Despre suflet

[maria55]

M-ar interesa urmatorul lucru :
De ce doi oameni credinciosi obisnuiti (nu ma refer la extreme) se pot apropia atit de mult incit daca vorbeste unul , celalat nu mai are nimic de adaugat sau corectat ?
Asa au fost de exemplu si pustnici care au dus o viata desavirsita in doi .
Dar sint si oameni crestini care , desi au aceleasi trairi , acelasi crez ,aceleasi dorinte , nu se pot apropia fara sa ramana urme dureroase . Sau exista o bariera peste care nu se poate trece .
Exista suflete infratite , sau poate exista un suflet in doi oameni ?
Legat de aceasta asi vrea sa spun ca mi s-a intimplat ceva deosebit , cu ani in urma cind am pierdut un frate pe care l-am iubit mult :
simteam ca nu am greutate , ma asezam pe pat si nu puteam sa stau . Eram la distanta , nici nu stiam ca el e pe moarte.
Ca sa pot rezista m-am foit toata ziua in gradina in cautarea unei ocupatii .
Cam atit .
Doamne ajuta !

[maria55]

Si vreau sa mai adaug ceva :
Cind ne-am adunat impreuna la inmormantare (sintem mai multi frati), cind plingea unul ceilalti taceau . Niciodata nu am putut plinge impreuna . Ne-am uitat si noi unul la altul nedumiriti si speriati . Hm?

[mioara]

În prealabil postat de maria55

Si vreau sa mai adaug ceva :
Cind ne-am adunat impreuna la inmormantare (sintem mai multi frati), cind plingea unul ceilalti taceau . Niciodata nu am putut plinge impreuna . Ne-am uitat si noi unul la altul nedumiriti si speriati . Hm?

Maria, poate ca durerea fiecarui frate in parte, pt. fratele decedat, era atat de mare incat completa durerea celorlalti(pt. moment). Fizic, nu ati plans toti odata, dar exista si lacrimi care nu se vad, care curg inauntrul nostru, si pe care sunt sigura ca le-ati varsat toti odata( si care nu au disparut nici pana azi). Dumnezeu sa-l odihneasca pe fratele tau!
Doamne ajuta!

[CM]

În prealabil postat de mioara

Maria, poate ca durerea fiecarui frate in parte, pt. fratele decedat, era atat de mare incat completa durerea celorlalti(pt. moment). Fizic, nu ati plans toti odata, dar exista si lacrimi care nu se vad, care curg inauntrul nostru, si pe care sunt sigura ca le-ati varsat toti odata( si care nu au disparut nici pana azi). Dumnezeu sa-l odihneasca pe fratele tau!
Doamne ajuta!

maria 55,
Eu una nu am auzit de pustnici care si-au dus viata in doi.
Chiar notiunea de pustic inseamna solitudine, ceea ce nu se imparte.
Poate or fi existat, nu neg.
Despre suflet se pot spune foarte multe. Cert, zic eu, este ca el exista si este nemuritor. Si face parte dintr-un intreg numit Creatie. In Creatie intra toti oamenii, animalele, plantele, tot ce este viu pe planeta, planeta insasi.
Deci toti suntem interconenctati la un nivel "invizibil" sau care se "vede" in lumea nevazuta.
Am citit despre studii stiintifice facute cu ajutorul plantelor. Interactiunea dintre stapanul plantei si planta insasi. S-au inregistrat "reactiile" plantei la starile emotionale ale stapanului, etc. Pe mine ma pasioneaza plantele, le iubesc din tot sufletul si ma inconjur de ele.
Despre sufletul omului, eu am avut, odata, o experienta care m-a marcat profund.
Eram, sa zicem, intr-o stare tensionata cu parintii.
In stare de rugaciune, fara sa ma gandesc la absolut nimic, mi-am simtit "sufletul" , de fapt am trait sentimentul ca imi pare foarte rau cum ma comport cu ei. A fost un sentiment coplesitor ca intensitate, pe care nu l-am avut niciodata si de care eu, ca persoana, nu ma simteam capabila. Si asa am constientizat ca eu "simt", de fapt gandesc ceva, iar sufletul meu simte cu totul altceva. Nu stiu daca ma intelegeti, dar sufletul nu are barierele mintii si atunci trairile acestuia sunt cat se poate de autentice.
De atunci, am incercat sa-mi corectez atitudinea fata de parinti, si am reusit sa avem o relatie echilibrata, fara nici un resentiment din parte-mi.
Ma bucur pentru mine si pentru parintii mei pe care nu-i mai "agresez" cu gandurile mele.
Asa ca m-am lasat in voia sufletului si am facut pentru ei ce am simtit.
Cu restul, este mai greu. Dar incerc...

