ingeras sau nu

[Nicole_Alma]

Ramona, imi pare rau ca ai fost dezamagita de ce-ai gasit aici. Un bun crestin incearca sa-i aline durerile celui in suferinta, nu sa-l ia cu explicatii tehnice si stiintifice.
Nimeni nu este in masura sa judece pe nimeni si NIMENI NU STIE UNDE SE DUC ACESTI COPILASI DUPA CE SE STING, dar noi nu putem decat sa speram ca acesti copilasi inocenti vor ajunge ingerasi placuti Domnului. SPERANTA inseamna NADEJDE, iar nadejea este una dintre cele 3 mari virtuti.

Eu te inteleg perfect, desi nu am trecut prin ce treci tu (multumesc lui Dumnezeu). Te inteleg pt ca sunt mama si nu stiu ce as fi facut daca s-ar fi intamplat sa o pierd pe fetita mea (am avut o nastere cu probleme).
Te sfatuiesc sa cauti comunitati de "mamici de ingerasi". Eu activez pe un forum de mamici unde este o comunitate de mamici de ingerasi f stransa.

[eea]

Si eu sunt mama si am pierdut si o sarcina si stiu intr-o masura mai mica ce inseamna sa pierzi un copil...si eu ma intreb unde e..de ce? pentru ca toti avem la nastere pacatul stramosesc,care se sterge prin Taina Sf. Botez..asa ca nimeni nu se naste fara de pacat..nu trebuie sa judecam de ce a facut reductia pentru ca Judecatorul o va face la vremea cuvenita...eu iti urez sa ai credinta tare si putere ca sa-i cresti pe ceilalti doi copii caci stiu sigur ca undeva in inima durerea pierderii celor trei fetite nu va trece niciodata....

[Andreea_me]

Imi pare sincer rau ca ai fost aspru criticata de persoane care nu stiu daca au trecut vreodata prin pierderea unui copil ca sa inteleaga.
Si eu am pierdut 2 sarcini inainte insa prefer sa nu deschid subiectul fiindca s-ar putea sa fiu criticata.
Singurele lucruri pe care trebuie sa le stii sunt urmatoarele:
1. Normal ca fetita ta este un ingeras, o fiinta nevinovata care din pacat a plecat prea repede de langa tine.
2. Dumnezeu este bun si iertator cu toti dintre noi indiferent cat de mult rau am face.Caci pana si pe Iuda l-a iertat pentru ca l-a tradat, precum si pe toti care l-au chinuit cand era pe cruce"Iarta-i Doamne caci nu stiu ce fac" parca asa era...
Nu trebuie sa te invinovatesti fiindca asta il supara pe Dumnezeu si se intristeaza, fiindca el vede cat de mult te-ai chinuit sa ai copii cat de mult i-ai dorit .De asta te sfatuiesc sa te ierti pe tine intai si sa crezi ca ai facut tot ce era posibil ca sa ii ai aproape.Nu s-a putut din motive necunoscute de noi, numai Dumnezeu stie de ce a fost asa.
3.Trebuie sa iti cauti alinare in el,sa crezi si sa speri si sa te bucuri de cei doi copilasi minunati pe care ii ai.
4.Fiecare pierdere sau obstacol care apare in viata trebuie depasit cu optimism si cu putere si nu trebuie niciodata sa te dai batut indiferent ce s-ar intampla oricat de greu ar fi trebuie sa mergem pana la capat, deoarece orice experienta grea ne intareste si ne face mai puternici.
Nu trebuie sa pleci urechea la oricine , trebuie sa asculti dar sa faci asa cum iti dicteaza constiinta, inima sau ratiunea.Nu cred ca sunt rau intentionate , poate ca asta considera unele dintre ele ca nu sunt ingerasi copii care mor in burtica.
Tu fii tare si curajoasa caci Dumnezeu te iubeste, ne iubeste pe toti daca nu ne-ar fi iubit nu cred ca am fi trait si ne-am fi bucurat de fiecare clipa.
Bafta multa si sper ca aceste cuvinte sa iti mai aline din durere.....pupicei :*:**:*:

[horatiu.miron]

Eu m-am nascut prematur, deoarece fratele meu geaman a murit dupa 7 luni de sarcina din cauza unor complicatii medicale. Aparent, eu eram cel care beneficia mai mult de nutrientii necesari dezvoltarii, in detrimentul sau - acest aspect a fost esential supravietuirii mele si hotarator pentru decesul sau intrauterin. Desigur, au existat si alti factori medicali care au dus la acest deznodamant.

