Cersetoria=nevoie sau profesie?

[windorin]

Gandesc.. de dragul dragostei, mai bine suferim noi o mica pierdere materiala, decat sa lipsim pe un amarat anonim de ajutorul pe care i l-am fi putut oferi. Mai bine pierdem noi 1 leu, dandu-l cui nu are nevoie, decat sa nu dam unuia care se afla in mare nevoie, din teama de a nu fi impostor.

Intr-un sat sau intr-o comunitate mai restransa, este usor a cunoaste pe cei in lipsa si a face milostenie fata de ei, insa in oras, unde niciodata nu vedem aceleasi fete, este greu de cercetat pe fiecare.

Domnul va discerne de ce a cersit fiecare.. iar unii vor da seama.
Sa nu fim noi cei care vom da seama "ca nu am dat acestora mai mici ai Lui".

Am citit tot ce s-a scris aici, insa tot nu sunt deloc lamurit.
Intrebarea mea ar fi, un bun crestin trebuie sa dea oricui, sau numai celor ce au nevoie?
Si daca numai celor ce au nevoie, cum pot sti cine are nevoie si cine este inselator?
Daca de exemplu stiu sigur sau aproape sigur despre o anumita persoana ca minte atunci cand cerseste, trebuie sa ii mai dau sau nu?

Astazi mi-am pus pentru prima oara mai serios problema... sa va explic si de ce; recent, langa Biserica, mi s-a facut mila de o femeie de acolo care era cu un copil de cateva luni in brate, i-am dat 10 lei... si a zis asa timida ca nu ii ajung, ca vrea doar sa ia lapte pentru copil; si mi s-a facut mila si i-am dat 100 lei; apoi Duminica am mers iarasi la Biserica, si cineva m-a atentionat ca acea persoana "are un copil de cateva luni" de ani de zile... care nu mai creste.. ma intelegeti. Nu va mai zic din intamplarile mele, ca nu vreau sa par ipocrit si sa ma falesc.. ramane doar exemplul asta; insa mai zic doar ca intr-un fel sau altul, pe langa bucuria de a oferi, am simtit si tristete pentru ceea ce vedeam la cei ce imi cereau; dai la cineva pe langa biserica o suma mai maricica, apoi 'sar toti pe tine':
"ma doare piciorul"
"am copil in spital"
"trebuie sa ma duc pana in targoviste ca e bolnava mama in spital"
"nu pot plati intretinerea"
"..."
"oare ce sa-i mai zic astuia, ca sa dea?"

Si iti faci ambitia cu ei.. Si le dai tot ce ai, si te simti asa bine, golit de bani dar cu sufletul mangaiat. Iar apoi realizezi ce ai facut.. Ratiunea omeneasca iti spune ca ei au inventat totul; ca in sinea lor in loc sa fie plini de multumire se gandesc ca esti un 'fraier pocait'; Apoi te gandesti ca nu conteaza ce cred ei, conteaza fapta...
Si totusi, poate ca rautatea si cel rau de fapt te indeamna sa gandesti asa... si sa nu dai, sa nu cumva sa iei din 'banii tai, munciti' si sa dai altuia! Pana astazi imi era clar totul, si nu imi puneam prea multe probleme; cand simteam sa dau dadeam fara sa ma gandesc prea mult; si probabil ca sa voi face in continuare.
Si totusi, sa dau sau sa nu dau? Inima si credinta ma indeamna sa dau indiferent cui, dar imi e sa nu fie pacat... sa nu incurajez acele retele si gasti de cersetori...

Pentru mine, parte din a da este a fi si marturie, intr-un sens... ca ei sa iti multumeasca si sa spuna "mare este Dumnezeu; ma duc si eu la Biserica sa ma rog"; eventual fapta ta sa ii convinga ca inca mai exista bunatate intr-o lume plina de rautati, si sa ii apropie si pe ei de credinta.

Dar nu vreau ca in mintea lor sa fie batjocura, 'smecherie' si uratenie... [ "am mai fraierit inca un pocait milos.. ha ha ha; merge 'faza cu copilul' " ]. Daca vrea sa ii dau nu trebuie decat sa ceara, nu sa ia copilul alteia si sa ma minta...

Sincer, nu luati aminte ce spun daca va deranjeaza ceva; eu chiar vreau sa fac ce trebuie si intreb pe altii care poate traiesc mai bine ortodoxia ca mine, care in fond sunt la inceput.

Dar nu vreau sa particip la 'mafia cersetorilor' sa-i incurajez in lucrurile oribilie pe care le fac, pe care nici nu vreau sa le pomenesc aici.

