Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

[Capy]

Am şi eu nevoie de unele lămuriri dacă se poate. În Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei care s-a citit astăzi în Biserică, se spune că Hristos a devenit o persoană omenească. Din ce am citit pe acest subiect, ştiu că Nestorie învaţa eronat despre mai multe persoane în Hristos. Cum adică a devenit o persoană omenească? Eu ştiam că Hristos este Persoana divină care S-a Întrupat şi în care s-au unit cele două firi - firea divină şi firea umană şi că S-a înomenit, adică a luat fire omenească. Când a devenit Hristos persoană umană? Eu ştiam că omenitatea lui Hristos se referă la una dintre cele două naturi ale Sale, adică la natura Sa umană, ci nu la Persoana Sa. Cei care aveţi pregătirea corespunzătoare luminaţi-mă şi pe mine şi corectaţi-mă dacă nu am înţeles bine. Mulţumesc!

Textul la care mă refer este acesta:
"Doar printr-o cunoaştere şi recunoaştere a limitelor proprii ajungem la preţuirea reală a aproapelui nostru. În acest sens, milostenia, adică iubirea semenilor, este o lucrare fundamentală a Ortopraxiei (dreptei făptuiri) şi devine mărturie şi întruparea Ortodoxiei (dreptei credinţe). În semenul nostru trebuie să Îl vedem mereu pe Hristos şi, de aceea, fiecare om este pentru noi o icoană vie şi concretă a lui Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat: „Hristos a devenit o persoană omenească, una singură şi reală, şi rămâne aşa în vecii vecilor, ca un frate între ceilalţi oameni. El veghează la respectarea fraţilor Săi, pe care aşa de mult i-a iubit, încât S-a făcut ca unul dintre ei”[9],spune Părintele Dumitru Stăniloae."

Pastorala o puteţi găsi aici: http://acvila30.ro/pastorala-sfantul...domnului-2015/

[maria.15]

din cate observ cel care a spus lucrul acesta e Parintele Staniloaie, cei ce au alcatuit Pastorala au citat din scrierile sale...deci daca e o greseala e a Parintelui.

[Capy]

Până la urmă tot nu m-am lămurit. A devenit Hristos o persoană umană sau nu a devenit ???

[Lucian008]

Hristos este om deplin si Dumnezeu deplin, prin urmare este persoana umana. Deci care este nelamurirea? "Firea" nu este o notiune abstracta si detasabila.

[Capy]

În prealabil postat de Lucian008

Hristos este om deplin si Dumnezeu deplin, prin urmare este persoana umana. Deci care este nelamurirea? "Firea" nu este o notiune abstracta si detasabila.

Normal că firea sau natura nu este o noţiune abstractă şi detaşabilă, însă eu am întrebat despre persoană, nu despre una din cele două naturi sau firi.

Când se pronunţă cuvântul "Dumnezeu" nu se face referire în mod expres la una din Persoanele Sfintei Treimi, ci la ceea ce este comun, adică la firea divină. Când se pronunţă cuvintele Tatăl, Fiul sau Sfântul Duh se face referire atât la una din Persoanele divine cât şi la natura sau firea divină, fiindcă Persoanele divine sunt de aceeaşi natură divină.

De asemenea, când se pronunţă cuvântul "om" nu se face referire la o persoană umană anume, ci la firea sau natura omenească, adică la ceea ce este comun. Iar când se pronunţă cuvinte ca: Gheorghe, Vasile, Ion, Elena, Valeriu şamd. se face referire atât la persoanele umane menţionate, cât şi la natura lor, de vreme ce persoanele umane sunt de natură umană sau omenească. Însă, din câte ştiu, când se face referire la natura omenească a lui Hristos, nu avem o situaţie identică, fiindcă după cum învaţă Sfântul Ioan Damaschin "nu este cu putinţă să găsim o specie Hristos. N-a fost un alt Hristos, din Dumnezeire şi omenire, acelaşi şi Dumnezeu şi om."