Cand m-am nascut, parintii mei nu stiau ca au gemeni. Imaginati-va ce-au simtit cand au aflat ca fiul lor s-a nascut mort, iar cateva minute mai tarziu am venit eu pe lume, de data asta in viata.

Toate astea sunt evenimente asupra carora eu si parintii mei nu am avut nici un fel de control. Sunt doar multumit ca m-am nascut in viata asta. Pentru mine sunt parca intamplari din viata altuia, pentru ca nu am trecut prin ele in mod constient. E ca si cum mi-ar citi cineva din ziar despre o nenorocire care i s-a intamplat unei persoane in celalalt capat al Pamantului.

Pentru parintii mei banuiesc ca nu e la fel, insa nu prea vorbim despre subiectul asta decat cand ne punem intrebarea cum ar fi fost cu "doi de mine" prin casa. Si atunci doar zambim la idee si mergem mai departe cu ale noastre.

[paulici]

Am dat ieri cautare pe google "am pierdut un copil" cu gandul la ceea ce ma framanta de 9 luni si 8 ore imediat, intamplator am ajuns la acest topic ... am citit cateva randuri si mi-am dat seama ca stiu povestea micutei Stefania devenita ingeras mult prea devreme ... am inceput sa citesc si celalalte randuri scrise de alte persoane ... m-am oprit ... nu aveam puterea sa citesc mai departe ... erau cuvinte scrise de o persoana care din fericire nu a avut nesansa de a pierde un copil si asta ma bucura ... insa pentru mine, pt Ramona, pt Andreea, pt n si n femei au fost cuvinte ca o lama taioasa intr-o inima ranita ... insa macar de ar fi avut un fundament ... nu stiu ce pregatire religioasa aveti cei ce ati scris acele randuri rautacioase, nu stiu povestea voastra si nici nu vreau sa o stiu, insa am sa va spun unele lucruri care le-am aflat in 15 octombrie 2010 cand am organizat Comemorarea copiiilor pierduti, altfel spus valul de lumina, un eveniment in care timp de o ora s-au aprins lumanari pentru toti copiii pierduti, indiferent de varsta si indiferent daca au avut sansa sa vina cu viata pe aceasta lume ... in predica tinuta de unul din preoti, care la randul lui in tinerete a pierdut 2 sau 3 copiii inainte de nastere, a precizat faptul ca in postul pastelui exista o zi in care rugaciunile sunt inaltate cerului tocmai pentru acei copii ... care au fost considerati doar "o sarcina pierduta" preotul e ortodox si sunt convinsa ca acest subiect l-a interesat inca din tinerete ... oricum parerile sunt impartite, oricum nu noi ... nu aici pe pamant vom afla unde ajung acesti copii insa sunt sigura ca nu ard in iad alaturi de criminali si raufacatori ...

Probabil pentru cei care sunt impotriva a ceea ce am scris veti zice, las-o in pace si pe toanta asta ca a pierdut si ea un copil inainte de nastere si vrea sa se ascunda dupa deget ... nu nu e asa, fetita mea s-a nascut a trait a fost botezata de un preot ortodox si 12 zile si 5 ore mai tarziu a murit ... e sigur ingeras pazitor ... alaturi de acei copiii plecati si mai devreme din aceasta lume fara sa aiba sansa de a fi botezati ...
Puteti sa spuneti ce vreti, insa aceste randuri le scriu cu convingere si nici eu nici voi nu putem sa fim siguri ca e sub o forma sau alta insa convingerea mea o va schimba doar Dumnezeu daca e cazul ...

Ma gandeam sa deschid si eu un topic ... cu un subiect tot legat e pierderea unui copil, unul cu tratamente in sarcina si un alt subiect legat de botezul grabnic, insa am sa ma gandesc bine daca sa fac asta pt ca din pacate mi-e teama ca voi avea parte doar de o dezamagire ... cred ca o parte din cei care au scris aici nu sunt capabili sa vada lucrurile in profunzime si mai ales sa inteleaga ca Dumnezeu ne-a dat multe instrumente cu care sa luptam pentru dorintele si convingerile noastre ... urmand ca apoi in cealalta lume sa aflam cu adevarat ce am gresit si nu oamenii sunt cei ce ne vor judeca.

