Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Romano-Catolica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 27.05.2010, 16:07:32
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de mihele_m Vezi mesajul
Va intreb comercianti care au deschis in zilele de Dumineca atunci cind Bunul Dumnezeu ne-a dat Dumineca pentru odihna si pentru a merge la Biserica nu savirsesc un pacat?

Bună întrebare. Părerea mea e că este, în mod evident, un păcat. Este un păcat al lor, dar și noi, ca să nu cooperăm material la el, ar trebui să nu facem cumpărături duminica (în afară de medicamente, etc). În Vest, Biserica s-a opus (mai ales prin organismele ei laicale) magazinelor deschise duminica, cu un succes parțial. Cert este că în România toată lumea face cumpărături și marile magazine sunt deschise duminica, fapt pe care nu îl întâlnim în vest. Când, în Austria, urlam de foame duminica, singurul loc unde găseam biscuiți era la benzinărie.

Nu m-am putut ține de promisiunea pe care mi-am făcut-o mie însumi de a nu mai face cumpărături în Ziua Domnului. Mereu s-a întâmplat ceva neprevăzut și a trebuit să fac.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #22  
Vechi 31.05.2010, 10:54:27
MariaB MariaB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.11.2005
Locație: Bucuresti
Religia: Catolic
Mesaje: 325
Implicit Cooperarea materiala la pacat

Pe aceasta tema, banuiesc ca nu putem gasi un raspuns general.
Asa inteleg eu faptul ca Biserica nu il propune.
Fiecare caz in parte si-l rezolva persoana implicata intr-o discutie (sau mai multe) cu preotul (si asta nu la spovada!).

Pot coopera material la un pacat in muuulte feluri, constientizand instantaneu sau nu.
Greseala mea nu consta atat in cooperare, cat in nediscutarea cu un preot a situatiilor neclare...
__________________
catolica
Reply With Quote
  #23  
Vechi 31.05.2010, 11:38:09
Noesisaa's Avatar
Noesisaa Noesisaa is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.10.2008
Locație: Christendom
Religia: Catolic
Mesaje: 1.826
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Bună întrebare. Părerea mea e că este, în mod evident, un păcat. Este un păcat al lor, dar și noi, ca să nu cooperăm material la el, ar trebui să nu facem cumpărături duminica (în afară de medicamente, etc). În Vest, Biserica s-a opus (mai ales prin organismele ei laicale) magazinelor deschise duminica, cu un succes parțial. Cert este că în România toată lumea face cumpărături și marile magazine sunt deschise duminica, fapt pe care nu îl întâlnim în vest. Când, în Austria, urlam de foame duminica, singurul loc unde găseam biscuiți era la benzinărie.
Da, si aici in sudul Olandei, chiar daca bisericile catolice in general sunt cam goale, magazinele, in afara de vreo doua supermarkete, sunt inchise duminica. Traditie ramasa de pe vremea cand bisericile nu erau deloc goale. (Am inteles ca nu e cazul in partea de nord a Olandei, Amsterdam, etc, unde traditia este protestanta.) La inceput mi se parea o chestie total enervanta. Adica cum, sa nu cumpar paine proaspata duminica? Si sa ma gandesc de sambata ce vreau sa mananc duminica? Si sa nu uit sa merg la cumparaturi pana la 8 seara sambata, ca altfel stau si flamanzesc? Vai, ce viata! Ma gandeam eu, invatata cu supermarhet deschis 24 de ore. Si totusi m-am invatat si mi se pare un lucru absolut normal, chiar crestinesc. Duminica daca este frumos, parcurile sunt pline de copii si parinti, oamenii nu merg "la mall" sau "la cumparaturi" sau, mai rau, "la shopping" ca la romani, ci merg la plimbare, sau in vizita la cineva.

