Poemul unei singure respiratii

[vichy]

RUGACIUNEA LUI IISUS CA DAR DUMNEZEIESC

Poate ca din toate limbile pamantului,limba elina este cea mai privilegiata in ceea ce priveste Rugaciunea lui Iisus.In limba elina Rugaciunea lui Iisus este poezie,o poezie rimata ,cu o rezonanta deosebita,asemanatore unei cantari crestine
taranesti,unei doine sau descantec,care vibreaza si canta.O redau intr-o transliteratie destul de imperfecta .
Pentru credinciosii rugatori:
Kyrie Iesou Christe, Yie tou Theou, Eleison me ton amartalon.
(Doamne,Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine,pacatosul)
Pentru credincioasele rugatoare:
Kyrie Iesou Christe, Yie tou Theou, Eleison me tin amartalon.
(Doamne,Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine,pacatoasa)
O minune !Numai la zece cuvinte ,o asemenea concentrare fantastica de cuvinte care rimeaza!
Negresit,Rugaciunea Inimii in elineste este un dar dumnezeiesc,caci omeneste vorbind ar fi fost imposibil pentru un pamantean sa gaseasca atatea cuvinte care sa rimeze intr-o scurta rugaciune de 10 cuvinte.
Astfel,rimeaza cuvintele :KYRIE cu YIE.De asemenea :IESOU cu TOU si THEOU precum si ELEISON cu TON si cu AMARTALON ;
De ce e nevoie de rima ?In Sfanta Scriptura,Psalmii nu aveau rima.Insa in secolul al XVI-lea s-a simtit nevoiat versificarilor in limba latina si ,apoi,in limbile nationale.De ce ?Pentru folcloristul si lingvistul I.C. Chitimia « frumusetea psalmilor invita singura la o poetizare in versuri ».S-a spus ca aceasta tendinta de poetizare s-ar datora unor scriitori inclinati spre reforma,dar este inexact.Primele versificari s-au facut in limba latina,Astfel,Joannes Campensis,la indemnul episcopului si poetului polon Jan Dantyszek,a transpus psalmii in versuri latine. Sub titlul Psalmorum omnium iuxta hebraica veritatem paraphrastica interpretatio(Cracovia 1539).Succesul a fost enorm.cartea s-a tiparit in peste 30 de editii.Au urmat nenumarate transpuneri,dar cea mai frumoasa transpunere in versuri latine apartine poetului scotian George Buchanan(1506-1582).
Intre timp au inceput si continua si astazi versificarile in limbile nationale.Sirul autorilor este foarte mare,dar istoria literaturii retine numai doi mari poeti care au izbutit sa versifice Psaltirea aproape desavarsit ,Poetul polonez Jan Kochanowski(Psalterz Dawidow, 1579) si Mitropolitul Dosoftei(Psaltirea in versuri,1673),una dintre cele mai frumoase si originale poetizari ale Psalmilor.Mitropolitul Dosoftei(1624-1693) a folosit un text canonic slavonesc pe care l-a tradus in romaneste si apoi l-a versificat.A avut in paralel si si o versiune greceasca si alta in limba latina.Dupa o munca de 5 ani,a terminat poetizareea celor 150 de psalmi sun denumirea Psaltire a svantului proroc David,pe care o tipareste la Uniew,in Polonia.
Se considera ca unul dintre cei inaltatori si tulburatori psalmi este psalmul 136, Super flumina Babylonis(La raul Babilonului),sintagma a intrat in zestrea de expresii si locutiuni,referindu-se la soarta trista a celor exilati..

1.La raul Babilonului,acolo am sezut si am plans ,cand ne-am adus aminte de Sion.
2.In salcii,in mijlocul lor am atarnat harpele noastre
3.Ca acolo,cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut noua cantare zicand:
Cantati-ne noua din cantarile Sionului !…
4.Cum sa cantam cantare Domnului in pamant strain ?
5.De te voi uita Ierusalime,uitata sa fie dreapta mea !
6.Sa mi se lipeasca limba mea de grumazul meu,de nu-mi voi aduce aminte de tine,de nu voi pune inaite Ierusalimul,ca inceput al bucuriei mele.
(Biblia sau Sfanta Scriptura,Ed. Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti -1982)