Din afirmaţia dvs. reiese că în Hristos ar exista două persoane - una umană şi alta divină - care să coincidă cu fiecare din cele două naturi sau firi ale Sale. Adică, exact cum învăţa şi Nestorie. Deci, este ceva în neregulă în afirmaţia dvs! Eu am citit la Părinţii Bisericeşti că Hristos este a doua Persoană a Sfintei Treimi (adică Persoană divină) care S-a Întrupat, S-a înomenit, adică a luat fire omenească. Însă, nu am găsit la nici un Părinte Bisericesc că Hristos ar fi luat persoană umană sau că ar fi devenit persoană umană sau omenească.

Deci nu aţi răspuns la întrebare.
Întrebarea mea este cum şi când a devenit Hristos persoană omenească?

În prealabil postat de Capy

Întrebarea mea este cum şi când a devenit Hristos persoană omenească?

"...Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut;
Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut;
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara,
Si S-a facut om;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;"

Teoretic tu crezi deja asta.

[delia31]

În prealabil postat de Capy

Din afirmaţia dvs. reiese că în Hristos ar exista două persoane - una umană şi alta divină - care să coincidă cu fiecare din cele două naturi sau firi ale Sale. Adică, exact cum învăţa şi Nestorie. Deci, este ceva în neregulă în afirmaţia dvs!

Nu reiese asa ceva din ce a scris Lucian. Afirmatia lui e foarte ok.

În prealabil postat de Capy

Eu am citit la Părinţii Bisericeşti că Hristos este a doua Persoană a Sfintei Treimi (adică Persoană divină) care S-a Întrupat, S-a înomenit, adică a luat fire omenească. Însă, nu am găsit la nici un Părinte Bisericesc că Hristos ar fi luat persoană umană sau că ar fi devenit persoană umană sau omenească.

Pai, de vreme ce Persoana divina si-a impropriat firea umana alaturi de firea divina, fara ca cele doua firi sa se amestece, fara sa se confunde, atunci cum se poate numi? Nu Persoana divino-umana? Om deplin si Dumnezeu deplin.
Asta ti-a scris Lucian mai sus.

[Lucian008]

În prealabil postat de Capy

Normal că firea sau natura nu este o noţiune abstractă şi detaşabilă, însă eu am întrebat despre persoană, nu despre una din cele două naturi sau firi.

Când se pronunţă cuvântul "Dumnezeu" nu se face referire în mod expres la una din Persoanele Sfintei Treimi, ci la ceea ce este comun, adică la firea divină. Când se pronunţă cuvintele Tatăl, Fiul sau Sfântul Duh se face referire atât la una din Persoanele divine cât şi la natura sau firea divină, fiindcă Persoanele divine sunt de aceeaşi natură divină.

De asemenea, când se pronunţă cuvântul "om" nu se face referire la o persoană umană anume, ci la firea sau natura omenească, adică la ceea ce este comun. Iar când se pronunţă cuvinte ca: Gheorghe, Vasile, Ion, Elena, Valeriu şamd. se face referire atât la persoanele umane menţionate, cât şi la natura lor, de vreme ce persoanele umane sunt de natură umană sau omenească. Însă, din câte ştiu, când se face referire la natura omenească a lui Hristos, nu avem o situaţie identică, fiindcă după cum învaţă Sfântul Ioan Damaschin "nu este cu putinţă să găsim o specie Hristos. N-a fost un alt Hristos, din Dumnezeire şi omenire, acelaşi şi Dumnezeu şi om."

