Chiar daca aceasta expresie pare fara sens,ea are o incarcatura profunda si aproape fiecare dintre noi ne intalnim cu expresivitatea ei,si-o intelegem la un moment dat.Dorinta,de la sine,exprima o tendinta de viitor,si cum viitorul de cele mai multe ori se arata imprevizibil,independent de vointa si atitudinea noastra,ori viitorul poate sa ne tramsforme trasaturile mentalitatii noastre fata de dorinta initiala,si deci sa nu mai fie conforma motivelor principale care ne-au format respectiva dorinta,si altfel sa devina un fapt mai degraba nefast pentru noi.Uneori o anumita dorinta poate sa se nasca dintr-un amalgam de trairi si sentimente prezente,care in timp acestea poate sa-si diminueze intensitatea,experientele sa capete o forma mai matura de intelegere de catre individ,si astfel dorinta sa i-a o intorsatura opusa...dar uneori ea se materializeaza si se dovedeste a fi prea tarziu pentru cel care o adopta.
De exemplu;acum vre-o zece ani eram foarte indragostita de cineva,nu mai stiam unde-mi este capul si sufeream cumplit si imi era teama sa fac demersuri pentru apropierea(sau,mai degraba,reapropierea)fata de persoana respectiva,si sufeream in tacere ca un foc ce mocneste incet dar sigur.Plangeam mereu si ma rugam,ca macare odata sa mai am sansa de-a fi in bratele lui,simteam ca nu pot trai mai departe fara el...chiar daca stiam ca e cam potrivnica situatia,din multe priviinte.Insa dorinta nu-mi dadea pace,si chiar daca nu-mi era folositor,inima se ruga nestavilit sa-i potoleasca focul,imi doream nespus sa mi se indeplinesca visul de a-l avea din nou alaturi...chiar fara rationament,pentru ca el era un om f.dificil,posesiv si destul de neintelegator,si pe deasupra "cu anumite obligatii".In sinea mea stiam ca nu-i decat un capriciu pentru o dorinta efemera,fata de un om care nu facea decat sa ma traga-n jos dpdv social.Dumnezeu si realitatea,insa,nu mi-a luat in consideratie dorinta "natanga" si viata mea a luat cu totul alta intorsatura,s-a schimbat intr-un mod cat mai detasat de acea dorinta,si nici macar nu l-am mai vazut de-atunci,si prin interventia mea,bine-nteles,la aceasta schimbare.Privind in urma,imi dau seama,ca a fost cel mai bine asa,lucrurile s-au desfasurat mai in favoarea mea,si mai benefic fata de dorinta care o aveam,pe cat de puternica pe-atat de nefolositoare.In acea perioada,dorinta era influientata doar de sentimente,fara sens rational,ulterior fiinta mea a inteles semnificatia ei fara temei.Astfel am fost multumita ca ea nu s-a materializat si ca in viata mi-au fost date lucruri mult mai semnificative si aranjate intr-un mod mult mai firesc.Am multumit lui Dumnezeu ca mi-a fost potrivnic dorintelor initiale,ca nu s-a luat dupa trairile mele imature si mi-a calauzit pasii spre un drum mai sigur si mai decent,unul echilibrat.
Deci cam asa se desfasoara;"ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se-ndeplinesca!",fiindca uneori,cand ne aflam in fata unei dorinte care ni s-a intrupat ,ne dam seama cu stupoare ca,de fapt nu asta ne-am dorit cu-adevarat,nu ne-am asteptat la trairi contradictorii fata de realitatea dorintei materializate.Este mai intelept sa ne dorim sa fie bine fiindca,uneori,misterul destinului si Dumnezeu stie nai bine ce ne trebuie noua,decat firea noastra schimbatoare si vulnerabila,Cum a cerut inteleptul Solomon,de la Dumnezeu....doar intelepciune.
|
06.01.2007, 08:32:53
Subiecte asemănătoare
Mod linear