Pana azi, credeam ca cei de pe langa Biserica sunt altfel si le dadeam cu inima impacata. Iar acum nu stiu ce sa mai cred.

Insa sunt sigur ca banii dati la Biserica ca donatie sunt bine plasati. Iar in asta nu imi voi pierde niciodata increderea si probabil ca am sa incep sa dau numai acolo. Sincer nu stiu ce sa fac in privinta asta, am o problema si de aia va cer sfatul.
Dar astazi in Biserica ma gandeam la asta si mi-a venit in minte ca solutia este sa incep sa dau mai mult la Biserica si mai putin la cei de pe langa ea. [ pana acum era fix invers ]
Cu toate astea dilema ca sa zic asa, inca persista.
Si fiind la inceput inca nu am un duhovnic si nici nu stiu cum sa procedez pentru asta, asa ca nu prea am unde si pe cine intreba despre lucrurile astea....

Sper ca nu am scris prea mult si totusi va citi cineva si imi va raspunde.

[georgeval]

Eu cred ca Mantuitorul ne-a dat un exemplu concret de milostenie in "pilda" pastorului care desparte turma de capre de turma de oi (Evanghelia dupa Matei 25, 31-46). Deducem ca noi trebuie sa ne ingrijim de semenii nostri, sa le cunoastem suferintele nu doar sa ne rezumam la o suma de bani si sa motivam graba, numai asa milostenia isi atinge scopul.

[caminaris]

În prealabil postat de adimirea

Am citit tot ce s-a scris aici, insa tot nu sunt deloc lamurit.
Intrebarea mea ar fi, un bun crestin trebuie sa dea oricui, sau numai celor ce au nevoie?
Si daca numai celor ce au nevoie, cum pot sti cine are nevoie si cine este inselator?
Daca de exemplu stiu sigur sau aproape sigur despre o anumita persoana ca minte atunci cand cerseste, trebuie sa ii mai dau sau nu?

Astazi mi-am pus pentru prima oara mai serios problema... sa va explic si de ce; recent, langa Biserica, mi s-a facut mila de o femeie de acolo care era cu un copil de cateva luni in brate, i-am dat 10 lei... si a zis asa timida ca nu ii ajung, ca vrea doar sa ia lapte pentru copil; si mi s-a facut mila si i-am dat 100 lei; apoi Duminica am mers iarasi la Biserica, si cineva m-a atentionat ca acea persoana "are un copil de cateva luni" de ani de zile... care nu mai creste.. ma intelegeti. Nu va mai zic din intamplarile mele, ca nu vreau sa par ipocrit si sa ma falesc.. ramane doar exemplul asta; insa mai zic doar ca intr-un fel sau altul, pe langa bucuria de a oferi, am simtit si tristete pentru ceea ce vedeam la cei ce imi cereau; dai la cineva pe langa biserica o suma mai maricica, apoi 'sar toti pe tine':
"ma doare piciorul"
"am copil in spital"
"trebuie sa ma duc pana in targoviste ca e bolnava mama in spital"
"nu pot plati intretinerea"
"..."
"oare ce sa-i mai zic astuia, ca sa dea?"

Si iti faci ambitia cu ei.. Si le dai tot ce ai, si te simti asa bine, golit de bani dar cu sufletul mangaiat. Iar apoi realizezi ce ai facut.. Ratiunea omeneasca iti spune ca ei au inventat totul; ca in sinea lor in loc sa fie plini de multumire se gandesc ca esti un 'fraier pocait'; Apoi te gandesti ca nu conteaza ce cred ei, conteaza fapta...
Si totusi, poate ca rautatea si cel rau de fapt te indeamna sa gandesti asa... si sa nu dai, sa nu cumva sa iei din 'banii tai, munciti' si sa dai altuia! Pana astazi imi era clar totul, si nu imi puneam prea multe probleme; cand simteam sa dau dadeam fara sa ma gandesc prea mult; si probabil ca sa voi face in continuare.
Si totusi, sa dau sau sa nu dau? Inima si credinta ma indeamna sa dau indiferent cui, dar imi e sa nu fie pacat... sa nu incurajez acele retele si gasti de cersetori...

Pentru mine, parte din a da este a fi si marturie, intr-un sens... ca ei sa iti multumeasca si sa spuna "mare este Dumnezeu; ma duc si eu la Biserica sa ma rog"; eventual fapta ta sa ii convinga ca inca mai exista bunatate intr-o lume plina de rautati, si sa ii apropie si pe ei de credinta.

Dar nu vreau ca in mintea lor sa fie batjocura, 'smecherie' si uratenie... [ "am mai fraierit inca un pocait milos.. ha ha ha; merge 'faza cu copilul' " ]. Daca vrea sa ii dau nu trebuie decat sa ceara, nu sa ia copilul alteia si sa ma minta...

