Rânduri pentru domnişoare

[Florinvs]

Intradevar, discutia despre reinfiintarea serviciului militar obligatoriu nu cred ca ar fi potrivita la un topic denumit rânduri pentru domnisoare (desi din ce stiu, inainte de 1990 si femeile faceau un fel de pregatire premilitara).


Insa ca idee in sine, sunt total de acord cu reinfiintarea serviciului militar obligatoriu, deoarece consider ca orice barbat trebuie sa-si apere tara cu arma in mana, la nevoie.

[AlinB]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Cum e asta:
1. Crestinesc; armata, pregatire militara, violenta, etc

2. Pentru domnisoare? Tu asta ai vorbi cu o domnisoara la prima intalnire? Cum a trebuie sa ne inrolam toti, inclusiv ea, in armata?

Nu o sa-ti raspunda, e un bot patriotic. Experimental.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Insa ca idee in sine, sunt total de acord cu reinfiintarea serviciului militar obligatoriu, deoarece consider ca orice barbat trebuie sa-si apere tara cu arma in mana, la nevoie.

Sau conceptiile politice ale clasei exploatatoare, nu-i asa tovarase?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florinvs

Insa ca idee in sine, sunt total de acord cu reinfiintarea serviciului militar obligatoriu,

Pana la Revolutia Franceza, din care s-au inspirat, mai tarziu, iubitii dv Lenin, Trotki, Stalin, Bella Kun eiusdem farinae nu a existat serviciu militar obligatoriu, ci armata regulata era alcatuita din profesionisti.

deoarece consider ca orice barbat trebuie sa-si apere tara cu arma in mana, la nevoie.

Asta e altceva.

[Iulia2579]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (15)

SOCIETATEA

Cinstea

-I-

Cinstea e îndeobște înţeleasă ca fiind îndeplinirea corectă a tuturor atribuțiilor sociale. Ea e importantă mai ales în activitățile profesionale. Practicarea în mod scrupulos a unei meserii cu scopul de a fi utili în primul rând celorlalți e o obligație morală.

Munca bine făcută fiind o îndatorire și cerând probitate presupune respect de sine. Existenţa respectului de sine îl va face pe funcționarul public să fie integru, pe scriitor să dea formă artistică doar ideilor nobile şi sănătoase, pe producător să folosească procedee comerciale ireproșabile ş.a.m.d.. Pe scurt respectul de sine îi va determina pe cei care-l au să contribuie cât mai mult la binele general.

Cinstea ne impune totodată sinceritate absolută în cuvinte şi gânduri. Să minţim din interes e josnicie. Să minţim ca să nu ne asumăm faptele sau gândurile e laşitate. Anticii disprețuiau atât de mult fățărnicia că n-o tolerau decât la sclavi.

-II-

Lipsa de onestitate începe chiar de la noi. Recurgerea la justificări când e vorba de greșelile noastre, la iluzii sau la prejudecăți când e vorba de greșelile altora e un mod de a ne înșela conștiința. — „Îmi voi răni prietena, ne spunem, dar e spre binele ei.” — Dacă nu ne-am minţi, am recunoaște c-o facem din ranchiună.

E apoi falsitatea din jurul nostru. Numeroşi oameni se comportă ca actorii, adică poartă pe față o mască pe care şi-o scot după ce şi-au terminat de jucat rolul. E în ce-i privește o ipocrizie mondenă care constă în calcularea gesturilor, în afișarea unei anumite expresii a feței, în simularea unor calități inexistente. Puțini vor să se arate cum sunt, deși le-ar folosi. Nimic nu e mai frumos ca un suflet care nu se teme să se lase ghicit, ca ochii care privesc viaţa fără ca pleoapele să li se plece pentru a ascunde secretele gândurilor.

-III-

Prezentarea ca adevărate a unor lucruri neadevărate ne complică existenţa. Să ceri să i se spună cuiva că lipseşti când nu vrei să-l primeşti poate avea urmări supărătoare, cu toate că la prima vedere nu înseamnă nimic. Astfel de inconveniente sunt de temut mai ales când e vorba de farse sau de povești inventate pentru a ieși dintr-o încurcătură.

Mai delicat e când minciunile sunt spuse pentru a comunica cu menajamente o veste dureroasă. Darea unei aparenţe înşelătoare realităţilor pare în unele împrejurări o dovadă de compasiune. Să nu uităm totuşi de consecinţe. Evident că nu putem ignora sensibilitățile. Însă cu tact, cu bunătate, cu înțelegere lucrurile pot fi înfățișate aşa cum sunt. Pentru atenuarea suferinței provocate de aflarea a ceva rău, vorbele de mângâiere sau de îmbărbătare sunt de preferat amăgirii.

Denaturarea adevărului e periculoasă şi gravă. Cuvântul e mai mult decât un mijloc de comunicare. Depindem el, rezistăm prin el. Să nu mistificăm, să nu măsluim acest instrument.

-IV-

Sinceritatea nu ne obligă să spunem totul, îndeosebi ce nu ni se cere să spunem. Remarcaţi că oamenii rău intenționați sunt indiscreți. Folosind prudența, vom evita să rănim sau să supărăm fără să mințim.