[jeniffer]

Definitia sufletului trebuie acceptata, la fel ca alte concepte, spirit, iubire, sentiment etc. In religie, li se dau consonante in relatie cu invierea sau sufletul ramine dupa moarte, la fel ca altor notinuni. Sufletul este personalitatea cuiva, nu o materie invizibila care poate trai in afara corpului.

[antiecumenism]

Este interesanta tema aceasta despre suflet.
As incepe cu un citat din Sfantul Vasile cel Mare: ” NOI SUNTEM SUFLETUL SI MINTEA, INTRUCAT NE-AM FACUT DUPA CHIPUL ZIDITORULUI; IAR ALE NOASTRE, TRUPUL SI SIMTIRILE ť.

Sfintii Parinti zic ca dupa moartea trupului sufletul paraseste aceasta lume pamanteasca si se inalta in lumea vazduhurilor, unde are loc in perioada de 40 de zile judecata particulara a sufletului si apoi sufletul merge in rai sau in iad unde asteapta pana la Judecata de Apoi.

Deci sufletul este vesnic, nemuritor si este destinat sa traiasca in vesnicie :sau in vesnicia iadului sau in vesnicia raiului.

„Salasul in care intra sufletul indata ce iese din trup si incepe sa piarda legatura cu ceea ce noi cunoastem ca „realitate materiala” (fie dupa moarte, fie intr-o experientă obisnuita „in afara trupului”), nu este nici raiul, nici iadul, ci un salas nevazut,aproape de pamant, care se numeste in chip felurit: „dupa moarte” sau „planul Bardo” ( Cartea tibetana a mortilor), „lumea spiritelor” ( spiritismul), „planul astral” (teosofie si ocultism), - sau, in limbaj ortodox, lumea vazduhului de sub ceruri unde salasluiesc duhurile cele cazute si sunt lesne lucratoare in inselarea oamenilor care sa-i duca la osandire. Aceasta nu este „lumea cealalta” care il aateapta pe om dupa moarte, ci doar partea nevazuta a acestei lumi, prin care trebuie sa treaca omul pentru a ajunge cu adevarat in lumea „cealalta” a raiului sau a iadului.
Pentru cei care au murit cu adevarat, si care sunt calauziti de ingeri din viata pamanteasca, acesta este salasul unde incepe Judecata particulars, la „vsmile vazduhului”, unde duhurile
vazduhului isi descopera firea lor cea adevarata si vrajmasia lor fata de oameni; pentru toti ceilalti, acesta este un salas al inselarii dracesti, care se afla intru iscusinta aceloraşi duhuri.
Fiinţele cu care se ia legătura în acest sălaş sunt intotdeauna (sau aproape intotdeauna) draci, fie ca sunt chemati prin mediumuri sau alte practici oculte, fie ca se intalnesc in experiente „in afara trupului”. Aceia nu sunt ingeri, caci ei salasluiesc in rai, iar in acest salas se afla numai in trecere, ca vestitori ai lui Dumnezeu. NU SUNT SUFLETE ALE MORTILOR, CACI ACELEA SALASLUIESC IN RAI SAU IN IAD SI PRIN ACEST SALAS SUNT DOAR IN TRECERE, INDATA DUPA MOARTE, IN CALEA LOR CATRE JUDECATA PENTRU FAPTELE DIN ACEASTĂ VIATA.”
(PARINTELE SERAFIM ROSE:”SUFLETUL DUPA MOARTE”)

Dupa aceasta introducere sa revin la cele relatate de Silvestar. Eu cred ca paharele de bere nu au fost rasturnate de catre sufletele rudelor decedate care, asa cum zice si Parintele Serafim Rose, se afla in rai sau in iad (dupa perioada de 40 de zile in care au trecut prin vamile vazduhului si au fost judecati) ; in schimb demonii, duhurile cazute se afla permanent in lumea vazduhului,desi sunt nevazuti ochilor fizici. Si eu cred ca ei au provocat astfel de fenomene. Asa cum la sedintele de spiritism nu sufletele mortilor care sunt chemate de mediumuri vin si misca mesele sau obiectele din camera, ci demonii care vor sa-i duca in eroare, in inselare pe oameni.

[CM]

În prealabil postat de antiecumenism

Este interesanta tema aceasta despre suflet.
As incepe cu un citat din Sfantul Vasile cel Mare: ” NOI SUNTEM SUFLETUL SI MINTEA, INTRUCAT NE-AM FACUT DUPA CHIPUL ZIDITORULUI; IAR ALE NOASTRE, TRUPUL SI SIMTIRILE ť.