Acuma, ma gandesc, ce am sa fac cand ma intorc in Romania. Daca eu, cand ies de la biserica, ma duc sa cumpar paine, sau eu stiu ce, cineva, in timp ce eu eram la Sf Liturghie a stat si a facut painea aceea care miroase asa de frumos si e asa de proaspata. Inseamna ca eu contribui la pacatul altuia. Pe de alta parte, acea persoana care lucreaza la brutarie este probabil obligata sa vine la lucru de sef. Seful ia decizii de unul singur, deci e pacatul lui daca obliga pe cineva sa vina la lucru duminica. Si chiar daca eu nu cumpar nimic, oricum se va face paine, fiindca traditia de a nu lucra duminica s-a pierdut demult in Romania.
__________________
„Mare ești tu, Doamne, și preavrednic de laudă (…) Căci pentru tine ne‑ai creat și neliniștită este inima noastră până sa-si afle odihna in tine.” (Sfântul Augustin).
Reply With Quote
  #24  
Vechi 02.06.2010, 19:19:28
Erethorn Erethorn is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.12.2009
Locație: Timisoara
Religia: Catolic
Mesaje: 2.079
Implicit

Profit de acest topic pentru a expune si eu o problema care, cred, are mare legatura cu subiectul.

In acelasi timp, rog pe fratii crestini, de toate confesiunile, sa ma ajute cu un sfat, caci problema este concreta si implica o alegere din partea mea.

Este vorba de meseria mea. In prezent imi inchei stagiatura in avocatura si, ca atare, sunt pus in fata specializarii - trebuia sa-mi aleg domeniile in care voi profesa (cam in acelasi fel in care un doctor se specializeaza, sa zicem, in cardiologie sau pediatrie, etc.)

Unul dintre domenile de care ma simt atras este dreptul familiei.

Problema este ca, pe langa o componenta care imi este foarte draga - protejarea drepturilor copilului - dreptul familiei implica, in Romania, asa cum probabil ca va asteptati, multe divorturi....

Sigur, este vorba de divorturi civile, nu canonice; totusi, ramane faptul ca, in calitate de avocat al partii in procesul de divort, eu sunt acela care cere, in numele lui, sa divorteze, ceea ce nu prea imi miroase a bine.

Am incercat sa fac o lista cu punctele pro si contra:

PRO:

1. Nu sfatuiesc pe numeni sa divorteze; primul sfat pe care il dau, sincer, oricarui client este sa se impace cu cealalta parte.
Pe de alta parte, in materie de divort, odata ce clientul imi spune ca este hotarat, nu exagerez cu sfaturile si, mai ales, nu imi permit sa aduc in discutie problema morala/religioasa; sunt avocat, nu confesor.

2. Din moment ce clientul este hotarat (sau daca este cel parat, deci cel impotriva caruia se cere divortul) eu nu fac decat sa asigur respectarea drepturilor sale civile; fara avocat, sau cu un avocat mai slab, este posibil ca la trauma divortului sa se adauge probleme legate de o proasta aplicare a legii si de nesocotirea drepturilor sale civile si procesuale.

3. In materie de incredintare a minorilor, incerc intotdeauna sa explic clientului ca primeaza interesul minorilor, nu cer niciodata incredintarea copilului catre un parinte daca nu sunt convins ca acest lucru este in interesul copilului, si pot sa refuz un client in acest sens.

CONTRA

1. Este vorba, oricum, de divort, cu tot ce implica aceasta din punct de vedere moral.....


Astept parerile voastre, cu multumiri anticipate.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 02.06.2010, 22:12:17
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Mai întâi, profesia de avocat, ca orice profesie de altfel, poate fi nobilă sau poate fi urâtă, în funcție de felul în care o exercită cel care profesează. Așa cum noblețea robei de judecător poate fi maculată de cel care o poartă, tot așa se întâmplă în oricare profesie.
Deci, "a fi avocat" nu este, din punct de vedere moral, nici mai rău și nici mai bine decât "a fi judecător", "a fi procuror" sau a îmbrățișa orice profesie din domeniul justiției, precum și vreuna din afara sa. Așa cum halatul de medic poate fi pătat în felurite chipuri, fapt care nu înseamnă că "a fi medic" este moralmente rău, așa cum veșmintele împărătești sacerdotale pot fi pătate în felurite chipuri de nevrednicul care s-ar ascunde în ele, ceea ce nu înseamnă că "a fi preot" este rău ori dezonorant, tot așa se întâmplă și cu roba celui care slujește la bara apărării.

