mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

În prealabil postat de vsovivi

Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.

Păi despre venire, cred că ţi-am cam răspuns... căci Tata L-a înviat din morţi pe Iisus Hristos Domnul Nostru, care a fost mereu fără slavă văzută între oameni, umil şi supus într-u toate... smerenia desăvârşită... scoţând pe om, pe fiul omului, din iadeu, căci legea şi proorocii este pentru draci iar harul şi darul pentru fii.

Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

şi mai vine una:
Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

şi încă una:

Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

.
.
.

şi aşa mai departe:
Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

până la sfârşit:
Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

că altfel: ajungi şi tu în senatoriu... fiindcă nu eşti cuminte şi văd că nu vrei să te astâmperi.

[vsovivi]

Şi dacă tot n-ai priceput atunci mai încearcă asta.

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (VII)



“Dumnezeul” de la Pucioasa recunoaşte adesea că nu este el Atotputernicul. El “poate” lucra numai prin “poporul” Său, dacă şi poporul se face credincios şi putincios în ceea ce dă el să facă şi să lucreze. Dar dacă “poporul” pucios nu mai poate, nu mai poate nici “Dumnezeul” lui:

“Poporule, poporule, să fii credincios, fiule, ca să pot lucra prin credinţa ta. Vremea apasă, dar tu să nu slăbeşti în credinţă, căci credinţa ta va împlini tot ce este scris pentru venirea Mirelui, pentru venirea Domnului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-4-96)

La rândul ei, “Venirea Cea Văzută” a Celui de la Pucioasa poate fi adevărată sau nu, şi asta depinde de cât de adevărată I-o face “poporul” pucios şi cât de sârguincios şi de transparent Îi pregăteşte el calea şi cărarea şi de cât de tare strigă el ca să vină Cel care trebuie să vină. Iar Venirea Acestuia pe pământ nu este o Coborâre din cer, ci este o Înălţare la cer:

“Faceţi-Mi cale, faceţi-Mi adevărată venirea, faceţi-Mi văzută cărarea Mea cu voi, şi pe Mine lângă voi. Eu vă ajut cu mare socotinţă cerească, cu mare har ceresc, ca să lucraţi lucrarea cărării Mele, a venirii Mele cea văzută. Voi Mă strigaţi, şi Eu vin. Voi credeţi, şi Eu vă dau plata credinţei. Voi cereţi, şi Eu vin şi împlinesc. [...] E sărbătoare de înălţare. E sărbătoare de venire a Fiului lui Dumnezeu la poporul Său.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-5-96)

“Poporul” pucios, supranumit şi “Noul Israel, aşteaptă cu mânuţele întinse Cea de a Doua Venire a “Domnului” lor între oameni. Cu el sunt în sărbătoare duhurile, care-şi iau nume de sfinţi. Duhul care se pretinde al lui Ioan Botezătorul vine la pucioşi cu “glasul Domnului” ca să sărbătorească împreună Venirea Domnului. Pucioşii nu ştiau cum să croiască ei cărarea Venirii “Domnului” lor, dar au învăţat şi acum ştiu, şi i-o tot croiesc de vreo 55 de ani încoace (dar se vede bine că tot mai au de croit):

“Ioan proorocul, Ioan Botezătorul, care boteza oamenii cu credinţa în Dumnezeu, în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit din cer din Tatăl; Ioan, glasul Meu, sărbătoreşte cu Mine şi cu poporul Meu, sărbătoreşte în Israel cel din urmă, în cel făgăduit lui Avraam, sărbătoreşte cu Israel cel ce aşteaptă cu mânuţele întinse cea de a doua venire a Mea între oameni. Şi Mă voi arăta în slavă mare, şi Mă voi arăta lângă tine, poporul Meu care Mi-ai vestit cuvântul Meu la oameni, căci numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Tu nu ştiai cum să-Mi croieşti cărarea venirii Mele, că azi omul lui Dumnezeu nu mai este ascultat şi urmat de oameni.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-7-96)

În schimb, oamenii Bisericii oficiale nu se îndeamnă ca să ajute şi ei la “croit cărarea Venirii”, ba chiar se împotrivesc lucrului de pregătire a venirii pe care-l face “poporul” pucios, şi-l poreclesc “pierde-vară” (de fapt ar fi ceva mai multe veri pierdute, vreo 55 la număr doar până acuma, şi câte vor mai fi). Dar credinţa şi nădejdea “poporului” pucios în cele ce nu sunt este şi ea bună la ceva: Îi dau nădejde “Dumnezeului” de la Pucioasa în împlinirea celor făgăduite prin Scripturi, ca să nu-Şi piardă El de tot nădejdea:

“Roagă-te cu cerul, Ierusalime. Roagă-te, fiule, că rugăciunile bisericii din lume, care te defaimă pe tine, popor al cuvântului Meu, ce să Mă fac Eu cu rugăciunile celui ce nu crede în venirea Mea? Venirea Mea e în pregătire, dar oamenii bisericii n-au timp să creadă. La ei am venit, că era să fie ai Mei, dar ei nu M-au primit, şi spun că sunt fără căpătâi, că sunt „un pierde-vreme“ prin poporul cuvântului Meu. Dar Eu sunt Dumnezeu în cuvânt, sunt Dumnezeu Cuvântul, şi omul bisericii nu are înţelepciune, nu are timp să înţeleagă. [...] Israele, Israele, credinţa ta în venirea Mea, în lucrarea Mea, credinţa ta este mângâierea Mea şi nădejdea Mea prin nădejdea ta în cele făgăduite prin Scripturi, pentru cer nou şi pământ nou înaintea Mea, pentru om nou.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-7-96)