Sincer, nu luati aminte ce spun daca va deranjeaza ceva; eu chiar vreau sa fac ce trebuie si intreb pe altii care poate traiesc mai bine ortodoxia ca mine, care in fond sunt la inceput.

Dar nu vreau sa particip la 'mafia cersetorilor' sa-i incurajez in lucrurile oribilie pe care le fac, pe care nici nu vreau sa le pomenesc aici.

Pana azi, credeam ca cei de pe langa Biserica sunt altfel si le dadeam cu inima impacata. Iar acum nu stiu ce sa mai cred.

Insa sunt sigur ca banii dati la Biserica ca donatie sunt bine plasati. Iar in asta nu imi voi pierde niciodata increderea si probabil ca am sa incep sa dau numai acolo. Sincer nu stiu ce sa fac in privinta asta, am o problema si de aia va cer sfatul.
Dar astazi in Biserica ma gandeam la asta si mi-a venit in minte ca solutia este sa incep sa dau mai mult la Biserica si mai putin la cei de pe langa ea. [ pana acum era fix invers ]
Cu toate astea dilema ca sa zic asa, inca persista.
Si fiind la inceput inca nu am un duhovnic si nici nu stiu cum sa procedez pentru asta, asa ca nu prea am unde si pe cine intreba despre lucrurile astea....

Sper ca nu am scris prea mult si totusi va citi cineva si imi va raspunde.

Draga adi, Cuviosul Paisie Aghioritul spunea sa dam oricui daca putem. De ce? Pentru ca chiar daca persoana respectiva nu are nevoie, tu, dandu-i, nu-i dai persoanei respective ci lui Hristos. Iar Hristos ii pune acolo bine, in Imparatia lui Dumnezeu, pentru tine, pentru sufletul tau. Ce dai tu pe pamant se strange in ceruri! Asa ca da fara sa-ti faci procese de constiinta. Si eu dau fara sa ma gandesc cui dau sau la ce ii trebuie. Chiar daca nu-i trebuie acelei femei de care pomeneai tu, gandeste-te ca de pe urma acelei sute de lei vor beneficia si vreunul din copiii ei, chiar daca doar cu o fractiune foarte mica a milosteniei tale. Dar acea mica parte care ajunge unde trebuie, valoreaza in ochii lui Dumnezeu mai mult decat o intreaga avere pe care ai darui-o.

În prealabil postat de caminaris

Draga adi, Cuviosul Paisie Aghioritul spunea sa dam oricui daca putem. De ce? Pentru ca chiar daca persoana respectiva nu are nevoie, tu, dandu-i, nu-i dai persoanei respective ci lui Hristos. Iar Hristos ii pune acolo bine, in Imparatia lui Dumnezeu, pentru tine, pentru sufletul tau. Ce dai tu pe pamant se strange in ceruri! Asa ca da fara sa-ti faci procese de constiinta. Si eu dau fara sa ma gandesc cui dau sau la ce ii trebuie. Chiar daca nu-i trebuie acelei femei de care pomeneai tu, gandeste-te ca de pe urma acelei sute de lei vor beneficia si vreunul din copiii ei, chiar daca doar cu o fractiune foarte mica a milosteniei tale. Dar acea mica parte care ajunge unde trebuie, valoreaza in ochii lui Dumnezeu mai mult decat o intreaga avere pe care ai darui-o.

Multumesc pentru ce ai scris, intr-adevar m-a ajutat si am trecut peste asta. Voi continua sa le dau, la cei de pe langa Biserica mai ales, indiferent daca inventeaza sau nu, daca sunt cinstiti sau nu cand cer. Intr-adevar imi imaginez ca o parte din bani vor ajunge si la copilul acela mic de care mi s-a facut mila initial, sau la copii aia pe care ii tot schimba intre ele :) Nu conteaza ca recurg la fel si fel de metode, si nu conteaza ce cred ei, in final nu conteaza decat milostenia noastra pe care Dumnezeu o vede. Si m-am uitat si eu putin si imi permit sa postez ceva; pentru ca nimic nu graieste mai bine decat vorbele Mantuitorului:

31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. [ Matei 25 ]

Iti multumesc din nou pentru ce mi-ai spus, si sper ca va fi clar si pentru altii.

Am editat: Multumesc si georgeval pentru ca ai facut referire la versetele astea pe care le-am gasit pana la urma si singur; inca o parere in plus intareste convingerea.