Sfintii Parinti zic ca dupa moartea trupului sufletul paraseste aceasta lume pamanteasca si se inalta in lumea vazduhurilor, unde are loc in perioada de 40 de zile judecata particulara a sufletului si apoi sufletul merge in rai sau in iad unde asteapta pana la Judecata de Apoi.

Deci sufletul este vesnic, nemuritor si este destinat sa traiasca in vesnicie :sau in vesnicia iadului sau in vesnicia raiului.

„Salasul in care intra sufletul indata ce iese din trup si incepe sa piarda legatura cu ceea ce noi cunoastem ca „realitate materiala” (fie dupa moarte, fie intr-o experientă obisnuita „in afara trupului”), nu este nici raiul, nici iadul, ci un salas nevazut,aproape de pamant, care se numeste in chip felurit: „dupa moarte” sau „planul Bardo” ( Cartea tibetana a mortilor), „lumea spiritelor” ( spiritismul), „planul astral” (teosofie si ocultism), - sau, in limbaj ortodox, lumea vazduhului de sub ceruri unde salasluiesc duhurile cele cazute si sunt lesne lucratoare in inselarea oamenilor care sa-i duca la osandire. Aceasta nu este „lumea cealalta” care il aateapta pe om dupa moarte, ci doar partea nevazuta a acestei lumi, prin care trebuie sa treaca omul pentru a ajunge cu adevarat in lumea „cealalta” a raiului sau a iadului.
Pentru cei care au murit cu adevarat, si care sunt calauziti de ingeri din viata pamanteasca, acesta este salasul unde incepe Judecata particulars, la „vsmile vazduhului”, unde duhurile
vazduhului isi descopera firea lor cea adevarata si vrajmasia lor fata de oameni; pentru toti ceilalti, acesta este un salas al inselarii dracesti, care se afla intru iscusinta aceloraşi duhuri.
Fiinţele cu care se ia legătura în acest sălaş sunt intotdeauna (sau aproape intotdeauna) draci, fie ca sunt chemati prin mediumuri sau alte practici oculte, fie ca se intalnesc in experiente „in afara trupului”. Aceia nu sunt ingeri, caci ei salasluiesc in rai, iar in acest salas se afla numai in trecere, ca vestitori ai lui Dumnezeu. NU SUNT SUFLETE ALE MORTILOR, CACI ACELEA SALASLUIESC IN RAI SAU IN IAD SI PRIN ACEST SALAS SUNT DOAR IN TRECERE, INDATA DUPA MOARTE, IN CALEA LOR CATRE JUDECATA PENTRU FAPTELE DIN ACEASTĂ VIATA.”
(PARINTELE SERAFIM ROSE:”SUFLETUL DUPA MOARTE”)

Dupa aceasta introducere sa revin la cele relatate de Silvestar. Eu cred ca paharele de bere nu au fost rasturnate de catre sufletele rudelor decedate care, asa cum zice si Parintele Serafim Rose, se afla in rai sau in iad (dupa perioada de 40 de zile in care au trecut prin vamile vazduhului si au fost judecati) ; in schimb demonii, duhurile cazute se afla permanent in lumea vazduhului,desi sunt nevazuti ochilor fizici. Si eu cred ca ei au provocat astfel de fenomene. Asa cum la sedintele de spiritism nu sufletele mortilor care sunt chemate de mediumuri vin si misca mesele sau obiectele din camera, ci demonii care vor sa-i duca in eroare, in inselare pe oameni.