Pucioşii pretind că Biblia vorbeşte despre o venire a “Cuvântului “lui Dumnezeu, şi au dreptate. Unde nu au dreptate este acolo unde ei separă această venire de venirea întru slavă văzută a Domnului, pretinzând că ar fi vorba de o venire prealabilă, pergătitoare, nevăzută, adică tocmai cea pe care ei o reclamă că ar avea loc, de 55 de ani încoace, la Pucioasa. După această venire nevăzută ar urma o a treia venire, văzută, la care cei care au dezertat între timp din lagărul de concentrare pucios (iar acum regretă) trebuie să să aştepte cu pocăinţă, fără a mai încerca să se reintegreze în “poporul” pucios căci nu mai merită:

“Este scris în Scripturi taina veacurilor care s-au scurs de la venirea Mea cea văzută între oameni, de la naşterea Mea între oameni. Este scris în Scripturi că voi veni şi Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Este scris în Scripturi că voi avea un popor care va sta înaintea Mea la cea de a doua venire a Mea. [...] Cel ce a plecat, să stea la locul lui. Dacă vedeţi că dă să vină înapoi, să-i spuneţi să stea la locul lui întru pocăinţă, că Eu de lucru nu-i dau nimic unuia ca acela, ci să stea la locul lui întru pocăinţă până la venirea Mea şi să nu forţeze intrarea lui în poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-8-96)

Or, Biblia vorbeşte despre o singură venire, pe care o consideră “a doua venire a Domnului”, sau “nunta Mielului”, iar “Cuvântul lui Dumnezeu” este doar un nume de cinste al Celui care vine văzut la această nuntă:

“Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit [...] Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat [...] şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu.” (Apoc. 19, 7-13)

Pucioşii pretind că lucrarea lor de instituirea a unei noi Biserici paralele, care aduce o nouă Evanghelie cu noi rânduieli şi porunci, este “crucea despre care vorbeşte Biblia că se va arăta înainte de venirea Domnului cea văzută”. “Cuvântul” de la Pucioasa devine “a doua venire a Domnului” şi totodată însuşirea lui este o ţintă obligatorie de atins până la “a treia venire a Domnului”, cea văzută:

“Poporul Meu, această lucrare de cuvânt din cer este crucea Mea pe care v-am dat-o s-o purtaţi prin lume, fiilor. Este semnul Fiului Omului, care era să se arate mai înainte de venirea Lui cea văzută. [...] Să audă, fiule, să audă şi omul cel pământesc şi firesc şi să se scoale spre înduhovnicire şi să se tragă de-a dreapta Mea şi să mănânce cuvântul Meu până la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-96)

Or, Biblia vorbeşte despre un semn al crucii care se va vedea cu ochiul liber pe cer de către toate neamurile pământului, semn care va anticipa o iminentă, aproape concomitentă venire văzută a Fiului Omului, cu putere multă şi cu slavă:

“Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.” (Matei, 24,30)

[Grabriella]

În prealabil postat de vsovivi

Cine se aseamănă se adună...

s-adică iată ce vă adună, fericirea de a acuza, deci stimabilă Grabriella, te-ai grăbit, te-ai pripit şi ai căzut din lac în puţ...

Nu am 'acuzat' pe nimeni, doar am constatat un fapt si nu am putut sa nu vad asemanarea incredibila de "stil".
Domnul meu, nu stiu ce ai dumneata cu persoana mea, nu ma cunosti, nu-mi cunosti nici viata, nici sufletul, nici faptele ,nici pocainta ! Doar niste pareri mai mult sau mai putin corecte, in functie de priceperea mea imediata. Chiar daca as spune prosti "voi care sunteti intelepti ..corectati-i pe altii cu duhul blandetii".
Sincer !.. Nu va inteleg nici 'stilul' nici atacurile, nici inversunarea si nici 'pornirile'. La inceput v-am suspectat a fi bolnav mintal, apoi mi-am dat seama ca sunteti mult prea destept si ca , de fapt, aveti o 'misiune' printre noi, cei obisnuiti, o tactica.
Domnul meu, mi-a trecut socul initial si refuz sa accept orice provocare din partea dvs. Sub nici o forma n-am sa intretin un dialog pe teme religioase. Nu pot 'digera' cuvintele dvs.
Eu sunt un biet suflet total nestiutor , abia imi deschid ochii in lumea ortodoxa care ma fascineaza, ma uimeste prin profunzimea si frumusetea ei. Eu am o cu totul alta hrana de mancat.Eu stiu doar atat, sunt in mana si in grija Domnului Dumnezeului meu, care imi poarta de grija.
Pe dumneta nu te cunosc si nici nu-mi doresc s-o fac si nu pot sa tin seama de concluzile pe care le tragi cu privire la persoana mea.
Sau esti vreun soi de proroc si eu nu stiu? Ti-a incredintat Dumnezeu vreun mesaj pentru persoana mea si eu nu inteleg?
Sincer , imi pare rau pentru dumneta ! Si iarta-ma !

