AVORTUL!

[marria_sb]

JURNAL NETERMINAT
-pledoarie împotriva avorului-

5 octombrie:Astăzi a început viaţa mea.Părinţii mei încă nu ştiu.Sunt mai mică decât un sâmburaş de măr,dar de acum eu însămi,o fiinţă umană.Şi, deşi sunt atât de puţin fomată, e sigur că voi fi o fetiţă.Voi avea părul blond şi ochii albaştri şi ştiu că voi îndrăgi florile.
19 octombrie:Am mai crescut puţin, dar sunt încă prea mică şi nu pot face nimic.Mama face aproape totul pentru mine.Ceea ce este curios este faptul că ea încă nu ştie că mă poartă în pântecele ei şi că mă hrăneşte cu sângele ei.
23 octombrie:A început să mi se formeze gura.Ia gândiţi-vă puţin!Peste un an am să râd.Mai târziu am să vorbesc.Cine poate susţine că nu sunt o adevărată persoană? Sunt cineva; aşa cum firimitura de pâine, oricât de mică ar fi, este totuşi pâine.
27 octombrie:Inima mea a început să bată de la sine.De acum înainte, ea va bate mereu în tot cursul vieţii mele, fără să se oprească vreodată ca să se odihnască.Şi apoi, după mulţi ani, va obosi, se va opri, şi eu voi muri.Dar, până atunci, eu sunt la începutul existenţei mele, nu la sfârşitul ei.
2 noiembrie:Cresc puţin în fiecare zi.Braţele şi picioarele mele prind să capete formă.Dar va trebui să mai aştept o bună bucată de vreme până ce picioruşele mele să mă poarte şi eu să pot alerga să mă arunc în braţele mamei mele şi până ce braţele mele să-l poată îmbrăţişa pe tatăl meu.
12 noiembrie:Acum au început să se formeze minusculele degete la mâinile mele. E de mirare că sunt atât de mici şi totuşi ele vor fi minunate! Ele vor şti să mângâie un căţeluş, să arunce o minge, să culeagă o floare, să atingă o altă mână...Degetele mele...Poate că într-o zi vor cânta la vioară sau vor picta un tablou.
20 noiembrie:Astăzi pentru prima oară, doctorul i-a spus mamei mele că eu sunt acolo, într-adevăr, plină de viaţă.Eşti fericită mamă.
25 noiembrie:Tatăl şi mama mea nici nu ştiu că sunt o fetiţă.Poate că ei aşteaptă un băiat.Dar eu o să le fac o supriză şi osă mă cheme Ecaterina, ca pe mama.
10 decembrie:Mi s-a format şi faţa.Sper că o să semăn cu mama.
13 decembrie:Am început chiar să văd, dar e încă întuneric totul în jurul meu.În curând ochii mei se vor deschide la lumina soarelui, a florilor, a copilaşilor.N-am văzut încă nici marea, nici muntele, nici cucubeul.Oare cum vor fi în realitate?Şi tu, mamă, cum eşti în realitate?
24 decembrie:Mamă, aud cum îţi bate inima.Mă întreb dacă şi tu auzi inima mae cum bate aşa încet:tap-tap, tap-tap. O să ai o fetiţă sănătoasă şi voinică, mamă, ai să vezi.Abia aştept să mă cuibăresc în braţele tale, să-ţi mângâi faţa, să te privesc în ochi.Şi tu mă aştepţi, cum te aştept şi eu, nu-i aşa?
28 decembrie:Mamă, mamă, de ce i-ai lăsat să pună capăt vieţii mele? Am fi fost atât de fericite împreună!...
Cred ca ce scrie aici e mai mult decat suficient.Avortul e o crima.Majoritatea femeilor spun ca e trupul lor si fac ce vor cu el.Trupul nu e al lor ci al Lui Dumnezeu pentru ca e templu al Duhului Sfant,iar acea mica fiinta are viata din prima clipa,deci in nici un caz nu mai e trupul lor.Anticonceptionalele nu fac alceva decat sa lase fatul sa "moara de foame" .Cele care vor sa faca o asemenea monstruozitate ar trebui sa vada mai intai filmul "Strigatul mut", sa stie ce urmari are asupra organismului si psihicului si dupa, sa se gandeasca daca merita sau nu.In plus multe zic ca nu au cu ce sa-i creasca sau cu cine ca sunt parasite de aceea recurg la asemenea gest.Sa dea nastere acelui copil si Dumnezeu va avea grija.Nu poti rastura asa planul lui Dumnezeu.El stie cel mai bine ce face.Doamne ajuta.

