Credința catolică nu îngăduie mirenilor să citească Biblia şi Evanghelia

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

La fel cum invatatura ortodoxa este aceeasi pentru cei ce cred in ea, conceptiile ecumeniste sunt aceleasi. Toti cei ce au aceste conceptii cred in aceleasi lucruri si gandesc la fel, deci e normal sa impartaseasca aceleasi puncte de vedere. Difera doar gradul de implicare, cei mai moderati spun ca ortodoxia e cea mai buna, iar celelalte culte sunt putin mai jos, iar ecumensimul radical sustine ca toate cultele sunt la fel de bune, fara diferentieri.
Scriam in alt mesaj ca intrand pe un forum baptist am avut discutii in contradictoriu mai mult cu un ortodox cu astfel de conceptii ecumeniste. Facuse si facultatea de teologie, preda religia sau a predat. Spunea ca fratele sau e preot greco-catolic, iar prietenul cel mai bun e baptist. M-a surprins cand a spus ca i-ar parea rau ca prietenul sa renunte la baptism si sa devina ortodox, cam la asta se ajunge cu ecumensimul.

Asta scriam in mesajul anterior celui scris de tine, cred ca nu l-ai citit. Ce rezultate a avut in cei 100 de ani miscarea ecumenista? S-a unit vreun cult cu altul? Sau au venit din alte culte la ortodoxie? Eu stiu un efect, chiar de la inceputul ei, schisma stilistilor. S-a datorat eforturilor Patriarhiei ecumenice de a merge pe calea ecumenismului. In 1920 au vrut sa faca unele concesii pentru apropierea de celelelalte culte. Au propus mai multe, printre altele schimbarea calendarului, a posturilor, etc. S-a aprobat doar schimbarea calendarului, singura care nu avea legatura cu dogma sau canoanele. Si asa s-a produs o schisma.

Da, din păcate, mulţi dintre creştini sunt prea puţin pregătiţi, din punct de vedere spiritual şi psihologic, pentru a accepta o eventuală reunificare într-un timp extrem de scurt. Cred că de aceea se avansează greu, cu paşi mici şi progresele par nesemnificative.
Dacă mişcarea ecumenică şi-ar atinge scopul imediat, ar suferi, poate, o înfrângere dureroasă prin faptul că, încercând să vindece dezbinările Bisericii, ar provoca, în mod indirect, alte schisme (a se vedea exemplul schismei stiliştilor, despre care aţi amintit şi dvs).
Este important ca, mai întâi, creştinii să aibă prilejul de a intra în conteact mult timp unii cu alţii, de a stabili dialoguri pe diverse teme (teologice şi nu numai), de a se cunoaşte bine, cu scopul de a înţelege singuri (fără să li se ţină discursuri propagandistice sterile) că toţi sunt iubitori ai lui Hristos, chiar dacă perspectivele lor în privinţa credinţei sunt, în anumite privinţe, atât de diferite.
Doar aşa vom ajunge să dorim unitatea: cunoscându-ne unii pe alţii, învăţând să păşim împreună (mai întâi timid, apoi apropiindu-ne unii de alţii din ce în ce mai mult) pe drumul unităţii.
Pentru că "Ce este bun şi frumos decât numai a locui fraţii împreună?" - se întreabă retoric Psalmistul.

[laurastifter]

În prealabil postat de stireana

Posibilităţile lui Nicu Steinhardt erau cel puţin trei, în acel moment al alegerii confesiunii. Cochetase în trecut cu mediile protestante, în închisoare a întâlnit greco-catolici, ştia despre fiecare cult în parte atât cât avea nevoie pentru a renunţa la toate în favoarea ortodoxiei. Când a fost întrebat care îi va fi botezul, el n-a răspuns penticostalo-adventisto-greco-catolico-romano-catolico-martor-iehovisto-de-rit-vechi, a zis simplu ORTODOX. Ecumenismul pentru el însemna dragoste de oameni, iubire faţă de orice seamăn, dar nu unirea-n eres. După cum el însuşi spune, nu unire fără cinstirea Crucii şi a Maicii Domnului.*

Îmi pare rău că nu se vede viclenia. Cei care acum dau mâna şi zâmbesc sub masca tovărăşiei sunt aceiaşi care în mediul virtual o spurcă pe Maica Domnului. Cine poate suporta asta? Iubim oamenii, dar nu găsesc nimerită şi iubirea credinţelor eronate.


