Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 26.12.2012, 21:12:46
maria-15
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

last edit:sursa articolului e http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...ropar-stihiri/
Reply With Quote
  #22  
Vechi 26.12.2012, 21:17:41
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Astazi, 26 decembrie, l-am sarbatorit si pe Sfantul Nicodim de la Tismana -

[SIZE=2]În secolul al XIV-lea a apărut în Biserica Ortodoxă – îndeosebi la Muntele Athos, în Grecia de astăzi – o mișcare de renaștere teologică-spirituală numită isihasm (de la cuvântul grecesc isihia-liniște), care cerea retragerea totală a călugărului de lume, meditație în tăcere și rostirea neîncetată a “rugăciunii lui Iisus” sau “a inimii”: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”. De la Muntele Athos spiritualitatea isihastă s-a răspândit și în mănăstirile din Bulgaria, Serbia, Rusia și țările românești. Unul din reprezentanții de frunte ai isihasmului pe pământul românesc a fost Sfântul Nicodim de la Tismana.[/SIZE] [SIZE=2] Se cunosc foarte puține date în legătură cu originea, copilăria, tinerețea și întreaga viață a lui Nicodim până la venirea în Țara Românească. Istoricii l-au socotit grec de origine sau grec după tată și sârb după mamă, chiar înrudit cu familia cneazului Lazăr al Serbiei și a domnului Țării Românești Nicolae Alexandru Basarab. Unii, între care și marele cărturar Nicolae Iorga, susțin că s-a născut în anul 1320 într-o familie de binecredincioși macedo-români, la Prilep, în sudul Serbiei. Așa se explică de ce a venit în părțile noastre și a fost atât de mult legat sufletește de poporul român. Cunoscând câțiva călugări de la Muntele Athos, a plecat cu ei în ascuns și a fost primit ca “frate” la Mănăstirea Hilandar. Noul ucenic al Athosului învață aici temeinic limbile greacă și slavonă, dar culege și multe învățături din scrierile Sfinților Părinți și ale scriitorilor bisericești. Credința, dragostea față de semeni, râvna spre cele bune și folositoare, smerenia, posturile și rugăciunea neîncetată, l-au făcut cunoscut tuturor, astfel încât după trei ani de ucenicie a primit îngerescul chip al călugăriei și numele Nicodim. A fost hirotonit ierodiacon, iar la scurt timp preot ieromonah. După trecerea la cele veșnice a egumenului, soborul mănăstirii l-a ales în fruntea obștii de la Hilandar. S-a dovedit și în această slujire un neîntrecut gospodar și bun îndrumător al călugărilor, ostenind zi și noapte alături de ei, în posturi și rugăciuni, în copierea de manuscrise și alte îndeletniciri potrivite cinului călugăresc. Ca egumen al Mănăstirii Hilandar, Cuviosul Nicodim a adunat în obștea sa până la o sută de călugări atoniți, greci, sârbi, macedoneni, români și bulgari, deprinzându-i pe toți cu frica de Dumnezeu și hrănindu-i cu învățăturile Sfintei Scripturi. Era un dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus, adânc teolog și părinte duhovnicesc. De aceea, mulți sihaștri, călugări de chinovii și egumeni veneau la el pentru sfat și cuvânt de folos.[/SIZE]
[SIZE=2] În urma unei descoperiri dumnezeiești, cuviosul Nicodim a plecat de la Muntele Athos și a venit în sudul Dunării, aproape de Vidin. Împreună cu ucenicii care s-au strâns în jurul lui, a ridicat o bisericuță cu hramul Sfânta Treime. Tradiția populară sârbească îi atribuie și întemeierea mănăstirilor Vratna și Mânăstărița, în regiunea Craina. La scurt timp această regiune a fost ocupată, pentru câțiva ani, de regele Ungariei Ludovic cel Mare, începându-se de îndată și o puternică lucrare de răspândire a catolicismului. În aceste împrejurări, în anul 1364 cuviosul Nicodim a trecut în nordul Dunării, pe pământ românesc. Se statornicește pe valea râului Vodița unde exista o mică sihăstrie întemeiată de călugări valahi. Cu ajutorul domnitorilor Vlaicu Vodă (1364-1377) și Radu (1377-1384) și al sihaștrilor din partea locului, zidește chilii și o biserică de piatră cu hramul Sfântul Antonie cel Mare, pe care o sfințește în anul 1369. Mănăstirea Vodița devine un centru de apărare ortodoxă la frontiera cu statul maghiar catolic. Cea mai veche mențiune despre prezența lui Nicodim în Țara Românească se face într-un hrisov al domnitorului Vladislav (Vlaicu) Vodă din anul 1372 prin care oferea o seamă de danii Mănăstirii Vodița, zidită și zugrăvită din îndemnul lui Nicodim, “cu munca sa și a fraților” și cu cheltuiala domnitorului. Prin acest hrisov mănăstirea era înzestrată cu mai multe sate, veșminte, vase liturgice și scutită de anumite dări către domnie. Se rânduia apoi ca mănăstirea să devină o “samovlastie”, adică o ctitorie de sine stătătoare, scoasă de sub orice putere din afară, fiind condusă numai de propriul ei sobor, rânduială adusă de cuviosul Nicodim de la Athos: "după moartea lui chir Nicodim să nu fie volnic a pune în locul acela stareț nici domnul, nici arhiereul, nici alt careva; ci cum va zice chir Nicodim și cum va așeza, așa să țină călugării care sunt acolo și ei singuri să-și pună stareț". [/SIZE]