[marilena12]

Si eu sunt total impotriva avortului. Indiferent de care este, indiferent de situatie, ca este viol, boala, sau altceva.
Fereasca Dumnezeu de asemenea situatii, dar nu pot fi de acord cu avortul in nici un fel de conditii. Dumnezeu sa aibe mila de noi!

[Red_Rose]

Dar in cazul sarcinilor extrauterine ce trebuie facut?
Sarcina trebuie intrerupta pt ca pune in pericol viata mamei (spun doctorii), dar mama trebuie sa fuga ca de foc de avoturi (spune Biserica)... Deci? ce e de facut?

[marilena12]

Sarcina extrauterina este o situatie medicala in care daca se produce o ruptura de trompa uterina moare mama in urma hemoragiei. Oricum, intr-o asemenea situatie, operatia presupune extirparea trompei cu totul, cel putin eu asa stiu. Nu stiu sa fi existat cazuri in care o extrauterina sa poata fi pastrata, de regula se ajunge la spital de urgenta si se intervine fara ca cineva sa mai aiba timp de multe discutii. Nu stiu ce sa zic, depinde de fiecare cum priveste problema, nu la sarcina extrauterina ma refeream in mesajul anterior, ci la altfel de recomandari de intrerupere a sarcinii, de genul: copil cu handicap la mana, (vezi cazul Ioanei Ginghina), sindrom Down, sau alte chestiuni care nici macar nu au fost suficient investigate. Am cunoscut cazuri cu recomandari medicale clare de intrerupere a sarcinii, in care s-au nascut copilasi sanatosi si fara probleme la nastere, atat pt mama cat si pt fat.
Ma refeream mai sus, la un produs de conceptie viabil, situat fireste in uter, cu sanse de dezvoltare intrauterina si de nastere.
Sarcina extrauterina din pct de vedere medical strict, este un fiasco inca de la inceput. Nu se va solda cu nasterea unui fat, si nu sunt sanse de supravietuire in cazul mamei. Este o situatie de care trebuie sa speram si sa ne rugam sa ne fereasca Dumnezeu, si daca se intampla, se discuta asa cum am spus si la alt topic, cu duhovnicul in particular. Nu suntem lipsiti de discernamant si nici habotnici, suntem crestini.
Doamne ajuta!

[ionita]

În prealabil postat de Laurentiu

Pai da hai sa fim toleranti ...ce mare branza dupa dilema toleranta fara dreapta socoteala ..."viata ideala"??? Hai sa fim toleranti si cu desfraul hai sa fim toleranti cu toate ca nu ne mai trebuie infranare.
Hai sa fim si noi crestinii tolerantii si cu avortul CA dupa Domnul vsovi trebuie sa il citam pe Parintele Pimen care oricum sigur nui ar fi de acord cu Avortul...
Dilema draga nu te-a plesnit nimeni cu vreo piatra am discutat despre avort si despre consecintele care le are in realitate si care pentru tine nu exista.
De Judecat are cine sa judece VA Judeca Dumnezeu dar judecata cu verdict atunci la judecata va fi prea tarziu acum mai este timp.
Eu am incercat sa dezbat subiectul in viziunea Marilor Duhovnici si a Sfintilor
Ca tu te-ai simtit lovita de vreo piatra asta este Partea a doua..
Ai auzit : Ascultati de mai marii vostru
E bine ca povatuitorii sa graiasca totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca in fata lui Hristos si atunci vor fi blanzi intru dojana si smeriti intru mustrare