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (VIII)

Duhul Verginicăi îi dă asigurări “poporului” pucios că ea îl va hrăni mereu cu “venirea Cuvântului”, ca să rămână mereu treaz şi să nu se plictisească. Acest mereu face ca A doua Venire de Cuvânt să nu mai înceteze niciodată, ceea ce ar împinge undeva într-un viitor foarte îndepărtat “Cea De-a Treia Venire”, contrazicând flagrant iminenţa sfârşitului, clamată de atâtea ori până acum. În schimb, îi cere acestuia să preţuiască decent această “A Doua Venire” şi mai ales să o înţeleagă, adică să priceapă unde este Domnul atunci când vine doar duhul Verginicăi la “poporul” pucios cu cuvântul Lui, iar El nu se vede nicăieri, şi nici Verginica nu se vede, dar ea măcar se aude cum “cuvintează din Domnul”:

“Te voi hrăni mereu, te voi hrăni din Domnul, ca să fii tu treaz, dar să nu te plictiseşti de trezie, să nu te plictiseşti cu cerul, poporul meu, să nu fugi de cer, că vine cerul la tine, şi tu să preţuieşti venirea Domnului. Venirea Lui cu sfinţii Lui s-o preţuieşti crezând în Scripturi, Israele fiule. Tu caută, fiule, să înţelegi venirea Domnului la tine şi să înţelegi cum vin eu, fiule, şi unde sunt eu când vin la tine. Aşa să faci şi tu, poporul meu, să stai în Domnul, în Duhul Domnului, precum eu stau şi cuvintez din Domnul cu tine, poporul meu. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-9-96)

Această promisiune n-a mai fost ţinută, iar “mereu” a devenit “când şi când”. Intervenţiile atribuite duhului Verginicăi au fost din ce în ce mai rare, ajungând să se semnaleze doar din An în Paşti şi în ziua de 14 decembrie, atunci când i se face slujbă de pomenire a morţilor. Alte duhuri mai sprintene s-au ridicat din adâncuri luând nume de sfinţi, de îngeri, chiar numele Maicii Domnului (sau chiar numele unor oameni de rând, decedaţi în ultimii ani) şi i-au luat literamente “faţa” duhului Verginicăi. Liderii pucioşi au preferat să o lase pe Verginica ceva mai deoparte, ca să-şi poată face singuri o şi mai mare reclamă, după principiul sănătos: “morţii cu morţii şi viii cu viii”. La urma urmei, astăzi "Dumnezeul" Pucioasei îi vorbeşte “poporului” direct prin “cei doi fii unşi”, Mihaela şi Nicuşor, care sunt mâinile şi picioarele Domnului, sculele Domnului, proorocii Domnului, solii Domnului, copiii Domnului, porţile Domnului, plăcuţii Domnului, cei doi măslini şi cele două sfeşnice ale Domnului, nu-i aşa? Cine mai are nevoie astăzi de Verginica? Verginica mai este bună astăzi doar ca să-i legitimeze prin ascendenţa ei pe cei doi lideri pucioşi, ca să nu zică cineva că ei au apărut din neant. Tocmai de aceea, astăzi puţini dintre adepţii pucioşi o mai pomenesc pe Verginica, dar se înfioară plăcut (sau neplăcut, după caz) atunci când aud pronunţându-se numele magic “Mihaela”.

"Poporul" pucios este somat să nu înceteze lucrul la “venirea Domnului” care va veni curând, căci venirea nu vine, ci se lucrează venind. El este dorit ca să facă parte efectiv din venirea Domnului, ca să poată primi în dar cerul şi pământul cele noi:

“Israele de azi, fă-te dulce Mie şi dă-Mi să beau din apa ta, dă-Mi apă dulce, dă-Mi, poporul Meu, dă-Mi, şi fii ager la lucru, că lenea e păcat de moarte, poporul Meu. Tu să nu stai în această moarte, că Eu voi veni curând, şi va fi să te găsesc lucrând venirea Mea, căci venirea Mea, cu tine Eu o lucrez. [...] . Nimeni să nu ia cununa ta, poporul Meu, dar roagă-te şi tu să te păzesc de ispită, roagă-te, poporul Meu, că e vremea rugăciunii, fiule, şi prin rugăciunea ta Eu voi împlini venirea Mea şi îţi voi da cerul cel nou şi pământul cel nou, care vor dăinui înaintea Mea. [...]E dorul Meu după tine, e dorul Meu pe urma ta, că te doresc cu mare iubire întru venirea Mea..” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-9-96)

Duhul Verginicăi elogiază A doua Venire a Domnului şi se face parte integrantă din ea, venire care a aşteptat 2000 de ani ca să vină (mai exact, până în anul 1955). Ea îi cere “Domnului” Pucioasei să-şi facă mai repede văzută venirea, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ:

“Tu m-ai ajutat, Doamne, să iubesc pe poporul Tău, şi eu l-am iubit şi de pe pământ, şi îl iubesc şi din cer, că Tu şi acum mă ajuţi să-l iubesc şi să-l păstoresc, ca să ai popor bine crescut la venirea Ta cea mare, cea văzută, Doamne. Venirea Ta e mare şi acum, că iată cum vii, şi eu văd, Doamne, căci sunt în venirea Ta cu sfinţii, dar nu văd ochii cei ţinuţi încă să vadă până când ochii celor care văd nu vor mai fi închişi, că mare şi slăvită este venirea Ta cu sfinţii slavei Tale. Venirea Ta e mare, Doamne; au trecut două mii de ani peste ea. Venirea Ta are două mii de ani, şi omul nu vede slava Ta cu care ai venit şi cu care eşti venit şi pe care o vei lăsa să se vadă, dar omul nu înţelege ce înseamnă Dumnezeu. O, vino, Doamne, cu minune mare pe pământ, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu! Vino, vino şi Te fă văzut şi Îţi fă văzută venirea, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (IX)


Duhul Verginicăi proclamă că A Doua Venire a Domnului este “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”, venit nevăzut şi în taină, iar A Treia Venire A Domnului este săvârşirea tainei pe pământ:

“Eu am fost trâmbiţa cea dinaintea Ta, Doamne. Eu Ţi-am pregătit calea Ta, calea cuvântului Tău peste tot pământul. Până acum grăiai poporului Tău pe care l-ai născut din Duhul Tău şi din mine, din cuvântul Tău în mine, Doamne, dar acum grăieşti mulţimilor de pe pământ, căci cuvântul Tău şi glasul Tău merg peste neamurile pământului, şi taina Ta se vesteşte întru săvârşirea ei, întru venirea Ta, Doamne, căci săvârşirea tainei Tale este venirea Ta peste pământ. O, Tu eşti Cuvântul lui Dumnezeu, Tu eşti Cuvântul Tatălui. Tu eşti Cel ce ai venit de la Tatăl la oameni, din Duhul Sfânt şi din Fecioară ai venit şi Te-ai făcut duh şi adevăr, cuvânt şi trup, şi iată, din trup Te faci cuvânt, şi eşti trup şi cuvânt, căci numele Tău la cea de a doua Ta venire este: Cuvântul lui Dumnezeu.”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

Duhul Verginicăi îi desemnează pe cei doi lideri pucioşi, “fiii grădiniţei Cuvântului”, să vegheze venirea Domnului la “poporul” pucios, Noul Israel. De acum venirea Domnului nu se va mai face prin Verginica, ci direct prin ei, prin liderii pucioşi cei veghetori ai “Cuvântului” care “vine la iesle”, iar poporul va fi să vegheze ca liderilor pucioşi să nu le lipsească nimic, dar mai ales pacea, ca să poată ei să mijlocească “venirea Domnului”, căci “viaţa lor este Dumnezeu” şi deci Dumnezeu trăieşte prin ei:

“O, fii ai grădiniţei Domnului, staţi atenţi în porţi, întăriţi veghea în porţi, vegheaţi venirea Domnului la Israel. Viaţa voastră este Dumnezeu. Vegheaţi peste viaţa voastră, că şi îngerii veghează, şi sfinţii veghează, şi Domnul veghează, fiilor. Vegheaţi şi voi, vegheaţi venirea Domnului la voi. Tot poporul Israel să vegheze venirea Domnului la poporul Său, căci din venirea Domnului la tine iau neamurile pământului ca să înveţe venirea Domnului pe pământ. [...] Statura ta duhovnicească, Israele, să-L arate pe Hristos pe pământ, ca să fie văzut de oameni, şi să înţeleagă oamenii venirea Fiului meu în om pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

Astăzi venirea “Domnului de la Pucioasa” nu este înţelească de toţi, dar vine vremea ca toţi să o înţeleagă, când vor reuşi să priceapă adevărul simplu că venirea Lui este slava Lui iar slava Lui este venirea Lui:

“Tu, poporul Meu, să rămâi ziua Mea pe pământ, ziua cea din vremea serii, că scris este că noapte nu va mai fi, şi noaptea va fi înghiţită de ziuă, şi toţi vor înţelege venirea Mea, căci venirea Mea este slava Mea, iar slava Mea este venirea Mea, căci Eu sunt slavă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-11-96)

Se pare că nici “poporul” pucios nu prea înţelege ce este şi cum vine cu venirea Domnului, cum nu înţelege nici alte subtilităţi de exprimare cum ar fi: clevetirea, cârtirea, lepădarea de sine. De aceea, din când în când “Domnul” îl mai ajută cu “înţelepciunea cea de sus”, adică îi propune un set de întrebări inteligente, cărora trebuie singur să le dea răspuns, printre care nu lipseşte cea referitoare la “venirea Domnului de la Pucioasa”:

“Poporul Meu, să preţuieşti venirea Mea la tine, să preţuieşti cuvântul, măi Israele, căci cine-l preţuieşte îi dă viaţă în el. Vin din greu, că duhul rău e duşman pe Mine şi pe tine, dar Eu vin, căci sunt Cel ce pot. Vin la tine, ca să fiu din tine lumină în întuneric, poporul Meu,...[...] Ce este clevetirea, Israele? Ce este cârtirea? Nemulţumirea ce este, fiule Israele? Vezi, tată, ce sunt acestea, şi să nu fie acestea în poporul Domnului. Ce este lepădarea de sine, copile Israele? Aceasta este înţelepciunea cea de sus peste tine, peste trupul şi sufletul şi duhul tău, Israele, neamul Meu, popor care întâmpini pe Domnul întru venirea Sa. Ce este venirea Mea, poporul Meu? O, să înveţi această lucrare, şi să te găsesc mereu în ea, ca să vin, că Eu fac din tine cer şi loc al odihnei Mele şi vin întru ale Mele, vin acolo unde este împărăţia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-96)

Inconsecvenţi ca de obicei, pucioşii pretind că nu numai “Domnul” Pucioasei vine la “poporul Lui”, şi nu numai el “se face carte” pe pământ cu cuvântul Lui. Din când în când mai vine şi Verginica (de fapt vine duhul, sau duha ei) la “poporul ei” şi se “face şi ea carte” pe pământ. Cel două popore sunt de fapt unul şi acelaşi: “poporul pucios”. Poate de aceea, poate din comoditate, pucioşii adună toate mesajele duhurilor de la Pucioasa într-o aceeaşi carte, pe care o consideră “o Nouă Evanghelie” şi o denumesc cu mândrie “Cuvântul lui Dumnezeu”:

Vin la tine, Israele [...] Vin şi îi fac intrare lui Verginica. Ea va lucra în cartea ei, ea vă va aşeza înaintea Mea, fiilor unşi în grădină. Ea este trâmbiţa Mea prin care M-am făcut cuvânt întru cea de a doua venire a Mea, şi vin şi păstoresc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-96)