[SIZE=2] În timpul șederii la Vodița, la rugămintea cneazului Lazăr, Cuviosul Nicodim a mijlocit la Constantinopol, împreună cu ucenicii săi Isaia și Partenie, împăcarea Bisericii Ortodoxe Sârbe cu Patriarhia ecumenică. Văzând patriarhul și împăratul smerenia și înțelepciunea cuviosului și cucerindu-se de sfințenia vieții sale, au ridicat anatema dată asupra Bisericii Sârbe, spre lauda lui Hristos și bucuria creștinilor. Patriarhul Filotei a acordat atunci cuviosului Nicodim rangul de arhimandrit cu dreptul de a sfinți biserici, precum și părticele din moaștele Sfinților Ignatie Teoforul, Ioan Gură de Aur și ale mucenicului Teofil, care se păstrează și azi ca odoare de mare preț la Mănăstirea Tismana.[/SIZE]
[SIZE=2] Cuviosul Nicodim nu a rămas mult timp în liniștea Mănăstirii Vodița. Încă înainte de anul 1376 ținutul Severinului în care era situată mănăstirea, a fost ocupat de regatul maghiar. În aceste împrejurări, a pornit în căutarea unui loc mai potrivit pentru a ridica un nou așezământ de viață călugărească. Acest loc a fost găsit în părtile de nord ale Olteniei, pe valea pârâului Tismana, la poalele munților, unde se nevoiau încă de la începutul secolului al XIV-lea mai mulți sihaștri în jurul unei mici biserici de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul numit "Cascade", Cuviosul Nicodim ridică Mănăstirea voievodală Tismana, cu același hram. Datorită felului în care și-a îndeplinit misiunea încredințată la Constantinopol, s-a bucurat acum și de ajutoare materiale din partea cneazului Lazăr al Serbiei. Lucrările de zidire ale Mănăstirii Tismana au durat mai mulți ani sub domnitorii Radu I (1377-1383) și Dan I (1383-1386) care au și oferit danii. În anii 1383-1384 Severinul a reintrat în stăpânirea Țării Românești, cuviosul Nicodim putând astfel să preia și conducerea Mănăstirii Vodița, cârmuindu-le cu vrednicie până la moarte. Domnitorul Țării Românești Mircea cel Mare (1386-1418) a făcut mai multe danii în bani și moșii mănăstirilor Vodița și Tismana. Cuviosul Nicodim “sfetnicul lui Mircea întru cele dumnezeiești” a fost cel care l-a sfătuit să ridice Mănăstirea Cozia. Se știe din izvoare certe că “Nicodim sfințitul” a fost duhovnicul lui Mircea încă din tinerețe și că mai târziu, când Mircea a ajuns domn, “îl lua adesea pe Nicodim cu dânsul”. Mănăstirea Cozia a fost târnosită de însuși Nicodim al cărui chip este zugrăvit în partea de sud a pronaosului. Ca mănăstire, Cozia s-a organizat sub directa supraveghere a lui Nicodim de la Tismana. El numește cel dintâi stareț cunoscut din documente, Ieromonahul Chir Gavriil, fără îndoială un ucenic al său. [/SIZE]
[SIZE=2] La sfârșitul secolului al XIV-lea, împreună cu câțiva ucenici, Cuviosul Nicodim întemeiază pe Valea Jiului Mănăstirea Vișina cu hramul Sfânta Treime. Ajutat de Mircea Cel Mare, în anul 1400 întemeiază în ținutul Hunedoarei Mănăstirea Prislop, numită și Silvașul de Sus, cu același hram.[/SIZE]
[SIZE=2] Există și date privitoare la activitatea cultural-teologică a lui Nicodim. Este vorba de o corespondență pe care a purtat-o cu patriarhul Eftimie de la Târnovo - Bulgaria, pe care unii istorici îl socotesc vlah sud-dunărean. Era un teolog cunoscut și foarte apreciat în țările ortodoxe, mulți ierarhi și teologi cerându-i lămuriri în probleme dogmatice și morale. S-au păstrat două scrisori ale acestui patriarh către Nicodim de la Tismana: în prima îi răspundea la șase întrebări adresate în legătură cu îngerii, iar în a doua îi dădea lămuriri cu privire la curăția morală a celor ce doreau să primească Taina Preoției. Din cercetarea întrebărilor puse de cuviosul Nicodim reiese ca el n-a fost numai un bun organizator al vieții călugărești, ci și un temeinic cunoscător al Sfintei Scripturi, un călugăr dornic să cunoască și să adâncească problemele teologice. În anii 1404-1405 cuviosul Nicodim a caligrafiat pe pergament un frumos Tetraevanghel în limba slavă bisericească, fiind primul manuscris cu dată sigură scris pe teritoriul țării noastre. Este un manuscris de o mare frumusețe artistică, cu multe podoabe (frontispicii, inițiale, titluri cu litere aurite), cu o ferecatură în argint pe care sunt redate Răstignirea și Învierea Domnului. Se crede că acest frumos manuscris a fost copiat la Mănăstirea Prislop, din părtile Hațegului, unde se retrăsese în dorința de a trăi în și mai mare singurătate.[/SIZE]