Multa putere mamelor care pierd un copil fie el un embrion fie un om in toata firea cu familie ... Zbor lin ingerasilor nostri si o reintalnire atat de frumoasa cat 10 vieti pe aceasta lume.

[flavia31]

Am vazut ce discutii s-au iscat pe aici...happy.angel, te inteleg perfect...si fetita mea s-a nascut prematur si nu a trait mai mult decat 24 de zile...s-a nascut la 5 luni...
Eu sunt alaturi de tine, iti inteleg durerea perfect si nimeni care nu a trecut prin asa ceva...nu stie ce e asta...
Andreea...te inteleg si pe tine...
Inteleg toate mamicile care au pierdut copii si stiu cum este...
Happy, iar despre faza cu cele doua fetite care si ele...au plecat...nu te condamn...nu condamn pe nimeni...raman la parerea ca s-a judecat putin cam...dur, pt ca daca corpul sau nu putea sa tina 4 copii ,ce era sa se intample...sa moara ea ,DZEU FERESTE??? Puteau murii ei, simplu...si tot aceiasi durere, si tot o pierdere este...
Cu siguranta ca Stefania este un ingeras care va pazeste pe voi... de acolo de sus... si va este alaturi...cu siguranta si cele 2 fetite va vegheaza de acolo de sus...si sunt cu Stefania...
Ma bucur ca ai doi copii, sa iti traiasca si sa fie sanatosi...iar ingerasii de acolo de sus, o sa va pazeasca...te pup dulce si sper sa mai vorbim, pt ca iti inteleg perfect durerea atata timp cat am trecut si eu prin ea... Multa sanatate...
Paulici si fetita mea a fost nascuta prematur...nu am putut sa o botez pt ca fara acele aparate nu putea sa traiasa, preotul doar a dat o cu aghiazma si atat...altceva nu am putut sa fac, nu imi statea in putina... Sper sa mai vb mai ales ca amandoua suntem mamici de prematuri si am trecut prin asta...pupici

[happy.angel]

e;kfk[[,khyybbanklo

[happy.angel]

se./mw;kal'fcunoastem

[anna21]

În prealabil postat de paulici

Am dat ieri cautare pe google "am pierdut un copil" cu gandul la ceea ce ma framanta de 9 luni si 8 ore imediat, intamplator am ajuns la acest topic ... am citit cateva randuri si mi-am dat seama ca stiu povestea micutei Stefania devenita ingeras mult prea devreme ... am inceput sa citesc si celalalte randuri scrise de alte persoane ... m-am oprit ... nu aveam puterea sa citesc mai departe ... erau cuvinte scrise de o persoana care din fericire nu a avut nesansa de a pierde un copil si asta ma bucura ... insa pentru mine, pt Ramona, pt Andreea, pt n si n femei au fost cuvinte ca o lama taioasa intr-o inima ranita ... insa macar de ar fi avut un fundament ... nu stiu ce pregatire religioasa aveti cei ce ati scris acele randuri rautacioase, nu stiu povestea voastra si nici nu vreau sa o stiu, insa am sa va spun unele lucruri care le-am aflat in 15 octombrie 2010 cand am organizat Comemorarea copiiilor pierduti, altfel spus valul de lumina, un eveniment in care timp de o ora s-au aprins lumanari pentru toti copiii pierduti, indiferent de varsta si indiferent daca au avut sansa sa vina cu viata pe aceasta lume ... in predica tinuta de unul din preoti, care la randul lui in tinerete a pierdut 2 sau 3 copiii inainte de nastere, a precizat faptul ca in postul pastelui exista o zi in care rugaciunile sunt inaltate cerului tocmai pentru acei copii ... care au fost considerati doar "o sarcina pierduta" preotul e ortodox si sunt convinsa ca acest subiect l-a interesat inca din tinerete ... oricum parerile sunt impartite, oricum nu noi ... nu aici pe pamant vom afla unde ajung acesti copii insa sunt sigura ca nu ard in iad alaturi de criminali si raufacatori ...

Nu a afirmat nimeni ca merg in iad!
Stiu ca este un subiect foarte incarcat emotional, dar zilele trecute am citit despre spirala tacerii (felul in care opinia majoritatii se impune indiferent de valoare ei de adevar deoarece minoritatea se teme sa deschida gura). Am citit ca un crestin care intra in spirala tacerii se leapada indirect de Hristos.