Iata poetizarea lui Dosoftei,intr-un alert octosilab popular:

La apa Vavilonului,
Jelind de tara Domnului,
Acolo sezum si plansam,
La voroava ce ne stransam…
Si cu inima amara,
Prin Sion si pentru tara,
Aducandu-ne aminte,
Plangeam cu lacrami herbinte,
Si bucine fercate
Lasam prin salcii aninate,
Ca acolo ne-ntrebara,
Aceia ce ne pradara
Sa le zicem viers de carte
Intre acea streinatate[…]
Ca nu ni se da-ndemana
A cant-n tara streina.
De te-as uita, tara svanta,
Atuncea sa-mi vie smanta
Si direapta mea sa uite
A schimba viers in laute !
Si sa mi sa prinza limba
De gingini,jelindu-mi scarba[…]
Psaltirea in versuri 1673,editie critica si facsimilata de N.A.Ursu cu o prefata de I.P.S.,Justim Moisescu,Iasi,1974;
Crestomatie de literatura romana veche,vol. II,Editura Dacia Cluj-Napoca,1980

Langa Sion,Dosoftei asaza in evocare si tara care nu e decat tara lui.Astfel,psalmul vibreaza pentru el si odata cu el si pamantul romanesc de sub picioarele lui.
Dupa cate se vede,textul se departeaza oarecum original."Dosoftei a fost un inspirat si a avut simtul poeziei si al frumosului particular in sonuriile propriei sale limbi si aceasta i-a dat elavatia de creatie",arata pe buna dreptate I.C. Chitimia.Tot el mai arata ca "Opera lui Dosoftei este una dintre cele mai reusite transpuneri in versuri,prin trairea Psalmilor in spirit personal si in spiritul vietii si istoriei poporului roman,precum si prin folosirea celor mai variate si inventive culori lexicale,de la arhaisme la elemente de limbaj popular viu care dau imagini de o valoare neperisabila...Dosoftei a fost un poet,nu un simplu versificator,lucru vizibil si in repoetizarea romaneasca a psalmilor,cu sentimentele lui si ale neamului sau".
O poetizare foarte reusita am gasit-o in cartea Sa cantam Domnului/Carte de cantari a Oastei Domnului/Editura Oastea Domnului,Sibiu 1994..Iata acelasi psalm pentru comparatie :

Pe malurile raurilor triste,
Pe malurile apelor din Babilon,
Acolo am sezut si am plans cu jale
Cand ne-am adus aminte de tine Sion.

In salciile din tinutu-acela,
Noi,harfele,plangand le-am atarnat,
acolo toti chinuitorii nostri
sa le cantam cantari…ai asteptat.

Asupritorii vrut-su bucurie,
Vrajmasii nosti veselii au vrut,
Cantarile Sionului cerura,
Sa le cantam din ele ne-au cerut.

Cum,Doamne,sa putem canta noi oare
Cantarile Sionului iubit,
a-Domnului cantari neprihanite,
pe un pamant strain si nerodit ?

De te-as uita Ierusalim,sa-si uite
A ei destoinicie dreapta mea,
De cerul gurii limba sa mi se lipeasca
De nu-mi va fi la tine inima.

Autorul foloseste catrenul,iar in cadrul acestuia,numai doua versuri rimeaza incrucisat:Babilon-Sion,atarnat-asteptat,iubit-nedorit,mea-inima.Desigur,e destul de dificil sa realizezi o versificare fara sa alterezi textul si sa fii nevoit sa respecti si rima.Intr-un frumos dodecasilab liric,autorul,cu un vadit har poetic,obtine o frumoasa poetizare,realizand un echilibru intre fondul originalului si inovatia lirica.Altfel spus,intre nealterarea textului si dulceata graiului popular.