__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 26.12.2012, 21:18:20
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit continuare

Încă din timpul vieții cuviosul Nicodim a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Se știe de trecerea lui și a ierodiaconului său, îmbrăcați în odăjdii, prin foc, fără ca acesta să se atingă de ei; de vindecarea unei tinere, rudă cu regele Sigismund al Ungariei, stăpânită de un duh necurat și de alte fapte minunate. Pentru toate acestea dreptcredincioșii creștini l-au socotit sfânt încă din timpul vieții. În tradiția mănăstirii se spune că unii bolnavi se vindecau de îndată ce ajungeau la Tismana, alții se tămăduiau cu rugăciunea și binecuvîntarea Cuviosului sau numai cât se atingeau de rasa lui. [/SIZE]
[SIZE=2] La bătrânețe, Sfântul Nicodim încredințează grija mănăstirilor Vodița și Tismana ucenicului său ieromonahul Agaton, iar el se retrage la mai aspră nevoință în peștera de deasupra mănăstirii care se păstrează și astăzi. Acolo se nevoia cuviosul toată săptămâna în post, în priveghere de toată noaptea și în neîncetată rugăciune. Numai Duminica și la praznice cobora din peșteră în mănăstire și săvârșea Sfânta Liturghie, apoi vindeca pe cei bolnavi care veneau la dânsul, mânca la trapeză cu părinții, sfătuia și mângâia pe toți cu cuvinte de folos și se urca din nou la peșteră.
Pentru ultima oară este pomenit în viață la 23 noiembrie 1406 la Tismana, când Mircea Voda cel Mare a dat un nou hrisov mănăstirii și “părintelui și rugătorului domniei mele, popii Nicodim”. Peste o lună, la 26 decembrie 1406, cuviosul Nicodim a fost chemat de Domnul la Sine. A fost îngropat în mormântul dinainte pregătit în apropierea bisericii Mănăstirii Tismana. Îndată după moarte la mormântul său s-au petrecut fapte minunate, mai ales vindecări de boli, semn că Dumnezeu îl învrednicise cu cununile sfințeniei. Cuvioșii călugări din obștea Tismanei au scos moaștele și le-au pus într-o raclă care a fost așezată cu cinste în biserica mănăstirii. Tradiția spune că, după mai mulți ani, fiind în primejdie de a fi luate și mutate la București, Sfântul Nicodim s-a arătat în vis unui călugăr, apoi egumenului, poruncindu-le să-i ascundă moaștele, lăsând numai un deget de la mână pentru mângâierea credincioșilor. Ele au fost ascunse în locuri tainice, dar cu timpul li s-a pierdut urma, astfel încât astăzi nu se știe unde sunt. La Mănăstirea Tismana se mai păstrează doar degetul și o cruce de plumb, un epitrahil și o bederniță care i-au aparținut.[/SIZE]

