Goneste gandurile

[costel]

Am citit de curand in cartea "Viata launtrica" de Sfantul Teofan Zavoratul, urmatorul indemn: "nu le intinde gandurilor mana ta, nu le intampina precum intampini prietenii, dand mana cu ei. Goneste, respinge gandurile. Patimile negasind hrana in ganduri, mor... Daca o lada cu haine este lasata multa vreme fara ingrijire, haina va putrezi; la fel si gandurile, daca nu le vei pune in practica vor disparea, vor putrezi".

[eclat_de_lune]

La care ganduri face referinta? Pentru ca nu vad cum ai putea trai printre oameni fara ganduri....si parca gandul la moarte,pe care spun multi parinti sa il avem, cel care da sens vietii e tot un gand.Si nu oare gandurile/ gandirea ( nu in mod exhaustiv ) ne fac/face sa alungam patimile? si parca mai era o vorba care spunea ca pe langa credinta e nevoie si de ratiune, ca ele ar fi cele doua aripi de care are omul nevoie spre a se mantui.

[eclat_de_lune]

Gandurile nu sunt cu folos in timpul rugaciunii, desi la inceput, gand cu gand la Dumnezeu, dar si cu inima, poate sa devina rugaciune.

[C-tin]

Ce să fac când se apropie patimile?


Ucenicul l-a întrebat pe avva Iosif: „Ce să fac când se apropie patimile? Să le ţin piept ori să le las să intre?“. Bătrânul îi zice: „Lasă-le să intre şi luptă-te cu ele“. Celălalt s-a întors la Sketis. Între timp, a venit acolo cineva de la Tebaida şi zicea fraţilor: „L-am întrebat pe avva Iosif: când se apropie vreo patimă de mine, îi ţin piept ori o las să intre?“ şi el mi-a zis: „în nici un caz să nu laşi patimile să intre, ci ţine-le piept fără preget“. Auzind avva Pimen că avva Iosif i-a spus altceva călugărului din Tebaida, s-a sculat şi s-a dus iarăşi la Panefisi. Îl întreabă: „Avva, eu ţi-am destăinuit gândurile mele, iar tu una mi-ai spus mie şi alta fratelui din Tebaida“. Bătrânul îi zice: „Oare nu ştii că-mi eşti drag?“. El răspunde: „Ba da“. „Nu m-ai rugat să-ţi vorbesc ca mie însumi?“. „Aşa a fost.“ Bătrânul zice: „Dacă laşi patimile să intre şi ajungi să le stăpâneşti, ele te fac mai iscusit. Eu ţi-am vorbit ca mie însumi. Alţii însă nu au nici un folos dacă lasă patimile să intre; aceştia trebuie să le curme de îndată“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)

[costel]

La gandurile rele facea referire. Explicatia am gasit-o la parintele Teofil Paraian: "Nu se poate ca cineva sa stea fara sa gandeasca; unii spun: "Eu pot sa stau fara sa gandesc nimic!" Dar nu-i adevarat... Cine zice asa, totusi gandeste ceva: gandeste ca nu gandeste. Asa ca, pana la urma, omul totusi gandeste."

[C-tin]

Deci din pilda reiese ca unii au mai mult folos daca primesc gandurile, le analizeaza, dar nu le da curs in fapta ci se lupta apoi sa le alunge, sa le stearga din minte. Neprimind deloc gandul pacatos nici nu va sti sal recunoasca, sa-l deosebeasca. Altii insa care sunt mai slabi, e bine sa le taie din prima. Ultima e valabila si pt incepatori.
Mai pe la inceput, cand imi citeam rugaciunile am constat ca desi eram atent la textul rugaciunilor, pe langa atentia la text se strecurau totusi ganduri netrebnice. Si ce mi-am zis, Daca sunt doua benzi pe care vine gandul (ca asa simteam), trebuie sa o ocup si pe a doua. Asa ca inainte sa-mi citesc rugaciunile imi fixam in minte un text scurt care sa-l am pe fundalul texuluirugaciunii. Daca era psalmul 50 pe fundal aveam cuvintele si starea "sunt un pacatos/netrebnic" . Daca era o rugaciune catre Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinti, asezam pe fundalul gandului cuvintele si starea " fie-va mila de mine" etc etc. Asa reuseam sa ajung la sf rugaciunii fara tulburari. Insa cncentratia era mare si obositoare pt minte. Dar cu timpul se obisnuia si mintea si nu mai era asa obositor. Asta a fost un truc de inceput. Sunt curios ce strategie aveti voi?

[alexandra28again]

asa este ,si Parintele Cleopa spunea sa nu ne indulcim cu gandurile.Sa le aruncam de "piatra Hristos".sa zicem "Doamne IIsuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,milueste-ma pe mine pacatoasa".Asta sa fie arma noastra impotriva lor.

[alexandra28again]

oricine este ispitit de diavol,Insusi Iisus a fost ispitit.si gandurile nu sunt clasificate numai in cele care aduc dragoste si cele care aduc intristare.Te poti gandi si la un copil si sa crezi ca e un gand bun dar de fapt sa fie de la diavol.Gandurile sunt atat de inselatoare..

[Traditie]

Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis : avvo, multe ganduri am si ma primejduesc din pricina lor. Si l-a scos pe el batranul afara sub vazduh si i-a zis : intinde bratul si tine vanturile. Iar el a zis : nu pot sa fac aceasta. Si i-a zis batranul : daca asta nu poti s-o faci, nici gandurile nu le poti opri sa nu vina . Alt lucru este insa sa le stai impotriva.

[Traditie]

Toti Sfintii s-au straduit sa fie permanent în rugaciune iar rostirea unei formule scurte a fost folosita pentru a obisnui mintea sa stea adunata launtric, nu risipita în gânduri sau actiuni asa cum e în mod natural. Unii au avut darul haric al rugaciunii care se rosteste singura în inima, Dumnezeu ajutându-i în acest fel sa-si adune mintea.

Practica îndelungata a luptei cu risipirea mintii face ca pâna la urma ea sa stea permanent în inima, adica launtric si chiar daca vrei s-o scoti afara ca odinioara sa nu poti, dupa cum spune Sf. Siluan.

Ramânerea mintii în inima nu împiedica venirea gândurilor dar omul are acum posibilitatea sa le supravegheze, atentia e mereu treaza si observa venirea lor si nu mai e târât în analize ale ideilor sau atras spre pacate ca înainte.

Aceasta ramânere cu atentia neîmprastiata e starea de veghe poruncita de Mântuitorul, rugaciunea neîncetata, ramânerea în Hristos fara de care nu putem aduce roada duhovniceasca. Fiindca numai asupra unui om cu mintea adunata poate lucra înspiratia harica care în timp îl preschimba pe om, îi schimba modul de a gândi, de a vedea lucrurile.