Vedem asadar virtutile poetizarii in rima.Stihul parca se lipeste de suflet si e de la sine lucrator.El patrunde firesc in minte si in inima si se spune chiar fara voia noastra.E ca un cantec de leagan,care revine permanent.Rima da textului o neintrerupta mizicalitate.Rima este un ajutor firesc pentru psalmi si rugaciune.Pentru o rugaciune care se cere neintrerupta si de la sine lucratoare,rima este o virtute.Rugaciunea lui Iisus este unica in lume,cum unica este varianta in limba elina.
Ce putem face pentru limba romana ?Nu putem renunta la acest ajutor de nepretuit pentru neputinta mintii noastre care este textul rimat.Nu este o solutie fericita sa umblam la textul rugaciunii,desi,se obisnuieste,ca unui poem rimat sa i se gaseasca un echivalent...tot rimat.De buna seama, orice traducere este o tradare(traddutore traditore).Deoarece, avem deja o traducere ce a intrat in traditie,trebuie sa o respectam ca atare.Dar putem pe acel "Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul" sa-l integram in poeme si aici avem posibilitati nelimitate.
Gavriil STIHARUL

[vichy]

În prealabil postat de vichy

RUGACIUNEA LUI IISUS CA DAR DUMNEZEIESC

Poate ca din toate limbile pamantului,limba elina este cea mai privilegiata in ceea ce priveste Rugaciunea lui Iisus.In limba elina Rugaciunea lui Iisus este poezie,o poezie rimata ,cu o rezonanta deosebita,asemanatore unei cantari crestine
taranesti,unei doine sau descantec,care vibreaza si canta.O redau intr-o transliteratie destul de imperfecta .
Pentru credinciosii rugatori:
Kyrie Iesou Christe, Yie tou Theou, Eleison me ton amartalon.
(Doamne,Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine,pacatosul)
Pentru credincioasele rugatoare:
Kyrie Iesou Christe, Yie tou Theou, Eleison me tin amartalon.
(Doamne,Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine,pacatoasa)
O minune !Numai la zece cuvinte ,o asemenea concentrare fantastica de cuvinte care rimeaza!
Negresit,Rugaciunea Inimii in elineste este un dar dumnezeiesc,caci omeneste vorbind ar fi fost imposibil pentru un pamantean sa gaseasca atatea cuvinte care sa rimeze intr-o scurta rugaciune de 10 cuvinte.
Astfel,rimeaza cuvintele :KYRIE cu YIE.De asemenea :IESOU cu TOU si THEOU precum si ELEISON cu TON si cu AMARTALON ;
De ce e nevoie de rima ?In Sfanta Scriptura,Psalmii nu aveau rima.Insa in secolul al XVI-lea s-a simtit nevoiat versificarilor in limba latina si ,apoi,in limbile nationale.De ce ?Pentru folcloristul si lingvistul I.C. Chitimia « frumusetea psalmilor invita singura la o poetizare in versuri ».S-a spus ca aceasta tendinta de poetizare s-ar datora unor scriitori inclinati spre reforma,dar este inexact.Primele versificari s-au facut in limba latina,Astfel,Joannes Campensis,la indemnul episcopului si poetului polon Jan Dantyszek,a transpus psalmii in versuri latine. Sub titlul Psalmorum omnium iuxta hebraica veritatem paraphrastica interpretatio(Cracovia 1539).Succesul a fost enorm.cartea s-a tiparit in peste 30 de editii.Au urmat nenumarate transpuneri,dar cea mai frumoasa transpunere in versuri latine apartine poetului scotian George Buchanan(1506-1582).
Intre timp au inceput si continua si astazi versificarile in limbile nationale.Sirul autorilor este foarte mare,dar istoria literaturii retine numai doi mari poeti care au izbutit sa versifice Psaltirea aproape desavarsit ,Poetul polonez Jan Kochanowski(Psalterz Dawidow, 1579) si Mitropolitul Dosoftei(Psaltirea in versuri,1673),una dintre cele mai frumoase si originale poetizari ale Psalmilor.Mitropolitul Dosoftei(1624-1693) a folosit un text canonic slavonesc pe care l-a tradus in romaneste si apoi l-a versificat.A avut in paralel si si o versiune greceasca si alta in limba latina.Dupa o munca de 5 ani,a terminat poetizareea celor 150 de psalmi sun denumirea Psaltire a svantului proroc David,pe care o tipareste la Uniew,in Polonia.
Se considera ca unul dintre cei inaltatori si tulburatori psalmi este psalmul 136, Super flumina Babylonis(La raul Babilonului),sintagma a intrat in zestrea de expresii si locutiuni,referindu-se la soarta trista a celor exilati..