Doamne ajuta!
Fratilor,voi vreti sa va alaturati multimii de femei care, uneori cu acordul sotilor, fac avort si mai apoi se intorc acasa la unicul copil si ii spun ca-l iubesc??
Va intreb eu, oare ce fel de mama e aceea?? as intreba-o: mama,cum poti tu sa-mi spui mie ca ma iubesti daca tu.....mi-ai ucis fratele/sora?? oare cum de ma iubesti pe mine??
Sunt total impotriva femeilor ce facavorturi si mai ales a celor care spun ca nu-l fac deoarece-incep scuzele- nu am cu ce-l creste, nu=l fac deoarece asa mi-a spus domnul/doamna doctor, nu-l fac deoarece sunt prea tanara sa am copii sau din potriva sunt prea inaintata in varsta pt copii!! Femeilor???? oare Dumnezeu ce pazeste??? Oare nu El are grija de hrana pasarilor din vazduh, oare nu El are grija si de noi, oare ne v-a lasa El pe noi la greu?? dece nu va lasati in grija Lui?? sau dece te-ai culcat cu sotul tau/prietena/prietenul tau daca nu vroiai copiii??
Vrem sa ne mantuim noi dar fatului ce ia cantur in pantecele nostru ii rapim acest drept oferit de Dumnezeu!!Ma intreb oare sunt mai pre-sus voile noastre decat cele ale Lui Dumnezeu??
Am privit,nu de mult,'strigatul mut'.....am ramas fara cuvinte. Stiti?? ma ganseam ca puteam fi eu cea care sa fie avortata si poate ca azi nu aveam sansa de a vorbii cu dvs si de a ma duce in casa Domnului si de a ma riga..........si cine stie poate ca nu aveam sansa de a visa la a ma marita si de a aface si eu la randul meu copilasi pe care sa-i inconjor cu iubire si cu dragoste parinteasca si sa-i educ cu credinta in Dumnezeu!!
...... nu stiu ce mai pot spune...... sa ne fereasca Maica Sfanta de asa ceva, sa ne fereasca de a-i da satisfactie celui rau!!!
Fratilor mai binene-am ruga pt cele care fac asa ceva decat sa le judecam sau decat sa vorbim cat de mult gresesc ele!!!!
Doamne ai mila de noi si nu ne lasa!!!
Doamne ajuta!

[erzbet]

Acea mama de care ai spus este o mama oarecare cu un dram de responsabilitate care nu toarna copii unul dupa altul, care isi iubeste unicul copil.(si este alegerea ei daca nu mai vrea alti copii) Dar ce fel de mama este aceea care vine acasa si le spune copiilor(celor foarte multi) ca nu are ce sa le dea astazi de mancare? In alta ordine de idei, daca are peste 35 de ani cresc riscurile simtitor de a da nastere unui copil cu sindromul Down sau alte boli grave. Ce fel de mama este aceea care stie ca fatul in pantecul ei are un handicap grav( pentru ca a ramas gravida pe la 40 de ani) si nu intrerupe sarcina? Ce fel de mama este aceea care isi chinuie voluntar propriul copil si cu ce drept? Ce fel de mama este aceea care opteaza pentru a 3a cezariana si moare pe masa de operatii, lasandu-si copii orfani pe propria-i raspundere?

Iarasi despicam firul in 4 fara sa ajungem nicaieri. Continuati sa va amagiti singuri, foamea este o poveste de adormit copiii, nu exista boli, afectiuni, ecografiile sunt mincinoase, nu exista sarcina extrauterina, nu exista violuri, etc. Toate sunt scuze. Lumea este roz si prorpice pentru a avea copii. Este bine asa?

femeile care avorteaza sunt considerate ca "mananca" carne de om

[erzbet]

În prealabil postat de padrevicentiu

femeile care avorteaza sunt considerate ca "mananca" carne de om

De catre cine e considerat? De barbati? sa faca ei copii atunci

[irina-elena]

e groaznic sa faci avort, si sa-l mai ai si o viata pe constiinta. e nevoie de educatie sexuala la adolescenti sa constientizeze ca daca isi incep viata sexuala, posibilitatea de a deveni parinti este mare, iar responsabilitatea, imensa. e nevoie ca si baietii sa inteleaga ca in clipa in care s-au culcat cu o fata si ea a ramas insarcinata, atunci ei au devenit tati. nu numai fetele trebuie educate si "speriate" cu iminenta avortului si cu iadul, ci si baietii.
iar despre persoanele mature, vreau sa spun ca de asemenea, nu numai despre femeile care avorteaza trebuie sa vorbim, ci si de barbatii lor, de tatii avortonilor. ei sunt, in egala masura, mancatori de carne de om.
de ce incriminam numai femeile? barbatii sunt in egala masura raspunzatori si vinovati. iete cum se vorbeste pe topicul AVORTUL numai despre femei, si despre cum trebuie sa-si pastreze ele sufletul departe de pacat!
rusine barbatilor care pun astfel problema! niste misogini!
laurentiu, tu esti tinerel, nu stii inca multe lucruri(la tara se spune ca nu stii pe unde se pisa gaina, dar nu-ti spun eu tie asa ceva, ca suntem oraseni), cum iti permiti sa pui intrebari retorice femeilor, gen"de ce te-ai culcat cu sotul sau cu prietenul daca n-ai vrut copii?" ? pai, in contrapartida, intreb si eu: sotul de ce s-a distrat daca n-a vrut copii? de ce nu s-a intors cu spatele la nevasta si sa traga un somn bun? iar pretenarul de ce a atras fata la asternut daca nu voia s-o ia de nevasta si sa faca copii cu ea?
in incheiere schimb tonalitatea si va spun doua bancuri vechi dar bune: aspirina e un bun anticonceptional...tinuta strans intre genunchi. si: un alt anticonceptional cu care se merge la sigur- un NU hotarat spus barbatului.
sper ca nu par desantata in exprimare, m-am autocenzurat cat am putut, dar nu poti vorbi de nastere si avort in termeni metafizici sau in limbaj de lemn gen"eludarea meandrelor concretului".