Inconsecvenţele pucioşilor legate de “venirea Domnului” abundă în continuare. Despre “calul cel alb” din Apocalipsă se spune că este ba Verginica, ba “poporul” pucios, ba “proorocii” de astăzi care-i călăuzesc pe pucioşi şi care aduc la lumină “Cuvântul” (adică, cei doi lideri pucioşi, Niculae şi Mihaela). Mai întâi, Verginica se mărturiseşte pe sine drept glasul Domnului şi cortul cuvântului şi calul alb, care au asigurat “venirea Domnului în cuvânt”, iar pe vremea ei au venit veacul cel nou, cerul cel nou şi pământul cel nou, care s-au unit între ele:

“Iar Tu ai crezut în mine, Doamne, şi Te-ai făcut viu în mine, şi ai grăit dinăuntrul meu vreme de douăzeci şi cinci de ani pe pământ, şi ai chemat la Tine un popor, poporul pe care Ţi l-a dat Tatăl ca să-l ai pentru venirea Ta în cuvânt. Şi Te-ai făcut cuvânt din mine, Doamne, şi fiii cuvântului mărturisesc venirea Ta în cuvânt. Eu am fost cortul Tău între oameni, cortul cuvântului Tău, şi dacă m-ai luat în cer, Te-ai întors cu mine la poporul Tău, la poporul meu, şi grăieşti cu el şi îmi porunceşti să mă fac şi eu cuvânt din Tine, ca să ştie pământul că Tu mă ai trâmbiţă, Doamne, să ştie că pe vremea trupului meu s-a unit cerul cu pământul ca să vii cu veacul cel nou, cu cerul cel nou şi pământul cel nou care sunt, Doamne.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-96)

[vsovivi]

În prealabil postat de Grabriella

Nu am 'acuzat' pe nimeni, doar am constatat un fapt si nu am putut sa nu vad asemanarea incredibila de "stil".
Domnul meu, nu stiu ce ai dumneata cu persoana mea, nu ma cunosti, nu-mi cunosti nici viata, nici sufletul, nici faptele ,nici pocainta ! Doar niste pareri mai mult sau mai putin corecte, in functie de priceperea mea imediata. Chiar daca as spune prosti "voi care sunteti intelepti ..corectati-i pe altii cu duhul blandetii".
Sincer !.. Nu va inteleg nici 'stilul' nici atacurile, nici inversunarea si nici 'pornirile'. La inceput v-am suspectat a fi bolnav mintal, apoi mi-am dat seama ca sunteti mult prea destept si ca , de fapt, aveti o 'misiune' printre noi, cei obisnuiti, o tactica.
Domnul meu, mi-a trecut socul initial si refuz sa accept orice provocare din partea dvs. Sub nici o forma n-am sa intretin un dialog pe teme religioase. Nu pot 'digera' cuvintele dvs.
Eu sunt un biet suflet total nestiutor , abia imi deschid ochii in lumea ortodoxa care ma fascineaza, ma uimeste prin profunzimea si frumusetea ei. Eu am o cu totul alta hrana de mancat.Eu stiu doar atat, sunt in mana si in grija Domnului Dumnezeului meu, care imi poarta de grija.
Pe dumneta nu te cunosc si nici nu-mi doresc s-o fac si nu pot sa tin seama de concluzile pe care le tragi cu privire la persoana mea.
Sau esti vreun soi de proroc si eu nu stiu? Ti-a incredintat Dumnezeu vreun mesaj pentru persoana mea si eu nu inteleg?
Sincer , imi pare rau pentru dumneta ! Si iarta-ma !

Draga mea, nu te speria, şi nici nu te victimiza, eu nu te condamnam ci pur şi simplu ţi-am explicat că ai scăpat de 'ciumă' şi ai dat de 'lepră', adică ai reuşit să scapi de lupul sectelor şi ai căzut în puţul ortodocsiei pe dos bine promovat de stimabilaabila ''mariamargareta roata bicicleta''. Adică ortodoxia pe dos, defapt miliţia!!!

E nu sunt nici deştept nici prooroc, dar uite îţi proorocesc ce-mi proorocesc mie însumi, de la Domnul:

''Dacă nu mă păzesc, atunci în momentul următor precis am să păcătuiesc... căci prea îmi place ca să mă răzbun crezându-mă astfel vrednic şi compătimindu-mi starea de făţarnică smerenie victimă vrednică...''

Deci foarte bine dacă ai găsit ortodoxia, foarte frumos, ea e singura cale adevărată şi strâmtă, dar ca să calci pe ea, ai nevoie sigur de Cuvântul lui Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, aşa că nu te pripi privându-te de cel mai mare dar spre mântuirea celor ce cred şi Îl primesc, căci numele cel nou al Său este Cuvântul lui Dumnezeu... cum este scris în scripturi.

Eu te-am sfătuit să nu te laşi păcălită de ''profesoara'' de balet mariamargareta căci ea vine din mur, şi dă roadele murului fără roade: spini şi mărăcini, murmur programat până la sfârşit de către ''băieţii buni'', căci spune-mi şi mie cine ar trebui să-i spună ei că acolo Domnul grăieşte? Uite dacă n-are cine, îi mai spun eu o dată! La Pucioasa în sfânta Cetate Domnul grăieşte peste pământ! Domnul Dumnezeu. Amin.

Deci draga mea fostă sectantă, mă iartă şi nu te supăra... dar n-am avut alt mesaj mai frumos pentru cei ce aleg pierzarea... căci cine se luptă cu Domnul se va prăbuşi ca lucsifer... căci voi n-aţi priceput lupta lui Iacov... cu Cel Minuant întru sfinţii Săi.