* " Cum de ne-am înfrăţi cu toţi acei care treceau clătinându-şi bărbile şi rânjind sarcastic pe dealul Căpăţânii?" - este vorba despre cei care se arată necinstitori ai Sfintei Cruci, dar sensul poate fi şi altul, şi anume, unirea cu ocărâtorii Crucii este similară cu întovărăşirea noastră cu batjocoritorii lui Iisus Hristos Dumnezeu.

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune, în dialog, în iubire.
Niciodată nu aş accepta să încetez a o mai cinsti pe Măicuţa, pentru nici un fel de motiv!
Dacă mi s-ar cere aşa ceva, atunci ecumenismul, la care acum ader cu bucurie, ar deveni pentru mine o simplă ideologie bună de aruncat la gunoiul istoriei, întocmai ca toate ereziile şi ideologiile apărute şi dispărute în negura veacurilor, împrăştiate şi risipite, rând pe rând, de către lumina adevărului divin.
La ecumenism aş fi dispusă să renunţ, fără regrete, dacă s-ar transforma în relativism religios;
nu voi renunţa, însă, niciodată la Sfintele Taine (în special Sfânta Euharistie, pentru că acolo este Trupul şi Sângele Dumnezeului meu) şi la relaţia cu Sfinţii (mai ales cu Fecioara Preacurată);
nu voi abandona niciodată, de asemenea, idealul unităţii tuturor creştinilor, chiar dacă îl voi căuta în actuala mişcare ecumenică sau în cu totul altceva (în cazul în care această mişcare va degenera în relativism).

[Fani71]

În prealabil postat de catalin2

Cum precizam in alt mesaj, invatatura ecumensita este aproape in totalitate protestanta.
Cea mai importanta dogma, pe care a enuntat-o chiar Luther, este Sola Fide, numai credinta. Aceasta este si invatatura pe care se bazeaza conceptiile ecumeniste. E o invatatura gresita, opusa celei ortodoxe. Protestantii, si mai ales neoprotestantii, cred ca doar sa creada cineva in Iisus e important, botezul e considerat doar un legamant, la fel ca taierea imprejur la evrei. La fel Sfanta Impartasanie, e o aducere aminte a evenimentului de acum 2000 de ani.
Dimpotriva, in ortodoxie doar credinta nu are niciun efect pentru mantuire, importante sunt Botezul si Impartasania, adica Sfintele Taine. Credinta exista si in Vechiul Testament, sunt chiar primele trei puncte din decalog. In Sfanta Scriptura scrie ca prin har suntem mantuiti, nu prin fapte, adica botezul si celelalte Sfinte Taine. Luther si protestantii, fiind exclusi din BC, probabil au vazut ca nu mai au succesiunea apostolica, asa ca au spus ca nu mai are importanta acest lucru, conteaza doar sa creada cineva in Iisus.
Aceasta invatatura este transferata si in ecumensim, adica negarea sau minimalizarea importantei Sfintelor Taine. Si, implicit, a Bisericii. Pentru ca Biserica nu e daor o comunitate de credinciosi, cum cred protestantii, rolul ei principal este transmiterea harului credinciosilor, prin Sfintele Taine.
De aceea toti sfintii si catehismul spun ca nu exista mantuire in afara Bisericii, pentru ca nu exista Sfintele Taine si nu este transmis harul, vital pentru mantuire. Pentru ca Iisus a spus ca cine nu se boteaza si nu se impartaseste nu se poate mantui.

Bine ca a revenit si Laura, ca aveam impresia ca sunt ca voinicii din poveste care se bat cu 7 deodata si nu mai faceam fata, eu nefiind voinicul respectiv :-)

Miscarea ecumenica a fost initiata intr-adevar de protestanti, mai ales, dar inca de la inceput au participat si ortodocsii, si catolicii.
Nu sunt de acord de tot ce se face acolo, de multe ori sunt discutii nefructuase , s-a creat un intreg aparat foarte complex, desprins de realitatea crestinului obisnuit; si intr-adevar, cadrele de discutie sunt occidentale, este foarte greu pentru ortodocsi sa intre in ele.

