despre adorarea inimii lui Iisus
uite, am gasit explicatiile date anul trecut de Grigorie, pe sectiunea "Biserica Romano-Catolica", topicul "Convertirea":
Sacre Coeur
Sinodul III ecumenic de la Efes (431), care a dezbatut problema nestorianismului, a decis ca nu pot fi adorate naturile lui Hristos separate de persoana sa. Aceasta hotarare a unui sinod ecumenic este incalcata in Biserica Romano-Catolica. In sec. 11, s-a instituit sarbatoarea trupului lui Hristos, pentru a se combate erezia lui Beranger referitoare la sfanta euharistie. Mai tarziu, in sec. 17-18, iezuitii s-au straduit din rasputeri sa introduca o alta sarbatoare inchinate unei parti a trupului lui Hristos: Sacre Coeur. Ei se bazau pe vedeniile unei calugarite, Maria Alacoque, careia i se arata Mantuitorul. Ca si la alte "mistice" catolice, ea avea o relatie cvasi-erotica cu cel ce se dadea drept Isus. Desi la inceput a fost primita cu multa rezerva aceasta noua devotiune, datorita propagandei asidue a iezuitilor, aceasta practica a fost acceptata si promovata. BRC a dovedit de-a lungul timpului un apetit sporit pentru noutati, lasand la o parte dreapta socoteala.
Ceva mai tarziu, dupa o logica devenita regula in BRC, s-a trecut si la adorarea inimii Sfintei Fecioare. Cand devine prea grea propria schimbare, singura pe care ne-a cerut-o Mantuitorul, omul inventeaza tot felul de "devotiuni", care nu sunt altceva decat raspandirea in fapte exterioare. Moda aceasta risca sa fie adoptata si de unii ortodocsi mai putin intemeiati in credinta. Prohodul Maicii Domnului incepe sa capete o raspandire tot mai mare. Este o imitatie a prohodului Mantuitorului, desi nu mai are un fundament dogmatic la fel de puternic. Nu spun ca este neaparat rau, dar daca deschide calea unor inovatii de natura dogmatica, cred ca este mai sanatos sa fie oprit inca de pe acum.
|