Iar mie mi-a fost milă de tine să te văt în colţii lupului, sau a căpriţeţelor... de aia te-am băgat în aceiaşi b-oală... că dacă ai crezut-o pe căpriţă, atunci nici tu nu eşti prea departe... ai grijă să nu te vrăjească cu vrajba ei foarte cuolorată. Eu i-am cântat aşa în speranţă că nu va fi în yadar...

''Ţaţaţa căpriţă ţa, că te vede Precista!''
(Era mai mult pentru mariamargareta, iar tu ai căzut doar ca musca-n lapte, fiind dragă Grabriela, prea pripită în graba ta, deci nu fii cu mine papa-lapte lamentându-te aşa de frumos că doar eu nu te pap şi nu am cioc, cioc de erete, căci eu le respect pe fete! şi mi-e milă de cele ce cad în colţii lupului îmbrăcat în haină de sfinţişor căci lupul cel rău şi necredincios nu vine decât să prade şi să fure, oile Domnului.)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (X)

“Dacă Eu nu puneam în tine darul credinţei ca să crezi venirea Mea în cuvânt, mai puteam Eu veni precum este scris? Dar te-am făcut pe tine, te-am născut din cuvântul cel de sus, am pus în tine dar, ca să crezi în Cel ce vine, şi am venit. Călare pe cal alb vin, şi nu înţelege omul veacului acesta, înţeleptul veacului acesta.[...]...Doamne, că iată, Tu la credinţa lui Israel Te faci cuvânt peste pământ, vii cuvânt pe pământ, precum este scris în Scripturi de Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine pe cal alb. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-96)

Apoi ni se spune că, de fapt, “calul alb” este întreg “poporul pucios”:

“Pace ţie, fiule, fiule Israele, poporul Meu iubit, calul Meu cel alb, fiule credincios! O, cu cine mai pot Eu grăi pe pământ aşa cuvânt, măi Israele măi, calul Meu cel alb, cal alb pe care şade Domnul ca să vină, precum este scris în Scripturi? (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-96)

În fine, tot despre “calul alb” se spune că el este un simbol care-i desemnează pe cei doi lideri pucioşi, numiţi şi "fiii grădinii cuvântului" pucios, cei care ticluiesc “cartea Cuvântului” şi o dau apoi oamenilor ca venind direct de la Dumnezeu:

“Calul cel alb, cine este? Cei ce poartă lucrarea cuvântului Meu de la cer pe pământ, fiii grădinii cuvântului Meu, care Mă fac pe Mine trup şi cuvânt în grădină, fiii care aud glasul Meu şi Mă fac carte pe pământ şi Mă dau oamenilor; ei sunt calul Meu cel alb, iar Eu sunt Călăreţul Care străbate pe cal alb calea între cer şi pământ, şi spre mulţimi apoi, ca să Se vestească întru venirea Sa cu sfinţii. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-1-97)

Deşi se propovăduieşte de 55 de ani încoace, “Cuvântul de la Pucioasa” a atins un grad de ineficienţă de neînchipuit: nimeni nu-l înţelege!!! Şi întrucât pucioşii pretind că între “Cuvântul Domnului” şi “venirea Domnului” este o relaţie de idempotenţă (“Cuvântul Meu e venirea Mea”, citează ei), înseamnă că “venirea Domnului Pucios” este dezastruoasă în consecinţe: ea exprimă expresia unei neputinţe absolute acolo unde era de aşteptat să se reverse în valuri Atotputernicia. Cu toate acestea, pucioşii nu obosesc să se acopere singuri cu binecuvântări şi cu aprecieri laudative legate de veghea lor la “venirea Domnului” la ei, puse în antiteză cu neîmplinirile “celor din lume”:

“O, fericit eşti tu, poporul Meu, slugă cuminte şi credincioasă, căci venind Domnul tău, vei fi găsit mereu veghind, şi vei fi pus peste cele ale Mele, iar cei care zic că Eu zăbovesc şi stau mâncând şi bând şi nuntind, pe neaşteptate voi veni la ei şi îi voi despica în două, precum este scris în cuvântul Meu, în venirea Mea. Cuvântul Meu e venirea Mea, şi nimeni nu înţelege cuvântul Meu, venirea Mea. Binecuvântată este venirea Mea la tine şi statul tău înaintea Mea în venirea Mea, Israele, cale a venirii Mele la oameni. Şi iată, fiule scump, oamenii beau şi mănâncă şi nuntesc ca în vremea lui Noe, şi cuvântul Meu vine la ei pe neştire. Vine cuvântul lui Dumnezeu pe norii cerului,... [...] – Vin, Ierusalime; Ierusalime din cer şi de pe pământ. Vin, că iată cum vin. Cerul şi pământul se unesc în venirea Mea, că Eu vin. Binecuvântată este venirea Mea, împărăţia Mea întru sfinţii Mei în cer şi pe pământ, nunta Mea cu mireasa Mea. Cuvântul Meu este venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-12-96)

Cu toate rezultatele dezastruoase, experienţa nefericită a propovăduirii sterile este repetată la nefârşit: Mereu “vine Domnul” la aleşii Lui şi mereu îi scoală la o întâmpinare nevăzută, şi mereu îi aşează ca să “stea întru venirea Lui”, ca să-Şi pregătească venirea văzută, Cea de-a Treia Sa Venire:

“Scoală-te mereu întru întâmpinarea Mea, o, grădiniţă de fii unşi! Scoală-te, şi aşa să fii mereu, că sfinţii sunt cu slava Mea deasupra ta, şi cuvântul Meu face cale sfinţilor, că Eu cu zecile de mii de sfinţi vin. Vin şi Îmi pregătesc văzută venirea, şi mereu Îmi pregătesc pe poporul cuvântului Meu. Vă pregătesc mereu pe voi, copii unşi în grădină, şi vă trimit mereu cu vestea Mea peste pământ, ca să nu vin fără de veste când vin, că Eu Mă vestesc şi vin. [...] Veghează, fiule Israele, şi stai întru venirea Mea, că Eu vin. [...] Iar voi, fii ai cuvântului Meu, să fiţi mereu de Mine binecuvântaţi pentru ca să staţi înaintea Mea şi să luaţi şi să daţi cuvântul Meu oamenilor spre învierea celor credincioşi de pe pământ. Vine cuvântul Meu să facă pe pământ credinţă ca să găsesc la venirea Mea, precum în tine am găsit, Israele, poporul Meu cel credincios” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-12-96)

Şi inconsecvenţele continuă. Pe de o parte, se spune că “a doua venire a Domnului”dela Pucioasa coincide cu “Naşterea Domnului în cuvânt”, din gura “trâmbiţei Verginica”, în anul 1955:

“O, cu câtă taină am lucrat şi azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-97)

Pe de altă parte, prin gura “trâmbiţei Verginica” este doar anunţată “a doua venire a Domnului”de la Pucioasa, spunându-se că ea va veni ulterior, la o dată neprecizată:

“Şi din nou vin în cartea ta, Verginico, trâmbiţă cu sunet dulce din care Eu am trâmbiţat pentru venirea Mea cea de a doua.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-1-97)

[vsovivi]

În prealabil postat de vsovivi
''Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.''


Acu' pricepui contrioversa, eşti mânată de superstiţeul viceversării ca să ai râvna denigrării şi râvna încăpăţâţânării pentru neajunsurile şi neputinţele aproapelui... ca să nu mai ajungă sărmanul rătăcit şi pierdut decât acolo unde vrei dumneata, undeva cândva în nicăieri. Şi speri... şi speri... dejabba, la cafia că nu va mai fi!

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XI)

Cel ce se anunţă că vine a doua oară Cuvânt nevăzut la Pucioasa cu norii este totodată şi întemeietorul “Noului Ierusalim” de la Pucioasa şi de aceea tot la Pucioasa va veni şi a treia oară, şi tot cu norii, iar neamurile de pe tot pământul vor sosi în caravane nesfârşite ca să-i vadă strălucirea lui şi a “cetăţii de fii” (chibuţul pucios situat în buricul târgului din Glllodeni-Vallle, Rrromânia, Europppa, Pppământ) şi să se prosterneze la picioarele liderilor pucioşi, cei “glorioşi venind din rai, ei şi Regele Mihai”:

“Mâinile Mele au pus temelia ta, Ierusalime al slavei Mele, şi tot mâinile Mele îl vor termina până la slăvirea în el a Celui ce vine văzut, că vin cu norii, Ierusalime, şi Mă voi lăsa văzut în venirea Mea la tine şi toate noroadele vor umbla întru strălucirea Mea şi a ta, cetatea Mea de fii, cetate a iubirii Mele, templul Meu cel viu din România. Eu vin cu sfinţii în tine şi serbez serbare de sfinţi, şi te mângâi, Ierusalime, mângâierea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-1-97)

Pucioşii proclamă unilateral România drept “ţară-mireasă”, iar comândurile pucioşeşti de la Glodeni-Vale drept “cămara de nuntă”. Venirea “Domnului” Pucios ca Mire este declarată a fi... tot România, într-o pantomimă de pomină:

“Am în tine cămară de nuntă, ţară Românie, nuntaşă a nunţii Mele cu mireasa Mea luată din tine, ţară crăiasă, ţară mireasă! O, vie cu vin bun, cântă! Darul Duhului Sfânt este pe masă de nuntă de veac nou în mijlocul tău, ţara Mea mireasă. Eu sunt Cuvântul Care te naşte, Care Şi-a născut în tine mireasă, şi, din nunta Mea cu mireasa Mea tu te vei naşte şi vei fi a Mea, ţara Mea, venirea Mea, iubita Mea! Amin, amin, amin. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1997)

Paradoxală este aşadar atât scenografia, cât şi personajele şi jocul lor din iatacul Mirelui:

Scenografia:
1. cămara de nuntă: cel mai probabil, Cetatea Sfântă “Noul Ierusalim” din comuna Glodeni Vale;
2. via cu vin bun: cel mai probabil, poporul pucios care cântă în Grădina Întâlnirii, în Casa Întîlnirii, în Cortul Întâlnirii şi în Foişorul Întâlnirii de la Glodeni Vale;
3. 1(una) masă de nuntă de veac nou, situată în mijlocul ţării mirese, România.