Insa asta nu insemana ca nu este foarte important sa participe si ortodocsii la aceste dialoguri, pentru motivele de care spune si Laura, si de care am spus si eu, le complectez aici:
- pentru a face cunoscuta in masura posibilului credinta ortodoxa celorlalti (altfel, nu vor veni ei la noi sa o afle); lucru care se intampla intr-o anumita masura - un prim efect pozitiv.
- pentru a dialoga si a ne intalni cu celalalt (a explicat Laura mai bine de ce e important sa vorbim intre noi si de ce nu este periculos si nu trebuie sa ne fie frica, as mai adauga: este mult mai bine sa vorbim decat sa ne batem intre noi. Dam un exemplu foarte rau lumii necrestine certandu-ne intre noi. Eu am preferat (acum cativa ani) sa vorbesc pe forum despre ecumenie, nu de ecumenism, entru a evita ismul care implica o ideologie, o platforma.
- daca noi nu ne vorbim, cum putem spera ca Duhul sa lucreze la indepartarea problemelor teologice care au dus la diversele schisme?
- pentru a regasi ce este comun; si da, avem mai mult in comun decat avem diferente.
- si - asta da, stiu ca o sa socheze pe unii - a vedea ce au altii bun si noi poate nu vedem, sau a trecut pe planul doi. Am dat deja exemplul lui Luther: ortodocsii actuali au de invatat de la el, pentru ca majoitatea ortodocsilor de azi participa la slujbe intr-o limba ininteligibila, desi nu asta a fost principiul de baza. Si ar trebui sa ia exemplu de la protestanti in cunoasterea Bibliei (si revenind la cunoasterea pe care o aveau sfintii parinti). Ma opresc aici cu exemplele deocamdata.

Ziceai ca nu exista efecte pozitive. A citat deja cateva.
Un alt efect pozitiv al miscarii ecumenice a fost ca pentru prima data dupa secole cat au fost despartiti de istorie (mongolii, turcii etc), ortodocsii au inceput sa se intalneasca intre ei.. Asta s-a intamplat cu mult inaintea conferintelor 'panortodoxe'.
Si alt efect pozitiv a fost ca, in discutia comuna cu altii, ortodocsii au exersat formularea ortodoxiei intr-un mod mai potrivit credinciosilor epocii noastre, mai ales cei care stau in tari majoritar catolice sau protestante.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Cred ca realizezi cat de speciale au fost acele circumstante, nu?
Si oare de ce a ales sa fie ortodox si nu "crestin ecumenic" sau ceva de genul?
A fost oare o alegere intamplatoare?

In cazul lor, naivitatea era de inteles, erau uniti omeneste in primul rand, prin amenintarea comuna.
Din cate imi aduc aminte insa, asta nu le anula constiinta identitatii confesionale, aveau loc din cand in cand dispute in acest sens.

Este destul de greu insa sa intelegi si mai ales sa accepti ca exista astfel de bariere care vin parca intr-o contradictie flagranta cu latura umana a relatiei ce exprima dimpotriva, o unitate cvasi-desavarsita (inca o data, avand in vedere circumstantele si amenintarea comuna).

Circumstantele botezului lui Steinhardt au fost, si nu au fost speciale.
Nu au fost, pentru ca din ce in ce mai mult, crestinismul este dat la o parte si chiar persecutat in lumea de azi. Inchisorile comuniste au fost un caz extrem. Dar in viata de zi cu zi a unui om, mai ales traind in occident, ne simtim tot mai singuri, tot mai uitati, si chiar avem parte de o anume agresivitate sau ostilitate, cel putin ideologica. Un exemplu personal recent: acum cateva zile un vecin (anonim) ne-a pus biletele pe sub usa pe care scria 'suntem impotriva sectelor, credem ca sunteti o secta'. Si asta, banuiesc, doar pentru ca au observat ca se vede o cruce si icoane cand se deschide usa, sau poate au auzit ca cantam rugaciuni si acsultam muzica religioasa - stiu eu? Au scris si ca sotul meu m-ar inchide in casa Exemplu clar de prejudecata antireligioasa, care imi aminteste de ce idei aveau romanii pagani despre crestini (ca ar fi atei, ca mananca copii etc).
Si: Predam religia a scoala intr-un mediu in general ateu ostil. Crestinismul este mereu atacat de mass media.
In aceste conditii, nu este normal sa ne simtim mai apropiati ca oricand de crestinii de alte confesiuni? La fel ca Steinhardt in inchisoare de codetinutii catolici si protestanti?