Dupa cum am mai spus, este foarte usor ca la orice se intampla in lumea nevazuta sa fie implicati .... nu le pomenesc numele.
Am citit undeva ca in jurul Pamantului este o lume, asa cum zice si antiecumenism populata de tot felul de spirite. Spiritele nu sunt de un singur fel, ci variate. Aceasta lume este intermediara, nu este nici lumina, nici intuneric, iar ingerii nu locuiesc aici, ci sunt in trecere. Ar fi o lume gri, in care, este posibil sa rataceasca si spiritele celor morti, care din diferite motive nu se afla in alta parte.
De exemplu: cel care moare iubea cu tarie pe cineva care a ramas in viata si invers. Datorita unui obicei , cei care raman in viata isi imagineaza ca este foarte bine, sa-i planga pe cei morti si sa sufere mult timp dupa trecerea acestora in nefiinta.
Dar, iubirea, legatura de iubire, este foarte puternica si va "tine" sufletul celui mort aproape de cel ramas in viata.
Exista alte credinte unde, suferinta este interzisa tocmai pentru a permite celui mort sa se desprinda de legatura lui cu lumea in care a trait si sa-si continue drumul.
Am fost atenta si la slujbele ortodoxe de inmormantare, nu tin minte exact versurile dar, am fost impresionata sa constat ca nu se vorbeste despre tristete ci despre moarte ca o bucurie a existentei vesnice si chiar se mentioneaza ca nu trebuie sa suferim si sa plangem ci sa ne bucuram pentru cel care a plecat de langa noi pentru ca va ajunge in Rai (toata lumea spera acest lucru).
Rog sa nu se supere pe mine cei care au pierdut fiinta draga, dar am trecut prin aceasta experienta, am plans o gramada, am suferit o gramada dar acum, dupa trecerea anilor, am ajuns sa privesc cu totul altfel.

[maria55]

Si eu m-am intrebat de multe ori , daca sint bune aceste lacrimi , daca nu cumva ii fac rau celui plecat . Din cauza asta am indreptat lacrimile mele catre Dumnezeu si am plins cerind odihna celui disparut . Trag nadejde ca nu i-am facut rau .
Cred ca e rau daca incepi sa plingi intrind in dialog (sau monolog)cu sufletul celui mort ,indrugind "verzi si uscate" .
Apoi invatatura Bisericii cum ca sufletele lor sint participante la Sf.Liturghie m-a bucurat. Gindul ca e acolo numai ca nu-l vad imi da alta stare (de bucurie).
Ma intreb cine-i aduce ? Sint chemati , de cine ? Daca sufletul nu e la bine paraseste starea aceea pentru Sf.Liturghie ? Chiar daca in viata n-a mers la Biserica ?
Multe sint de intrebat dar mi-e teama sa nu cercetez prea adinc .
Doamne ajuta !

[antiecumenism]

În prealabil postat de jeniffer

In religie, li se dau consonante in relatie cu invierea sau sufletul ramine dupa moarte, la fel ca altor notinuni. Sufletul este personalitatea cuiva, nu o materie invizibila care poate trai in afara corpului.

1. Dar ce te faci cu cei care au avut moarte clinica si si-au vazut trupul din afara. Sufletul lor se desprinsese de corp si il privea ?

2.Ce parere ai despre calatoriile astrale ale unor ocultisti, care se desprind de trup ,deci sufletul lor paraseste corpul fizic, si calatoreste in lumea nevazuta a vazduhului, dupa care se reintoarce in corp. (Bineinteles ca aceste practici sunt interzise de Biserica, respectivii ocultisti intrand in legatura cu demonii);


3. CE ZICI DESPRE EXPERIENTELE REALE ALE MULTOR CRESTINI (VEZI VIETILE SFINTILOR) CARE S-AU INALTAT CU TRUPUL LA CER, AU VAZUT RAIUL SI IADUL, CALAUZITI DE UN INGER, SI APOI AU REVENIT IN TRUP ?

4. Ce o sa te faci tu cand sufletul tau va parasi lumea si corpul tau fizic si te vei trezi plutind in lumea cealalta si te vei intalni cu tot felul de duhuri, si vei trece prin vamile vazduhului unde are loc judecata particulara a fiecarui suflet:ateu sau nu, credincios sau nu ?

Te rog sa-mi raspunzi sincer la aceste intrebari.

[sovidiu]

1)Adica ce te faci cu ei, dar tu ce te faci cu ei?
2)Nici o parere
3)Nici o parere
4)dar tu ce o sa te faci? si daca n-o sa intalnesti nici o vama ci o multzime de vamiotzi? Oricum e greu cu vamiotzii din lumea asta dar apoi cu cei de dincolo... asa ca spune cum te comportzi cu cei de aici...?

tind sa-i dau dreptate la jeniffer ca sufletul tzine mai degraba de confluentze interioare si de personalitate

si mai degraba am impresia ca si dupa moarte sufletul va ramane sa tzina in continuare de confluentze si personalitate

iar sarcina crestinului-ortodox este de a-si dobandi de sus in sufletul sau cuvantul adevarului, lucru care probabil va continua si dupa moarte... cine poate sti... doar ca atunci poate ca nu o vai mai putea face singur ci va avea nevoie de oameni care sa-l reinvetze ce in timpul vietzii n-a invatzat, asa cum se intampla cu majoritatea... asta daca esti lasat, ca poate ca nu mai esti lasat sa te invetzi...