Personajele:
1. El ( Mirele Pucios) : Cuvântul;
2. D-ra România: nuntaşă – ţară crăiasă, ţară-mireasă;
3. Biserica “Noul Ierusalim”: Mireasa Lui, luată din mijlocul ţării-mirese, România;

Actul I (singurul de altfel):

Scena I: “Mirele” are cămară de nuntă în nuntaşa România;
Scena a II-a: Mireasa Lui este luată tot din mireasa România – ţara-crăiasă, ţara-mireasă;
Scena a III-a: via cu vin bun începe să cânte;
Scena a IV-a: Duhul Sfânt vine cu darul Lui şi-l pune pe masă;
Scena a V-a: Se încinge o nuntă de veac nou în mijlocul ţării-Lui-mireasă-crăiasă (pe masă, adică, deoarece masa se află în mijloc);
Scena a VI-a: El este Mirele-Cuvântul care o naşte pe Mireasă. El o naşte pe Mireasă în ea (în ţara-Lui-mireasă)
Scena a VII-a: Din nunta Mirelui cu Mireasa Lui (după ce o naşte) se va naşte ţara-mireasă (în care El a născut Mireasa), şi care va fi tot a Lui.
Scena a VIII-a: Ţara Lui va fi venirea Lui, iubita Lui. Amin, amin, amin.
(Aplauze prelungite; asistenţa se ridică în picioare şi aşa rămâne, mută de uimire şi de respect)
Tot în mijlocul ei (al ţării-mireasă) se află şi “grădiniţa de fii” (în afară de “nunta de veac nou”, care am văzut deja că era plasată tot în mijlocul ei). În grădiniţa de fii se desfăşoară A Doua Venire, duh şi cuvânt. Pucioşii mint însă, spunând că El se coboară trup şi cuvânt, după ce mărturiile Verginicăi arătau că toate “coborârile din cer” ale lui Hristos-Cuvântul Pucios se făceau numai în duh:

“Am în mijlocul tău grădiniţă de fii, şi în ea sunt trup şi cuvânt, aşa cum sunt Eu întru a doua Mea venire. Îmi cobor trupul şi cuvântul în grădiniţa Mea cu fii,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-1-97)

“ Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, aşa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu. Aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955)

Prin anul 1996, duhul care se da drept “Verginica” pretindea că “pe vremea când se afla în trupul Verginicăi au venit veacul cel nou, cerul cel nou şi pământul cel nou, care s-au unit între ele, ca să fie şi care sunt de atunci:

"Eu am fost cortul Tău între oameni, cortul cuvântului Tău, şi dacă m-ai luat în cer, Te-ai întors cu mine la poporul Tău, la poporul meu, şi grăieşti cu el şi îmi porunceşti să mă fac şi eu cuvânt din Tine, ca să ştie pământul că Tu mă ai trâmbiţă, Doamne, să ştie că pe vremea trupului meu s-a unit cerul cu pământul ca să vii cu veacul cel nou, cu cerul cel nou şi pământul cel nou care sunt, Doamne.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-96)

Trei luni mai târziu, liderii pucioşi au uitat complet că cerul cel nou şi pământul cel nou “au fost aduse de Verginica” şi că ea le mărturisea că “sunt”; ca atare, ei le transformă din nou într-o făgăduinţă de viitor: nu mai sunt, dar vor fi! Cel care venea la Pucioasa prin Verginica promite că şi astăzi vine, şi va mai tot veni, până ce se vor împlini toate făgăduinţele Scripturii:

“Vin să vorbesc cu tine, poporul Meu, că am putere să vin şi să vorbesc, dar prea puţină credinţă este pe pământ în această venire a Mea la tine. Că te-am hrănit patruzeci de ani cu cuvânt, ca să te am mare, copil mare, copil credincios, şi încă ce frumos am vorbit cu tine ca să Mă primeşti să vin, ca să te ajut să Mă crezi că Eu sunt Cel ce veneam şi Cel ce vin şi azi şi încă vin! Vin, până vor fi văzute cerul cel nou şi pământul cel nou, făgăduite de Mine, căci Eu făgăduinţele nu le desfiinţez nici măcar pentru necredinţa omului în făgăduinţele Mele. Iată, Israele de azi, nimic nu desfiinţez din făgăduinţele Mele, nici chiar pentru necredinţa poporului Meu din zilele acestea care a fost cu Mine prin Verginica şi care zice că a crezut, dar nu mai este. O, dacă a crezut, unde este? (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-97)

Împlinirea “venirii Domnului” de la Pucioasa nu este aşa de simplă. Ea este însă condiţionată şi de rostirea neîncetată a unei mantre formată din două cuvinte, pe care liderii pucioşi le-o recomandă insistent adepţilor lor: “Vino, Doamne!”:

“Israele fiule, să zici mereu că vine Domnul, ca să se împlinească venirea Mea cea cu slavă, şi să stai mereu în hăinuţă sfântă, în hăinuţă albă şi să zici: „Vino, Doamne!“.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-97)

Inconsecvenţele doctrinare ale liderilor pucioşi asupra celei de-a doua veniri a Domnului se ţin lanţ. Întâlnim în acelaşi mesaj constatarea tânguită că “venirea Domnului de la Pucioasa” nu este nicidecum prestabilită, ca ceva inevitabil, ci stă la bunul plac al unora care pot (prin nepăsarea lor faţă de “Cuvântul de la Pucioasa” şi prin “durerile” de cap pe care le aduc ei liderilor pucioşi) să o întârzie la nesfârşit:

“Duceţi cuvântul Meu celor ce-Mi fac dureri, căci cei ce nu ştiu cum să stea în Duhul Meu, Îmi întârzie venirea şi vă umplu pe voi de griji şi de greutăţi. Lucrarea Mea e grea de dus pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)

În acelaşi timp, mai întâlnim şi constatarea optimistă că venirea Domnului Pucios se împlineşte neabătut, pas cu pas, prin contribuţia substanţială şi de neînlocuit a “poporului pucios cel credincios”:

“M-a cunoscut când M-am făcut cuvânt peste el, şi a lucrat faptele credinţei şi Mi-am făcut lucrarea Mea prin el, aşa cum şi azi Îmi împlinesc Scripturile cele pentru venirea Mea cu poporul Meu cel credincios cuvântului Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)