Doi: Nu stiu de ce toti ati reactionat zicand ca da, dar a ales sa fie ortodox. Pai eu nu propuneam sa trecem la un crestinism al 'celui mai mic numitor comun'. A ales sa fie ortodox, dar sa participe la dfialogul ecumenic pe viu, si sa creada in prezenta harului la ceilalti, si sa invete ce este de invatat de la ei (de aceea ii si tot citeaza, si pe catolici, si pe protestanti). Nu am zis de loc ca ar trebui sa ni se anuleze constiinta identitatii ortodoxe din cauza ecumeniei.

[Fani71]

În prealabil postat de catalin2

Daca, de exemplu, cineva citeste tot catehismul fara capitolul asta isi va da seama mai greu ce sa creada in aceasta privinta.

Tu chiar cresi ca Steinhardt avea nevoie sa reciteasca catehismul dupa ce s-a botezat? Pia citise deja mai toti parintii Bisericii, nu numai vreun catehism.
Ai citit Jurnalul fericirii?
Stia lucrurile astea, de aia s-a facut ortorox. Asta nu l-a impiedicat sa fie si proecumenic.

[Fani71]

În prealabil postat de catalin2

Ecumenismul actual nu mai pretinde acest lucru, ci acceptarea si a altor credinte, invataturi, ca fiind la fel de bune. Sau la trecerea in plan secund a invataturii de credinta, adica "sa ne uitam la ce ne uneste, nu la ce ne desparte".

Nu este acelasi lucru 'trecerea in plan secund a invataturii de credinta' si "sa ne uitam la ce ne uneste, nu la ce ne desparte".
"sa ne uitam MAI INTAI la ce ne uneste, nu la ce ne desparte" (asa scrisesem eu, daca nu ma insel) inseamna sa vedem tezaurul comun si sa pornim de la el, si apoi sa vedem (cu dragoste, respect si rabdare) ce ne desparte, nu sa scoatem ce ne desparte.

În prealabil postat de catalin2

Ortodoxia nu numai ca nu poate schimba ceva, dar nu poate nici accepta alte invataturi ca adevarate. Toate invataturile gresite sunt considerate erezii, deci doar de aici se poate porni. Ii place unui eterodox sau unui cult sa i se spuna ca invatatura lui este erezie? Cam cat ii placea si lui Arie sau altui eretic sa auda asta. Cu atat mai mult BC sa auda ca dupa Schisma nu a mai fost Biserica, au pierdut harul, invatatura a fost gresita, iar infailibilitatea papei a fost de fapt 1000 de ani de eroare.

Nu au pierdut tot harul. Nu sunt de acord, si nu sunt singura care gandesc asa.
Si faci o confuzie, papa nu a fost declarat infailibil (cand vorbeste ex catedra, ceea ce a facut de doua ori pana acum) decat la sinodul Vatican 1, in sec. al 19-lea.

În prealabil postat de catalin2

Asta era doar pentru catolici, ei aveau doar in latina. In ortodoxie se tinea in limba poporului, din cate stiu chiar si in primul mileniu era aceasta norma in rasarit. Luther a avut treaba doar cu catolicismul, nu cunostea BO. Chiar pe site-uri protestante am citit ca avea perioade de deprimare, a schimbat toata invatatura crestina.

Vezi mai sus. Avem de invatat de la ei in situatia noastra actuala. Voi in Romania nu stiti prea mult ce traiesc alti ortodocsi, care au slujbele in greaca veche sau in slavona sau in georgiana veche sau sau. Romanii sunt privilegiati ca au o limba liturgica inteligibila. Este mai degraba o exceptie in lumea ortodoxa.
Si da, Luther a reactionat la unele greseli din BC, asta ziceam si eu, trebuia cineva sa reactioneze. Ca pe urma a mers prea departe, e altceva.

În prealabil postat de catalin2

Crestin este cel ce s-a botezat, sa ne amintim cum se spune la botez, am luat un pagan si am adus un crestin.
Cred ca am mai scris de o sute de ori pe forum despre iconomie. Biserica ortodoxa nu recunoaste tainele din afara ei, deci nici botezul oricarui cult. Celelalte culte nici macar nu au aceeasi conceptie despre har, ca sa avem macar un punct comun. La protestanti harul e un fel de binecuvantare, ei nu inteleg nimic din aceasta invatatura.
Din iconomie nu s emai repeta uneori botezul ce a fost facut corect, dar doar ca forma exterioara, fara har. Doar prin convertire capata si fond, adica har.