1.La raul Babilonului,acolo am sezut si am plans ,cand ne-am adus aminte de Sion.
2.In salcii,in mijlocul lor am atarnat harpele noastre
3.Ca acolo,cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut noua cantare zicand:
Cantati-ne noua din cantarile Sionului !…
4.Cum sa cantam cantare Domnului in pamant strain ?
5.De te voi uita Ierusalime,uitata sa fie dreapta mea !
6.Sa mi se lipeasca limba mea de grumazul meu,de nu-mi voi aduce aminte de tine,de nu voi pune inaite Ierusalimul,ca inceput al bucuriei mele.
(Biblia sau Sfanta Scriptura,Ed. Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti -1982)

Iata poetizarea lui Dosoftei,intr-un alert octosilab popular:

La apa Vavilonului,
Jelind de tara Domnului,
Acolo sezum si plansam,
La voroava ce ne stransam…
Si cu inima amara,
Prin Sion si pentru tara,
Aducandu-ne aminte,
Plangeam cu lacrami herbinte,
Si bucine fercate
Lasam prin salcii aninate,
Ca acolo ne-ntrebara,
Aceia ce ne pradara
Sa le zicem viers de carte
Intre acea streinatate[…]
Ca nu ni se da-ndemana
A cant-n tara streina.
De te-as uita, tara svanta,
Atuncea sa-mi vie smanta
Si direapta mea sa uite
A schimba viers in laute !
Si sa mi sa prinza limba
De gingini,jelindu-mi scarba[…]
Psaltirea in versuri 1673,editie critica si facsimilata de N.A.Ursu cu o prefata de I.P.S.,Justim Moisescu,Iasi,1974;
Crestomatie de literatura romana veche,vol. II,Editura Dacia Cluj-Napoca,1980

Langa Sion,Dosoftei asaza in evocare si tara care nu e decat tara lui.Astfel,psalmul vibreaza pentru el si odata cu el si pamantul romanesc de sub picioarele lui.
Dupa cate se vede,textul se departeaza oarecum original."Dosoftei a fost un inspirat si a avut simtul poeziei si al frumosului particular in sonuriile propriei sale limbi si aceasta i-a dat elavatia de creatie",arata pe buna dreptate I.C. Chitimia.Tot el mai arata ca "Opera lui Dosoftei este una dintre cele mai reusite transpuneri in versuri,prin trairea Psalmilor in spirit personal si in spiritul vietii si istoriei poporului roman,precum si prin folosirea celor mai variate si inventive culori lexicale,de la arhaisme la elemente de limbaj popular viu care dau imagini de o valoare neperisabila...Dosoftei a fost un poet,nu un simplu versificator,lucru vizibil si in repoetizarea romaneasca a psalmilor,cu sentimentele lui si ale neamului sau".
O poetizare foarte reusita am gasit-o in cartea Sa cantam Domnului/Carte de cantari a Oastei Domnului/Editura Oastea Domnului,Sibiu 1994..Iata acelasi psalm pentru comparatie :

Pe malurile raurilor triste,
Pe malurile apelor din Babilon,
Acolo am sezut si am plans cu jale
Cand ne-am adus aminte de tine Sion.

In salciile din tinutu-acela,
Noi,harfele,plangand le-am atarnat,
acolo toti chinuitorii nostri
sa le cantam cantari…ai asteptat.

Asupritorii vrut-su bucurie,
Vrajmasii nosti veselii au vrut,
Cantarile Sionului cerura,
Sa le cantam din ele ne-au cerut.

Cum,Doamne,sa putem canta noi oare
Cantarile Sionului iubit,
a-Domnului cantari neprihanite,
pe un pamant strain si nerodit ?

De te-as uita Ierusalim,sa-si uite
A ei destoinicie dreapta mea,
De cerul gurii limba sa mi se lipeasca
De nu-mi va fi la tine inima.