[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2] Sfântul Nicodim rămâne, îndeosebi pentru noi, credincioșii români, o adevarată pildă de trăire duhovnicească, un mare apărător al credinței ortodoxe, un înnoitor al vieții călugărești pe pământul românesc. Pentru toate acestea se cuvine să-l cinstim și să vizităm mănăstirile ctitorite de el la Vodița și mai ales la Tismana și să-l rugăm: “Sfinte prea cuvioase părinte Nicodime, primind a noastră umilă rugăciune, mijlocește nouă mila Celui prea înalt. Izbăvește-ne cu folosința ta, prea fericite, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim. Roagă-te Stăpânului pentru noi nevrednicii, să ierte greșalele noastre și să ne dea dragoste curată și putere a face tot binele spre slava prea Sfântului Său nume”. (Din rugăciunea de la Acatistul Sfântului Nicodim).[/SIZE]




[SIZE=2][SIZE=2]http://www.manastirea-tismana.go.ro/sfNicodim-viata.htm[/SIZE][/SIZE]



__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 16.01.2013, 19:56:12
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit Sfantul Ioanichie Schimonahul de la Valea Chiliilor

Sfantul Cuvios Ioanichie Schimonahul este unul din cei mai renumiti sihastri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor in primele decenii ale secolului al XVII-lea. Se crede ca acesta era cu metania din Manastirea Cetatuia Negru Voda de alaturi, unde s-a nevoit la sfarsitul secolului al XVI-lea.

Ravnind fericitei vieti pustnicesti si arzand pentru dragostea lui Hristos, Sfantul Ioanichie a trait in pestera sa mai bine de 30 de ani, vreme in care acesta nu a vazut chip de om, numai ucenicul sau aducandu-i paine si apa, o data pe saptamana.

Din pricina inaccesibilitatii locului, ucenicul ii dadea hrana coborand-o, pana la gura pesterii, intr-un cos legat cu sfoara. Tot prin ucenicul sau credincios, egumenul de la Manastirea Negru Voda din Campulung ii trimitea, din cand in cand, Sfinte Taine spre Impartasire.

Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, cate ispite a rabdat si la ce masura duhovniceasca a ajuns, singur Dumnezeu stie. Sfantul Ioanichie, in urma marilor sale nevointe pentru Hristos, si-a cunoscut din-nainte sfarsitul sau, astfel incat, si-a sapat singur mormantul in pestera in care a vietuit. Apoi, culcandu-se in mormant, si-a dat sufletul in mainile Domnului.. iar pestera a ramas parasita vreme prea indelungata.