Nu cred ca este ortodoxa interpretarea ta. Cum sa fie o forma goala de sens si de har? Se poate desparti un act de harul sau? Nu lucreaza harul prin actul liturgic? (chiar incomplect, cum credem noi ca este la ceilalti)
Iconomia nu poate lucra harul, il poate recunoaste acolo unde este si prin convertire (si mirungere in general), se complecteaza ceea ce lipsea, nu se da ceea ce era absent.

În prealabil postat de catalin2

Ecumenic este diferit de ecumensim. Ecumenismul este o miscare initiata de protestanti, pe model protestant, ecumenic este un termne ortodox. BO participa la dialoguri cu scopul de a face cunoscuta invatatura ortodoxa. Dupa parerea mea se face mai mult rau decat bine, eterodocsii nu vin din aceasta cauza la ortodoxie, in schimb ortodocsii devin confuzi, crezand ca si alte culte sunt bune.

Da, de asta propuneam eu termenul de ecumenie.
Nu cred ca face mai mult rau decat bine, vezi mai sus.

[Fani71]

În prealabil postat de laurastifter

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune, în dialog, în iubire.Niciodată nu aş accepta să încetez a o mai cinsti pe Măicuţa, pentru nici un fel de motiv!
Dacă mi s-ar cere aşa ceva, atunci ecumenismul, la care acum ader cu bucurie, ar deveni pentru mine o simplă ideologie bună de aruncat la gunoiul istoriei, întocmai ca toate ereziile şi ideologiile apărute şi dispărute în negura veacurilor, împrăştiate de lumina adevărului divin.
La ecumenism aş fi dispusă să renunţ, fără regrete, dacă s-ar transforma în relativism religios;
nu voi renunţa, însă, niciodată la Sfintele Taine (în special Sfânta Euharistie, pentru că acolo este Trupul şi Sângele Dumnezeului meu) şi la relaţia cu Sfinţii (mai ales cu Fecioara Preacurată);
nu voi abandona niciodată, de asemenea, idealul unităţii tuturor creştinilor, chiar dacă îl voi căuta în actuala mişcare ecumenică sau în cu totul altceva (în cazul în care această mişcare va degenera în relativism).

Am subliniat fraza la care vreau sa raspund:
Cred ca asta este intr-adevar o forma de unitate, dar desigur incopleta, nu o unitate ecleziala. Eu ma bucur ca exista, si ca nu ne mai batem sau omorim intre noi, ca nu mai facem convertiri fortate (cu unele exceptii regretabile).
Sigur ca unitatea perfecta ar fi unitatea euharistica. Ea nu ar putea fi realizata decat daca rezolvam problemele dogmatice care ne despart. O diversitate liturgica sau de forme de exprimare poate continua sa existe (cum a existat in primul mileniu) daca exista unitate in credinta.

[Lucian008]

În prealabil postat de Fani71

Marcu 9, 40
Hristos a facut si afirmatii care par sa se contrazica. Sunt mai degraba antinomice.

Multumesc.

În prealabil postat de Fani71

Mi-a placut atitudinea ta de a recunoaste ca nu stiai.

Cu siguranta este si vina mea pentru ca unii oameni inteleg ca eu as sustine ca le stiu pe toate. Eu nici sustin, nici nu cred asta. Doar ca multe dintre parerile unor de pe fom sunt gresite. Si e normal sa atragi atentia cuiva cand greseste. Probabil ca nu am cea mai potrivita abordare si asa dau de inteles altceva.

În prealabil postat de Fani71

Insa mi se pare, iarta-ma si nu o lua personal, o forma de orgoliu de a nu recunoaste la ceilalti ce este bun si de valoare, si de a pretinde ca Dumnezeu nu poate fi prezent, intr-un mod pe care noi nu il stim, si la ceilalti.
Poate la unii mai mult decat la unii crestini ortodocsi. Am toata admiratia pentru unii de alte confesiuni pe care ii cunosc, si care traiesc evanghelia mai profund decat mine. Iar cineva care in cauta pe Hristos, care crede in El si in Sfanta Treime, care incearca sa il urmeze, poate depasi si invataturile gresite prezente altfel in biserica in care se afla.