Sunt femei care fabulează ca să aibă subiecte de conversație. Această predispoziție pentru născociri, pentru înflorituri e urmarea ingeniozității lor naturale care e rudă bună cu duplicitatea. Şi cât le-ar fi de necesară francheţea pentru a scăpa ele şi semenele lor de un stigmat străvechi! Suntem într-adevăr atât de profund impregnaţi de prejudecata că femeile nu pot fi leale că am ajuns să dăm cu greu crezare spuselor lor. Femeia care în raporturile sociale, afaceri, prietenii nu minte niciodată, care nu exagerează nimic, care repetă o frază textual fără să-i modifice o silabă va fi respectată şi situaţia sa, modestă sau nu, se va consolida. Înaintea oricăror revendicări, doamnele şi domnişoarele ar face bine să solicite cu dovezi în sprijin dreptul la încredere.

Viclenia e folosită de unele femei ca să-şi stăpânească Familia şi de unele tinere ca să se sustragă autorităţii. Eroare gravă! Subterfugiile provoacă iritare când sunt date în vileag. Fie că e vorba de copii, de părinţi, de soţ o femeie va avea întotdeauna de câştigat, dacă nu recurge la tertipuri nedemne de ea. O influență clădită pe înșelăciune nu durează.

-V-

Educația ar trebui să le dea tinerelor mândria sincerității. E necesar să le facem să deteste micile manevre şi să le demonstrăm ce pierd din cauza lor. Îmi amintesc de două surori adolescente certate de mama lor pentru o greșeală oarecare. Cea mică încerca zadarnic să se dezvinovățească, pe când celei mari îi fu de ajuns să spună că la mijloc e o greşeală. Multă indignare din partea celei mici: „Pe ea o crezi şi pe mine nu! — Sora ta nu m-a minţit niciodată”, răspunse simplu mama. Impresia produsă de întâmplarea relatată mai sus asupra fetei abia trecute de vârsta copilăriei a fost atât de intensă, atât de umilitoare, că mult timp după aceea încă mai vorbea de ea.

Să nu scăpăm din vedere nici de posibilitatea angajării involuntare pe căile ce duc la respingătoarea ipocrizie sistematică. Abilitatea nu e infailibilă, buna-credință și echitatea sunt mult mai eficiente ca ea. În plus sforăriile zise feminine sunt privite în general cu o îngăduință cam dispreţuitoare. Femeilor li se scuză lipsa de sinceritate fiindcă sunt considerate lipsite de energie şi de sentimentul onoarei. Cine e dispusă să nu fie întotdeauna perfect loială ar face bine să nu nesocotească o asemenea ruşine.

-VI-

Indiscreţia e o formă de necinste. Secretul care ne e încredinţat nu ne aparţine. Secretul care nu ne e încredinţat nu ne aparţine nici el. Să divulgăm ce ni s-a spus sau să aflăm ce nu ni s-a spus e hoţie.

Nevoia de a ne da importanţă sau de a stârni interesul ne face uneori să dezvăluim ce se cere trecut sub tăcere. Un cuvânt indiscret e ca un glonţ tras la întâmplare, se pierde în vânt sau răneşte grav. Multe femei, excelente de altfel, nu bănuiesc răul făcut de flecăreala lor. Cine are secrete importante ar face bine să le păstreze pentru sine.

Lingușirea e tot o formă de necinste. Faptul că lipsa de politeţe e penibilă nu ne obligă la o atitudine elogioasă nesinceră. Atunci când o persoană e demnă de admirat, să nu ne zgârcim cu laudele. Complimentele sincere ne-o vor face prietenă. Atunci când o persoană nu ne place, să nu o ridicăm în slavă. Complimentele fără acoperire ar putea-o face să creadă că e ironizată.

-VII-

Fără cinste, fără echitate nu există simpatii durabile, pentru că nu au o bază solidă. Fără cinste, fără echitate valoarea unui om nu poate fi apreciată, pentru că nu se poate ști dacă e reală sau nu.

„Am spus adevărul în fiecare zi, prietenă a zeilor”, scrie pe un mormânt roman din antichitate. E un epitaf extrem de grăitor prin scurtimea sa.

Popescu Angela

Celelalte articole din seria "Rânduri pentru domnişoare" le puteţi găsi la adresa: http://tineriptromania.blogspot.com/

Nu vi se pare ca aceste randuri sunt extrem de valabile si pentru... domnisori?
In oricare alta tara civilizata puteti fi trasi la raspundere cu aceasta insinuare cum ca numai domnisoarele au nevoie de aceste randuri, stiati?

[Iorest]

În prealabil postat de Iulia2579

Nu vi se pare ca aceste randuri sunt extrem de valabile si pentru... domnisori?
In oricare alta tara civilizata puteti fi trasi la raspundere cu aceasta insinuare cum ca numai domnisoarele au nevoie de aceste randuri, stiati?

Da sunt la curent si cu faptul ca prin Germania si Franta se vrea interzicerea din lexicul comun a adresarii cu domnisoara, cumva pentru a nu le leza pe cele necasatorite cu privire la statutul lor.

Canoanele nu opresc de la impartasanie in functie de sex, ci dupa pacate, dar exista Sfinti Parinti printre care si Sfantul Ioan Gura de Aur care facea apologie pentru cuviosia femeilor si asta nu venea ca un repros.