Cu trecerea anilor, numele Sfantului Cuvios Ioanichie s-a uitat, iar pestera lui s-a parasit din cauza muntelui abrupt. In primele decenii ale secolului al XX-lea, coborandu-se egumenul schitului cu o franghie in pestera, a descoperit osemintele intregi ale acestui mare sihastru, asezate cu bunacuviinta in fundul pesterii. Erau galbene, binemirositoare si acoperite cu o panza de paianjen. Deasupra mormantului erau sapate in piatra aceste cuvinte: "Ioanichie Schimonah, 1638".

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...uia-73086.html

Reply With Quote
  #25  
Vechi 17.01.2013, 10:45:57
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sfinți români
Reply With Quote
  #26  
Vechi 17.01.2013, 13:26:24
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sfantul Irodion de la Lainici

http://www.manastirealainici.ro/sfantul-irodion/
Attached Images
File Type: jpg Sf Irodion.jpg (23,4 KB, 1 views)
Reply With Quote
  #27  
Vechi 04.05.2013, 11:12:02
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ovidiu b. Vezi mesajul

Ieri, 3 mai, l-am sarbatorit pe Sf. Irodion de la Lainici.
Descoperirea sfintelor sale moaște
O altă minune este ultima aflare a sfintelor sale moaște. După ce în 2009 au fost săpate mai multe morminte acolo unde se știa că este depus în așteptarea învierii Sfântul Irodion, nu a fost descoperit nimic. Monahi vrednici din perioada trecută l-au dezgropat pe sfânt și l-au așezat într-o groapă și mai adâncă, peste care au așezat trupul unui alt monah, astfel încât cinstitele sale moaște să nu mai fie furate.
Ajunși în pragul deznădejdii, Mitropolitul Olteniei, Înalt Preasfințitul Irineu, actualul stareț al mănăstirii, arhim. Ioachim Pârvulescu, dar și alți monahi s-au rugat fierbinte la duhovnicul și apoi ucenicul sfântului, adică la Sfântul Calinic de la Cernica.
Astfel se face că cei ce săpau și-au dat seama că pe fundul uneia dintre gropi se vedea că pământul este mai afânat. Când au început să sape aici au descoperit conturul unui mormânt mai mic și urmele sicriului în care a fost depus, ca o comoară tăinuită în adâncurile pământului. Apoi au fost găsite și cinstitele sale moaște și cărămida cu numele său ce o avea sub cap.
Când au fost scoase afară, povestește arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Lainiciului, oasele Sfântului Irodion erau maronii, nu albe cum sunt în mod normal oasele, și ușoare ca hârtia, deși au stat în mocirlă aproape un secol.
Apoi, cei din fundul gropii, care le scoteau, au început să strige "Părinte! Încep să miroasă!", iar mireasma plăcută a început să învăluie locul.
Minune după dezgroparea moaștelor
Imediat după aflarea cinstitelor moaște, în prima duminică, starețul Ioachim Pârvulescu a vorbit la predică despre Sfântul Irodion, în biserică fiind și două maici de la Polovraci.
Una dintre ele, maica Marina, venea foarte des la Mănăstirea Lainici, pentru că avea evlavie deosebită la Sfântul Irodion.
După slujbă aceasta a venit la stareț și i-a povestit un vis pe care l-a avut în urmă cu un an.
Se făcea că este la Mănăstirea Lainici. Și era în fața mormântului Cuviosului Irodion, iar curtea era plină de lume. Și la un moment dat vede că se desface mormântul Cuviosului Irodion și parcă ar fi dispărut toată lumea, și Cuviosul era deasupra mormântului. Și maica a rămas uimită de acest lucru. Mai întâi, dorea din tot sufletul să se apropie de Cuviosul Irodion, voia să-i sărute picioarele, simțea o bucurie extraordinară. El a ieșit din mormântul care s-a deschis și parcă se îndrepta spre lume. Era frumos la chip, cu barbă lungă și neagră, însă sărăcăcios îmbrăcat. Și atunci când Sfântul a vrut să se întoarcă-n pământ, maica a prins curaj și l-a rugat să stea afară, că doar era viu! Abia atunci a vorbit Cuviosul Irodion și i-a spus că "n-a venit încă vremea!". Maica, văzându-l atât de sărăcăcios îmbrăcat, l-a întrebat dacă poate să-i aducă îmbrăcăminte și pantofi noi, în anul care vine, când se va întoarce pe la mormânt. Și Sfântul i-a răspuns profetic: "N-am nevoie de nimic. Anul viitor, părintele stareț îmi va face haine noi!". Și peste un an, cinstitele sale moaște aveau să fie descoperite și așezate într-un veșmânt nou. Minunile sunt cu siguranță mult mai multe, oamenii locului păstrând prin viu grai faptele săvârșite de sfânt în timpul vieții sale pământești sau, apoi, la mormântul său.
De aceea credincioși din numeroase zone au mers necontenit la crucea de la locul unde își dormea somnul de veci fostul stareț și se rugau ori de câte ori aveau necazuri.
Au existat și consemnări ale faptelor minunate săvârșite în lavra de la Lainici, însă în timpul Primului Război Mondial a fost distrus totul la sfânta mănăstire, iar arhiva a fost arsă.