[glykys]

E bine sa dai de pomana fara a avea suflet indoit si fara parere de rau. Da de pomana crezi tu si fii multumit. Daca tu reusesti sa vezi chipul lui Hristos si in acele categorii de persoane enumerate, este foarte bine! :)

[The_Fallen]

Nu inteleg cum poti sa dai tot timpul.
Banii nu sunt nelimitati si apoi, nu te gandesti la familie?II dai 100 de lei unei persoane, dar de acei bani puteai sa cumperi rechizite, haine si alte lucruri pentru propriul copil.

În prealabil postat de The_Fallen

Nu inteleg cum poti sa dai tot timpul.
Banii nu sunt nelimitati si apoi, nu te gandesti la familie?II dai 100 de lei unei persoane, dar de acei bani puteai sa cumperi rechizite, haine si alte lucruri pentru propriul copil.

Depinde foarte tare si de situatia materiala in care te aflii... Eu am 25 de ani si sunt intr-o familie instarita, si nu duc lipsa de nimic; daca am 2500 de lei pe luna , mi se mai pare oare mult 100 de lei?

Si inca ceva, foarte important ce a spus Iisus aici:

1. Şi privind, a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria templului.
2. Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.
3. Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.
4. Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.
5. Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis:
6. Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească.
[ Luca 21 ]

Daca totusi trebuie sa te ghidezi dupa ceva, ca sa nu exagerezi... desi noi nu mai suntem dupa legea veche... este bun cred principiul zeciuielii.. adica sa dai cel mult a zecea parte din ce castigi.

Daca te gandesti un pic, nu este mult. Este pus asa pentru ca tu dand, sa nu simti lipsuri ca ai dat. Si ganditi-va pentru o clipa ca daca ar da toti oamenii a zecea parte saracilor.. Toti oamenii din toate tarile.. toti bogatasii pagani si avari care tin si de ultimul leu si isi fac zeci de vile... Oare ar mai exista saraci?

Si nu am copil, dar daca se va pune problema 'ori copilul meu, ori saracul de la Biserica' probabil ca si eu voi alege pentru copilul meu. Dar chiar si aici, decat sa ii dai bombonele bombonele copilului si masinute si lego si toate prostiile, mai bine ii dai o invatatura dreapta ce nu-l rasfata;
mai bine renunti la a bea 4 beri pe seara [ ca mine pana nu demult ] si uite cum s-au facut 3 milioane pe luna! Adica cineva nu are o paine si eu beau?

Ma intelegeti cred destul de clar.

[glykys]

În prealabil postat de adimirea

Depinde foarte tare si de situatia materiala in care te aflii... Eu am 25 de ani si sunt intr-o familie instarita, si nu duc lipsa de nimic; daca am 2500 de lei pe luna , mi se mai pare oare mult 100 de lei?

Si inca ceva, foarte important ce a spus Iisus aici:

1. Şi privind, a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria templului.
2. Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.
3. Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.
4. Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.
5. Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis:
6. Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească.
[ Luca 21 ]

Daca totusi trebuie sa te ghidezi dupa ceva, ca sa nu exagerezi... desi noi nu mai suntem dupa legea veche... este bun cred principiul zeciuielii.. adica sa dai cel mult a zecea parte din ce castigi.

Daca te gandesti un pic, nu este mult. Este pus asa pentru ca tu dand, sa nu simti lipsuri ca ai dat. Si ganditi-va pentru o clipa ca daca ar da toti oamenii a zecea parte saracilor.. Toti oamenii din toate tarile.. toti bogatasii pagani si avari care tin si de ultimul leu si isi fac zeci de vile... Oare ar mai exista saraci?

Si nu am copil, dar daca se va pune problema 'ori copilul meu, ori saracul de la Biserica' probabil ca si eu voi alege pentru copilul meu. Dar chiar si aici, decat sa ii dai bombonele bombonele copilului si masinute si lego si toate prostiile, mai bine ii dai o invatatura dreapta ce nu-l rasfata;
mai bine renunti la a bea 4 beri pe seara [ ca mine pana nu demult ] si uite cum s-au facut 3 milioane pe luna! Adica cineva nu are o paine si eu beau?

Ma intelegeti cred destul de clar.

Sa-ti inmulteasca Dumnezeu banii, Adimirea, pentru ca gandesti asa! Imi aduc aminte de o povestioara, nu stiu unde am citit-o, ca era un sarac invidios pe un bogat, care avea tot ce ii trebuia, iar saracul facea ce facea si tot in paguba iesea, si i-a zis Dumnezeu ca bogatului tot o sa ii dea si o sa ii inmulteasca averea, pentru ca este bun si milostiv si isi imaprte averea cu altii, iar saracul este rau si invidios si o sa i se ia si ce are... Sa ne dea Dumnezeu cap sa stim ce sa facem cu banii nostri, multi, putini, cati ni-i da El!