Pe urmă, așa cum cu acuitate ați observat, profesionalitatea pe care lumea o așteaptă de la noi are un anumit grad de autonomie față de ceea ce s-ar cere de la un preot bunăoară. La avocat, oamenii nu vin ca să asculte predici și sfaturi spirituale, ci vin fiindcă au o problemă și cer ajutor în rezolvarea ei. Unde ne oprim cu această autonomie ? Locul cel mai îndepărtat unde ne putem opri fără a ne primejdiui starea sufletului este exact acolo unde se termină cooperarea materială la păcat și începe complicitatea sau coautoratul la păcat. Găsirea acestei limite e un lucru dificil, iar aici sfatul periodic al unui preot poate fi de mare ajutor, fiindcă oricât am vrea să avem rețete universale, ele nu pot cuprinde felurimea situațiilor din practică. Putem să sugerăm clientei noastre că ar fi foarte bine dacă am fi sprijiniți de niște martori mincinoși, care să susțină că au văzut cum soțul o snopea în bătaie ? Este doar cooperare materială sau e contribuție la sperjur ? Dar dacă ar fi ideea lor și ar veni deja cu un asemenea martor, întrebarea fiind ce anume ar fi bine să spună acela ? Dar dacă partea adversă folosește un asemenea martor, asta ar modifica alegerea noastră ? Să ne închipuim acum că motivul real pentru divorț al reclamantul pe care îl apărăm este insistența cu care soțul sau soția ar dori să aplice contracepția. Noi știm bine că nu vom câștiga dacă mergem pe asemenea linie. Am putea găsi alta ? Iată tot atâtea întrebări la care nu e tocmai simplu de dat un răspuns.

În sfârșit, după cum desigur știți mai bine decât mine, divorțul nu este păcat instrinsec. Nu este întotdeauna rău să divorțezi. Este păcat întotdeauna să te recăsătorești, dacă soțul legitim trăiește, numai că asta e altceva. Biserica (cel puțin a noastră) acceptă uneori despărțirea soților, ceea ce nu înseamnă că acceptă poligamia sau adulterul.

Sunt absolut convins că nu e ușor să fii avocat creștin. Credeți-mă, nu e ușor să fii nici doctor creștin. M-am folosit mult, pe lângă lecturile din domeniul moral, de sfatul preotului. Un alt lucru foarte, foarte important este dialogul cu frați și surori care, asemenea mie, sunt medici și vor să rămână copii ai lui Cristos și ai Bisericii. A existat o Asociație a Medicilor Catolici, de ce nu ați înființa una a avocaților catolici ? E destul să vă strângeți câțiva și să mergeți la episcop: vă va da binecuvântarea și va numi un preot ca spiritual al vostru. În cel mai rău caz, va dori să vadă un statut: cine se pricepe mai bine la asta decât avocații ? Curaj !
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 02.06.2010 at 22:14:20.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 02.06.2010, 22:39:42
Scotianul
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Bonis quod bene fit haud perit

Citat:
În prealabil postat de Erethorn Vezi mesajul
Profit de acest topic pentru a expune si eu o problema care, cred, are mare legatura cu subiectul. In acelasi timp, rog pe fratii crestini, de toate confesiunile, sa ma ajute cu un sfat, caci problema este concreta si implica o alegere din partea mea.Este vorba de meseria mea. In prezent imi inchei stagiatura in avocatura
Astept parerile voastre, cu multumiri anticipate.

Imi permit sa-mi dau cu parerea din 2 motive:
a).ati precizat ca se poate pronunta orcine indiferent de confesiune(sper sa nu fi inteles eronat)
b).ma voi referi strict la profesia de avocat.