Mai multe aici, http://www.ziarullumina.ro/vietile-s...-de-la-lainici
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 16.05.2013, 15:26:18
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit Sf antul Mucenic Ioan Valahul - 12 mai

I se mai spune si Sfantul Nou Mucenic Ioan Valahul deoarece a patimit dupa 1453, cand Constantinopolul a cazut sub turci. Numele de Valahul vine de la originea sa, fiind de neam din Valahia (Tara Romaneasca).

La varsta de cincisprezece ani a fost luat rob de catre turci. Despre Ioan se spune ca era frumos la chip, luminos in privire si bine legat in trup. Tocmirea lui era plina de sanatate, tinereasca vlaga zburda in toata fiinta lui. Si macar ca grumazul ii era incovoiat de robie, ochii ii straluceau de puterea credintei si de nadejdea mantuirii.

Ioan a fost cumparat ca rob de un pagan cu gand urat. Ca n-a avut putere sa inteleaga frumusetea lui launtrica, ci s-a oprit cu nelegiuita cautatura spre mandretea cea din afara. Si a inceput a-l sili sa-si intineze trupul cu pacatul izvodit candva in blestemata cetate a Sodomei, cea arsa de Dumnezeu cu foc si pucioasa pentru nelegiuirea ei. Ioan s-a impotrivit pacatului si s-a intarit cu rugaciunea si cu semnul crucii impotriva celui ce voia sa-l intineze. Vrand sa il sileasca spre savarsirea pacatului, intr-un moment de neatentie al stapanului, Ioan a prins curaj si l-a ucis.

Pentru aceasta a fost legat in lanturi si purtat gol in vreme de iarna pe drumul Tarigradului. A fost dus apoi la femeia celui ucis pentru a hotari aceasta ce se va face cu el. Impresionata de frumusetea lui Ioan, vaduva si-a ranit inima si i-a poruncit acestuia sa ii fie sot in locul barbatului sau pe care Ioan il omorase. Dar, pentru ca sa-mi fi barbat, trebuie sa te faci de aceeasi lege cu mine. Nimic mai usor decat sa te lepezi de Hristos si sa te faci inchinator al lui Alah si cinstitor al lui Mahomed, profetul sau. Priveste imprejur aurul si argintul, matasurile, pietrele nestemate, priveste-ma pe mine, alaturi, care sunt gata de insotire.

Ioan i-a raspuns: Curatia sufletului mi-o voi pastra si la legea ta nu voi trece; neintinarea trupului o voi pazi si nu ma voi insoti cu tine !

Timp de doi ani si jumatate femeia a incercat prin diferite mijloace sa-l determine pe Ioan sa-i devina sot si sa se lepede de credinta, insa fara rezultat. Vazand ca nu il indupleca l-a predat mai-marelui cetatii care l-a inchis supunandu-l la multe si nespuse chinuri.

In ziua de 12 mai 1662 au hotarat sa-l ucida prin spanzuratoare, primind astfel cununa biruintei.