Din afirmaţia dvs. reiese că în Hristos ar exista două persoane - una umană şi alta divină - care să coincidă cu fiecare din cele două naturi sau firi ale Sale. Adică, exact cum învăţa şi Nestorie. Deci, este ceva în neregulă în afirmaţia dvs! Eu am citit la Părinţii Bisericeşti că Hristos este a doua Persoană a Sfintei Treimi (adică Persoană divină) care S-a Întrupat, S-a înomenit, adică a luat fire omenească. Însă, nu am găsit la nici un Părinte Bisericesc că Hristos ar fi luat persoană umană sau că ar fi devenit persoană umană sau omenească.

Deci nu aţi răspuns la întrebare.
Întrebarea mea este cum şi când a devenit Hristos persoană omenească?

Sa stabilim Hristos este o persoana divino-unama, Dumnezeu deplin si om deplim, in acelasi timp Persoana a Sfintei Treimi si persoana unama. Nu doua persoane, ci una cu doua firi nedespartite.
Ca tu, care (imi pare rau daca te simti ofensat, dar asta ai facut) ai impertinenta de a-l acuza pe parintele Staniloaie ca lucrarile sale sunt rationalist-umaniste, incerci sa intelegi rational taina intruparii lui Hristos, care evident impune o bariera este o cu totul alta discutie.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Capy

Până la urmă tot nu m-am lămurit. A devenit Hristos o persoană umană sau nu a devenit ???
Mă rog, or fi fost citate scrierile Parintelui Stăniloae, însă pastorala a fost validată de Sfântul Sinod şi semnată de 51 de ierarhi + Patriarhul Daniel.
Chiar nimeni nu a citit-o înainte de a fi trimisă pentru a i se da citire de către preoţi în biserici?

Dupa parerea mea chiar nu e nimic contradictoriu nici in scrierile Parintelui Staniloaie (slava Domnului ca am avut un astfel de roman in istoria ortodoxiei noastre) si cu atat mai jenant sa abordam noi, bieti caraghiosi cu intentii "foarte bune" niste principii mai mult filosofice decat teosofice. Nu e nicio contradictie: Hristos, pentru cei 33 de ani, plus cele noua luni de dupa Bunavestire, a fost, pe langa Dumnezeu adevarat, un om ca toti oamenii, la fel de supus firii omenesti ca orice muritor. Ca persoana divina, NU a pacatuit si nu a cedat ispitei vrajmasului, dar a vazut prin propria fire traita, ce inseamna si ispita si foamea si umilinta si durerea fizica si tot ce ii este dat omului sa traiasca pe pamant. De aceea, judecata finala n-o va face Dumnezeu, ci I-a lasat-o Fiului, care a trecut prin viata omeneasca si nu va judeca subiectiv pe nimeni. Hai sa nu gasim tocmai in post motiv de zazanie, cum ca mai marii bisericii habar n-au ce semneaza si ce vorbesc. Mai intai s-ar cuveni sa stim cine este cel ce se descopera pe sine "mai intelept" si in calitate de ce! Eu la preoti am vazut Har, (Parintele Staniloaie de departe era in Har), aici insa am serioase rezerve ca stim despre ce vorbim! Nu cred ca e cazul sa dezvoltam polemici in... Postul Mare. De unde veniti, oameni buni si ce hram purtati de nu vedeti ce lasati in urma voastra?

[Capy]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Dupa parerea mea chiar nu e nimic contradictoriu nici in scrierile Parintelui Staniloaie (slava Domnului ca am avut un astfel de roman in istoria ortodoxiei noastre) si cu atat mai jenant sa abordam noi, bieti caraghiosi cu intentii "foarte bune" niste principii mai mult filosofice decat teosofice. Nu e nicio contradictie:

Părerea domniei tale este una subiectivă. Eu nu am deschis subiectul fiindcă aşa mi s-a năzărit mie, sau fiindcă aş avea ceva de împărţit cu părintele Stăniloae, ci am cercetat tema despre care discut înainte de a deschide topicul. Îţi înţeleg ataşamentul sentimentalisto-filetist faţă de persoana părintelui Stămiloae, însă în cazul de faţă nu cred că îşi are rostul. N-am nimic cu părintele Stăniloae, Dumnezeu să-L odihnească, dar nu e bine să idolatrizezi un om, fie el şi preot Prof. Univ.
Normal este să consultaţi şi ce spun alţi oameni cu pregătire teologică despre opiniile Părintele Stăniloae cu privire la persoanele divine. Aşa este de bun simţ, ca în chestiuni teologice grele să ai în vedere şi părerile altora.