[marilena12]

În prealabil postat de erzbet

Acea mama de care ai spus este o mama oarecare cu un dram de responsabilitate care nu toarna copii unul dupa altul, care isi iubeste unicul copil.(si este alegerea ei daca nu mai vrea alti copii) Dar ce fel de mama este aceea care vine acasa si le spune copiilor(celor foarte multi) ca nu are ce sa le dea astazi de mancare? In alta ordine de idei, daca are peste 35 de ani cresc riscurile simtitor de a da nastere unui copil cu sindromul Down sau alte boli grave. Ce fel de mama este aceea care stie ca fatul in pantecul ei are un handicap grav( pentru ca a ramas gravida pe la 40 de ani) si nu intrerupe sarcina? Ce fel de mama este aceea care isi chinuie voluntar propriul copil si cu ce drept? Ce fel de mama este aceea care opteaza pentru a 3a cezariana si moare pe masa de operatii, lasandu-si copii orfani pe propria-i raspundere?

Iarasi despicam firul in 4 fara sa ajungem nicaieri. Continuati sa va amagiti singuri, foamea este o poveste de adormit copiii, nu exista boli, afectiuni, ecografiile sunt mincinoase, nu exista sarcina extrauterina, nu exista violuri, etc. Toate sunt scuze. Lumea este roz si prorpice pentru a avea copii. Este bine asa?

Eu nu doresc polemici, insa as vrea totusi sa-ti ofer un raspuns: mama care are multi copii acasa si are si dragoste pt ei si nadejde in Dumnezeu, se duce si da cu matura sau poate cerseste (doar ea), in fata bisericii pentru a avea ce da de mancare pruncilor; Mama care stie ca poarta in pantece un prunc cu handicap si totusi nu intrerupe sarcina este o mama care doreste ca pruncul ei sa traiasca (e loc si pentru oameni cu handicap pe lumea asta, nu suntem toti spartani), si este infinit mai "mama" si mai iubitoare decat aceea care merge si isi ucide copilul, sub pretextul ca nu vrea sa il chinuie. Este adevarat ca este o viata de sacrificiu aceea a unei mame cu copii bolnavi irecuperabil, insa asta este o jertfa care mantuieste si pruncul si mama, Dumnezeu ii va aduce pe amandoi de-a dreapta Sa. In relatiile parentale, Dumnezeu ofera un singur drept parintilor: acela de a creste si a ingriji cu dragoste copilul daruit, asa cum este el, sanatos sau bolnav. Nici un parinte nu are dreptul sa-si omoare copilul, pentru ca ar ucide chipul si asemenarea Domnului, binecuvantarea Lui, pt ca pruncul este de la El. Asa ca teoria cu "creptul de a chinui voluntar" un copil trebuie aplicata in alte directii, acelea ce privesc abuzul de orice fel, indiferenta, etc.
In alta ordine de idei, nu se mai moare demult la a 3 a cezariana, chiar nu cunosti pe nimeni care are 4 nasteri prin cezariana si traieste bine merci? Pt ca eu cunosc o femeie cu 5 cezariene. Si nu a fost in ea sau in sotul ei egoism, ci credinta si dragoste.
Acum, in continuarea mesajului tau, deja incepi sa o iei pe campii si nu mai are sens sa incerc sa raspund: exista de toate, si bune si rele, insa dintre toate crestinul trebuie sa aleaga nu doar ceea ce ii este lui pe plac sau comod de ales, ci acel lucru bineplacut de Dumnezeu? Iti suna cunoscut, sau...este si asta tot o poveste de adormit ce vrei tu?
Asta este parerea mea, nu oblig pe nimeni sa o accepte, insa poate ca nu ar fi imposibil de acceptat, ma gandesc eu...
Si mai cred ca atat femeia cat si barbatul poarta aceeasi raspundere in relatia de cuplu si in sarcina sau nastere.
Doamne ajuta!