De data asta nu e vorba de orgoliu. Si nici nu neg faptele si calitatea umana a unora ce fac parte din alte confesiuni. Dar fiind buni si milostivi nu ii face automat crestini. Exista oameni de o calitate exceptionala si in alte religii, nu doar in crestinism. Dar asa cum religia budhista are principii de viata foarte bune si aplicandu-le te poti inclusiv inalta spiritual (intr-un anumit fel), dar nu este o religie mantuitoare, asa si cei din alte confesiuni sunt niste oameni deosebiti dar nu fac parte din Biserica lui Hristos. Si asta nu o spun eu, asta o spune Biserica.
Stie cineva de comportamentul imoral al lui Arie? Nu. Arie a fost condamnat de Biserica si exclus din Biserica, anatemizat pentru ca invata gresit. Acelasi lucru il fac si celelalte confesiuni. Ei nu fac parte din Biserica lui Hristos.

În prealabil postat de Fani71

'Refuz sa cred' inseamna in limba romana, daca nu m-am instrainat eu, 'refuz sa accept', 'nu accept'. Intotdeauna facem asta, alegem ceea ce credem, inclusiv tu, cand ai ales sa crezi ca oricine nu este ortodox nu poate fi numit crestin, caci nu este un consens in Orthdoxie in aceasta privinta.

Ba e consens. E consens intre cei care marturisesc invatatura ortodoxa. Ca exista unii care nu vor sa accepte e cu totul altceva.
Am sa fac un exercitiu de logica. Sigur l-am mai facut.
Ce e erezia? O invatatura de credinta gresita.
Fac parte ereticii din Biserica? Evident ca nu.
Au celelalte confesiuni invataturi de credinta cresite? Da.
Prin urmare sunt eretici si nu fac parte din Biserica.

[laurastifter]

În prealabil postat de Fani71

Am subliniat fraza la care vreau sa raspund:
Cred ca asta este intr-adevar o forma de unitate, dar desigur incopleta, nu o unitate ecleziala. Eu ma bucur ca exista, si ca nu ne mai batem sau omorim intre noi, ca nu mai facem convertiri fortate (cu unele exceptii regretabile).
Sigur ca unitatea perfecta ar fi unitatea euharistica. Ea nu ar putea fi realizata decat daca rezolvam problemele dogmatice care ne despart. O diversitate liturgica sau de forme de exprimare poate continua sa existe (cum a existat in primul mileniu) daca exista unitate in credinta.

Da, cred că aveţi dreptate, aici ar fi minunat să ajungem: la comuniunea euharistică.
Hristos în mijlocul nostru!

[Lucian008]

În prealabil postat de laurastifter

"Una este sa ne rugam pentru unitatea credinte si alta este sa ne ugam impreuna cu cei de alte confesiuni"
Asta e ca şi cum aţi spune: una e să ne rugăm pentru pace ţinând arma-n mâini, alta e să facem greşeala de a decide noi încheierea războiului.

Ba absolut deloc. Una este sa te rogi ca cineva sa inceteze ca greseasca si alta e sa fii partas cu el. Ca sa nu spunem ca acesta este motiv de anatemizare potrivit Sfintilor Parinti. Si daca sunt unele lucruri pe care unii le vor interpretabile, aici nu e cazul. Asta este o invatatura a Bisericii. Cine se roaga cu ereticii Biserica spune sa fie fie exclus din comunitate Ei. Cine susine altceva incalca invataturile Bisericii.

În prealabil postat de laurastifter

Cine se va teme să-L mărturisească pe Hristos în dialogul cu ateii, necreştinii, agnosticii şi indiferenţii (de frică să nu devină şi el asemenea acelora), acela va demonstra, printr-o asemenea atitudine, că nu e gata să-şi rişte viaţa sufletului său de dragul mărturisirii lui Hristos.

Si care este legatura dintre rugaciunea cu cei de alte religii sau confesiuni cu marturisirea credintei in fata acestora?

În prealabil postat de laurastifter

Să nu ne fie nouă una ca aceasta!!!

Sa nu te fie noua sa folosim intelegerea si interpretarea noastra lumeasca contrar invataturilor Bisericii.