multumesc, sora Delia, pentru parabola si sfat. Extraordinari, acesti hasidim...