In primul rand va doresc succes la examenul de definitivat,un examen extrem de dificil.Apoi urmeaza sa va decideti daca veti profesa individual sau daca veti profesa intr-o firma.Avand in vedere aspectele la care va ganditi dvs cred ca ar fi mai bine sa incercati sa va deschideti propriul cabinet individual.Nu va fi usor sa rezistati in lupta cu marile firme de avocatura dar veti avea mai multa libertate in a va alege clientii in conformitate cu Credinta dvs.Personal nu va pot spune ca nu veti intalnii situatii dificile,chiar la limita, care va vor ridica multe intrebari din mai multe puncte de vedere.Nu va lasati corupt de succes,faima si onorarii tentante.Veti observa ca in anumite situatii s-ar putea ca cei mai mari dusmani ai dvs sa fie chiar proprii clienti.Nu intru in detalii dar cred ca banuiti la ce ma refer.Respectati legea chiar daca nu este perfecta.Fiti corect cu cei care vin la dvs si spuneti-le adevarul.Se spune ca un avocat trebuie sa gaseasca mereu ,,portita"salvatoare.
Depinde cum o gaseste si care este pretul pentru ea.Veti vedea(deja stiti asta dupa 2 ani de stagiatura)lucruri putin placute sau deloc morale.Nu veti castiga tot timpul si s-ar putea sa realizati ca nu ati aparat dreptatea mereu.Sau cel putin nu dreptatea asa cum vi-o imaginati acum.Studiati bine cazurile.O aparare buna este una eficienta nu neaparat una lunga.Ganditi-va cate dosare are un judecator pe zi.Daca nu ii prezentati esenta va fi greu sa obtineti,fie si metaforic,o captatio benevolentia.Veti gasi cu greu prieteni sinceri in acesta meserie si stiti de ce.Va doresc succes mai ales in ziua cand veti pleda la Inalta Curte de Casatie si Justitie,dupa implinirea vechimii necesare.

Va doresc sa purtati cu onoare roba si fie ca Cel de Sus sa fie alaturi de dvs in toate incercarile pe care le veti intalni.
Reply With Quote
  #27  
Vechi 03.06.2010, 10:09:16
Erethorn Erethorn is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.12.2009
Locație: Timisoara
Religia: Catolic
Mesaje: 2.079
Implicit

Va multumesc pentru mesaje.

@ Scotianul - din postarea dumneavoastra deduc ca aveti o oarecare tangenta cu aceasta profesie, poate chiar o practicati, poate aveti un jurist in familie ?

@ Mihnea Dragomir - ipoteza sperjurului, pe care ati adus-o ca exemplu, ridica niste probleme dificile.

A sfatui clientul sa aduca martori mincinosi, sau a uza de ei in instanta, stiind ca nu declara adevarul, este absolut exclus. Dincolo de faptul ca, in opinia mea, aceasta ar constitui incalcarea poruncii a opta, mai este si aspectul legi penale, care incrimineaza o asemenea actiune ca instigare la infractiunea de marturie mincinoasa.

Problema se ridica in momentul in care eu, ca avocat, nu am certitudinea ca martorul meu spune adevarul. Sau ca clientul spune adevarul.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 03.06.2010, 10:53:35
Scotianul
Guest
 
Mesaje: n/a
Smile ultima varianta

Citat:
În prealabil postat de Erethorn Vezi mesajul
Va multumesc pentru mesaje.

@ Scotianul - din postarea dumneavoastra deduc ca aveti o oarecare tangenta cu aceasta profesie, poate chiar o practicati, poate aveti un jurist in familie ?
In schimb cel care va vorbeste acum nu a avut nici o aptitudine pt acesta nobila meseria.Prin urmare sfaturile mele sunt imperfecte si ceea ce mi-as dori sa ramina este urarea de final.

Cel de Sus sa fie alaturi de dvs
Reply With Quote
  #29  
Vechi 03.06.2010, 11:11:15
Erethorn Erethorn is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.12.2009
Locație: Timisoara
Religia: Catolic
Mesaje: 2.079
Implicit

Va multumesc din suflet atat pentru sfaturi, cat si pentru urari.
Reply With Quote
  #30  
Vechi 04.06.2010, 10:46:37
MariaB MariaB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.11.2005
Locație: Bucuresti
Religia: Catolic
Mesaje: 325
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Erethorn Vezi mesajul
CONTRA

1. Este vorba, oricum, de divort, cu tot ce implica aceasta din punct de vedere moral.....
idee pentru a nu ajunge la problema morala:
accepta doar cupluri care s-au casatorit doar civil
__________________
catolica
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
BOR, rabinii si cooperarea pentru "binele comun" Decebal Biserica Ortodoxa Romana 4 10.09.2012 22:07:28
e pacat cristina mioara Generalitati 37 13.08.2011 20:11:49
Lumea materiala în vesnicie Traditie1 Teologie si Stiinta 12 23.03.2010 09:28:06
e pacat? Valy76 Calugarul 23 22.03.2010 23:30:06
pacat? omosapiensi Teologie si Stiinta 3 25.01.2010 14:30:20