Cu ale sale sfinte rugaciuni, Dumnezeu sa ne invredniceasca si pe noi de bunatatile cele fara inselare fara de sfarsit. Amin
Reply With Quote
  #29  
Vechi 16.05.2013, 15:26:53
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit Sfantul Mucenic Ioan Valahul - 12 mai

I se mai spune si Sfantul Nou Mucenic Ioan Valahul deoarece a patimit dupa 1453, cand Constantinopolul a cazut sub turci. Numele de Valahul vine de la originea sa, fiind de neam din Valahia (Tara Romaneasca).

La varsta de cincisprezece ani a fost luat rob de catre turci. Despre Ioan se spune ca era frumos la chip, luminos in privire si bine legat in trup. Tocmirea lui era plina de sanatate, tinereasca vlaga zburda in toata fiinta lui. Si macar ca grumazul ii era incovoiat de robie, ochii ii straluceau de puterea credintei si de nadejdea mantuirii.

Ioan a fost cumparat ca rob de un pagan cu gand urat. Ca n-a avut putere sa inteleaga frumusetea lui launtrica, ci s-a oprit cu nelegiuita cautatura spre mandretea cea din afara. Si a inceput a-l sili sa-si intineze trupul cu pacatul izvodit candva in blestemata cetate a Sodomei, cea arsa de Dumnezeu cu foc si pucioasa pentru nelegiuirea ei. Ioan s-a impotrivit pacatului si s-a intarit cu rugaciunea si cu semnul crucii impotriva celui ce voia sa-l intineze. Vrand sa il sileasca spre savarsirea pacatului, intr-un moment de neatentie al stapanului, Ioan a prins curaj si l-a ucis.

Pentru aceasta a fost legat in lanturi si purtat gol in vreme de iarna pe drumul Tarigradului. A fost dus apoi la femeia celui ucis pentru a hotari aceasta ce se va face cu el. Impresionata de frumusetea lui Ioan, vaduva si-a ranit inima si i-a poruncit acestuia sa ii fie sot in locul barbatului sau pe care Ioan il omorase. Dar, pentru ca sa-mi fi barbat, trebuie sa te faci de aceeasi lege cu mine. Nimic mai usor decat sa te lepezi de Hristos si sa te faci inchinator al lui Alah si cinstitor al lui Mahomed, profetul sau. Priveste imprejur aurul si argintul, matasurile, pietrele nestemate, priveste-ma pe mine, alaturi, care sunt gata de insotire.

Ioan i-a raspuns: Curatia sufletului mi-o voi pastra si la legea ta nu voi trece; neintinarea trupului o voi pazi si nu ma voi insoti cu tine !

Timp de doi ani si jumatate femeia a incercat prin diferite mijloace sa-l determine pe Ioan sa-i devina sot si sa se lepede de credinta, insa fara rezultat. Vazand ca nu il indupleca l-a predat mai-marelui cetatii care l-a inchis supunandu-l la multe si nespuse chinuri.

In ziua de 12 mai 1662 au hotarat sa-l ucida prin spanzuratoare, primind astfel cununa biruintei.

Cu ale sale sfinte rugaciuni, Dumnezeu sa ne invredniceasca si pe noi de bunatatile cele fara inselare fara de sfarsit. Amin
Reply With Quote
  #30  
Vechi 22.05.2013, 23:03:53
ortodoxa2310 ortodoxa2310 is offline
Member
 
Data înregistrării: 31.03.2012
Mesaje: 63
Implicit

troparul Sfintilor Romani

http://www.youtube.com/watch?v=mlh7VMViDOo
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Mari romani pe care masonii nu doresc sa-i cunoastem UNNOOM Generalitati 80 22.03.2013 03:01:16
Sa ne cunoastem...!!! geo.nektarios Stiri, actualitati, anunturi 112 29.10.2010 01:54:12
Sa ne cunoastem credinta de diacon Gheorghe Babut vidoveczandrei Resurse ortodoxe on-line 5 03.07.2010 18:04:09
De ce Dumnezeu nu ingaduie sa ne cunoastem momentul mortii? RusuDenisaFelicia Intrebari utilizatori 4 15.05.2010 22:56:46
Haideti sa ne cunoastem reciproc. Bine v-am gasit. Remus-Emilian Stiri, actualitati, anunturi 3 20.01.2007 00:22:02