O eroare fundamentală a părintelui Dumitru Stăniloae cu implicaţii ontologice şi, implicit, teologice majore:
"D. Stăniloae (Teologia dogmatică ortodoxă, vol. I, ed. a-II-a, EIBMBOR, Bucuresti, 1996, p.108) prefera folosirea cuvântului 'Tripersonalitate': ' Se poate spune că Dumnezeu este supraesenţă tripersonală sau tripersonalitatea supraesenţială'. Părintele Stăniloae înţelege persoana divină - şi umană - ca subiect şi centru al conştiinţei (Ibidem, p. 203: 'Fiinţa nu există real decât în ipostas, iar dacă e spirituală, în subiectul conştient...' , ' vorbim de Ipostasurile divine ca subiecte', 'o relaţie conştientă între subiecte' etc.). Această perspectivă este destul de diferită de cea patristică, capadociană şi greacă, asupra fiinţarii personale, care, de fapt, exclude întelegerea persoanei în termenii subiectivităţii, conştiinţă fiind ceva comun şi identic la cele trei persoane divine. Cf. G. Prestige, ' God in Patristic Thought', 1959, p. 32: în gândirea patristică greacă, cele trei persoane nu trebuie privite ca trei 'conştiinţe' ". (Citat din cartea Mitropolitului Ioannis Zizioulas, Comuniune si alteritate, p. 214, ed. Sophia, traducător Pr. Dr. Liviu Barbu)

Nu contestă nimeni rolul părintelui Stăniloae la îmbogăţirea culturii româneşti prin operele pe care le-a tradus, dar unele interpretări ale părintelui, fundamentale pentru teologia ortodoxă, lasă de dorit. Şi o spun cu mare regret (în special pentru studenţii teologi din România, deoarece părintele este normativ în dogmatică), deoarece mulţi teologi români se raportează la dogmatica părintelui Stăniloae atunci când doresc să demonstreze erorile (sau ereziile) teologiei apusene. Din păcate, părintele rămâne tributar teologiei ruse din secolul XX, o teologie care preia metodologia scolastică apuseană pentru a demonstra adevărurile credinţei ortodoxe.

PS. Nu sunt nici ucenic, nici fan al Mitropolitului Ioannis Zizioulas, însă vă asgur că în chestiuni teologice are un cuvânt mult mai avizat spre deosebire de cei mai mulţi care au comentat aici, chiar dacă şi în scrierile domniei sale, unele aspecte lasă de dorit pe alocuri.

Ce observ eu, este că, majoritatea celor care au replicat pe acest topic confundă, din păcate, Persoana divină a lui Hristos cu natura/firea Sa umană, şi asta numai pentru a-şi explica teoria părintelui Stăniloae despre existenţa unei persoane umane în Hristos - ceea ce este grav. După cum am arătat în repetate rânduri cuvintele "Om desăvârşit", "umanitate", "omenitate", "umană/omenească", se referă la firea/natura umană a lui Hristos - nu se asimilează vreunei persoane umane, care chipurile, ar exista în Hristos. Hristos este şi rămâne Persoană divină pentru totdeauna. Natura umană a lui Hristos este altceva, iar Persoana Sa divină este cu totul altceva - nu se confundă una cu alta, chiar dacă sunt unite pentru eternitate. Cât despre cei care încearcă să definească formulări dogmatice cu implicaţii teologice majore pe baza DEX-ului, este clar că n-au nici o treabă cu teologia.
Post uşor şi toate cele bune!