Autorul foloseste catrenul,iar in cadrul acestuia,numai doua versuri rimeaza incrucisat:Babilon-Sion,atarnat-asteptat,iubit-nedorit,mea-inima.Desigur,e destul de dificil sa realizezi o versificare fara sa alterezi textul si sa fii nevoit sa respecti si rima.Intr-un frumos dodecasilab liric,autorul,cu un vadit har poetic,obtine o frumoasa poetizare,realizand un echilibru intre fondul originalului si inovatia lirica.Altfel spus,intre nealterarea textului si dulceata graiului popular.

Vedem asadar virtutile poetizarii in rima.Stihul parca se lipeste de suflet si e de la sine lucrator.El patrunde firesc in minte si in inima si se spune chiar fara voia noastra.E ca un cantec de leagan,care revine permanent.Rima da textului o neintrerupta mizicalitate.Rima este un ajutor firesc pentru psalmi si rugaciune.Pentru o rugaciune care se cere neintrerupta si de la sine lucratoare,rima este o virtute.Rugaciunea lui Iisus este unica in lume,cum unica este varianta in limba elina.
Ce putem face pentru limba romana ?Nu putem renunta la acest ajutor de nepretuit pentru neputinta mintii noastre care este textul rimat.Nu este o solutie fericita sa umblam la textul rugaciunii,desi,se obisnuieste,ca unui poem rimat sa i se gaseasca un echivalent...tot rimat.De buna seama, orice traducere este o tradare(traddutore traditore).Deoarece, avem deja o traducere ce a intrat in traditie,trebuie sa o respectam ca atare.Dar putem pe acel "Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul" sa-l integram in poeme si aici avem posibilitati nelimitate.
Gavriil STIHARUL

...ELEISON ME TON AMARTALON
(Miluieste-ma pe mine pacatosul)


Doamne,credinta am avut de neclintit
cand valurile negre ma trageau in jos,
semetii munti i-am clatinat…dar m-am mandrit:
miluieste-ma pe mine cel pacatos.



Doamne,in stihuri Te-am cantat si Te-am slavit,
caci dulce stih mi-ai dat si graiul cuvios,
cu aripi de rime am zburat…dar m-am mandrit :
miluieste-ma pe mine cel pacatos.



Doamne,pentru Tine m-am lasat osandit,
pentru sfantul Tau nume dulce si duios,
ocari si spini am suportat…dar m-am mandrit :
miluieste-ma pe mine cel pacatos.



Doamne,cu Tine am fost pe cruce si am patimit,
cu Tine am gustat din bice pân-la os
si oasele zdrobite au fost…dar m-am mandrit :
miluieste-ma pe mine cel pacatos.



Doamne de atatea ori spre raiul inflorit
Ingeri m-au purtat si-n cerul Tau frumos
cu sfintii în rugaciune-am fost…dar m-am mandrit:
miluieste-ma pe mine cel pacatos.



Doamne,atatea lucruri bune au rasarit
din rugaciunile rostite cu folos.
Atat de minunate sunt…dar m-am mandrit :
miluieste-ma pe mine cel pacatos…

[mihailt]

Mai soro la rugaciunea inimii nu conteaza prea mult respiratia.
Conteaza foarte foarte mult sa fie omul spovedit, sa fie in pace cu toti, sa nu aiba vreo imagine,sunet,gust,miros,senzatie de pipait imprimata pe imaginatie.
Sa tie post iarasi e bine.
Si sa fie smerit si sa stie spre cine se roaga - ca adica striga spre Dumnezeu.
Este cartea de rugaciunea inimii scoasa de parintele Mina Dobzeu si Ierodiaconul Cleopa Paraschiv.

De exemplu Sfantul Grigorie Palama in tinerete striga incontinuu spre Maica Domnului sa ii lumineze intunericul pana cand i s-a aratat Sfantul Ioan Teologul trimis de Maica Domnului si i-a zis ca il va ajuta.

Sfantul Simeon Noul Teolog spunea psalmi facand metanii si a vazut pe Dumnezeu.
Sfantul Antonie cel Mare a fost batut mai intai de draci iar apoi cand a strigat dupa Domnul Iisus Hristos l-a vazut pe acesta.

Pentru mireni cel mai usor mod de a se uni cu Dumnezeu este respectarea poruncilor dumnezeisti si a poruncilor bisericesti si normal participarea la viata bisericii.