1. Asa ca nu aveti decat sa ma numiti rea, dura, lipsita de iubire etc.. eu voi da citat din par. Cleopa care reflecta punctul de vedere ortodox:
Copiii care mor nebotezati, din motive independente de vointa parintilor sau a preotilor, se pot considera partasi la botezul dorintei, ca si dreptii Vechiului Testament, sau prin analogie cu vindecarile facute de Iisus Hristos la rugaciunile parintilor sau ale prietenilor. Caci Dumnezeu nu pedepseste pe cel nevinovat, ci dimpotriva, caci El a creat pe om spre fericire. Totusi, parintii copiilor se vor spovedi si li se va randui canon potrivit cu grija sau nepasarea lor. Adica sa boteze sau sa creasca un copil sarac, sa viziteze un loc sfant, sa faca milostenie, sa fara metanii, sa tina post etc. Iata ce spune Sfantul Chiril al Ierusalimului in Cateheza a III-a, cap. 10: "Daca cineva nu primeste botezul, nu se mantuieste, afara numai de mucenici care primesc imparata si fara de apa ( botez). Mantuitorul, cand a mantuit lumea prin Cruce si cand I s-a impuns coasta, a slobozit sange si apa, ca sa se boteze cu sangele Lui cei care se boteaza in timpul persecutiilor. Mantuitorul numeste mucenicia botez, caci zice: <>"; (Marcu 10, 38). "Mucenicii si-au facut marturisirea de credinta, facandu-se priveliste lumii, ingerilor si oamenilor" (I Corinteni 4, 14). Sinodul VI Ecumenic in canonul 83, spune: "Cei morti nu pot fi botezati, dupa cum nu pot fi nici impartasiti". Deci copiii avortati, nascuti fara de vreme, pierduti fara voie, sau care mor indata dupa nastere, fara a primi botezul, nu pot fi botezati nicidecum dupa moarte, pentru ca nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniti nici la biserica, pentru ca nu sunt botezati si nu au nume. Ei nu sunt membrii Bisericii lui Hristos. Pentru cei ucisi de parinti cu voia lor, intreaga raspundere ramane asupra parintilor. In Pravila Bisericeasca a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, cap. 178, citim urmatoarele despre acest lucru: "Pentru copiii avortati si care mor nebotezati nu se afla nicaieri invatatura, nici in Sfanta Scriptura, nici la Sfintii Parinti, fiindca viata oamenilor, atat a celor maturi, cat si a celor necrestini, este in mana Facatorului lor, care nu poate fi obligat sa descopere toata iconomia providentei Sale muritorilor, nici sa cunoasca ceea ce nu le este de folos. Chemarea glasului Sau rasuna mereu in lume si cei ce aud au datoria sa raspunda, numai in masura de ei inteleasa si pentru ei data. De buna seama ca Dumnezeu nu pedepseste pe cei ce nu cunosc legile si mai ales pe copiii nebotezati. Ba, dimpotriva. El a creat pe om spre fericire si, deci, copiii care n-au putut folosi libera lor vointa si putere in virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El ii fericeste pentru existenta lor, asa cum si ei Il lauda pentru aceeasi existenta nevinovatasi frumoasa creatiune naturala. Astfel, ei sunt randuiti la fericirea naturala a existentei, dar nu la cea a rasplatirii dupa merite, intrucat nu au fapte virtuoase".

"Fericirea naturala o da Dumnezeu direct si necesar, fara a mai fi nevoie de efortul omului, nici nu mai este nevoie de a se vorbi de ea intre oameni. Ci, revelata divina ne arata numai pe acea fericirie la care si omul contribuie" (II Corinteni 12, 4; Apocalipsa 21, 22). Pravila lui Matei Basarab, in capitolul 153, spune despre copiii nebotezati: "Iar cati coconi ai crestinilor mor nebotezati, asijderea si ai paganilor, aceia nu merg nici in imparatia cerurilor, nici in munca, ci numai la un loc luminos. Iar cand se boteaza se deschid cerurile pe care le incuiase Adam pentru neascultare si au fost tot inchise pana cand a venit Domnul nostru Iisus Hristos si a dat darul Sfantului Botez in lume" (Ibidem, 154).

2. Am cunoscut si eu femei care au pierdut sarcini. Destule.
Dar doar doua dintre ele m-au impresionat in mod deosebit.
1. O studenta, 20 ani.. mi-a spus in mare taina ca a pierdut o sarcina. Familia ei nu stia, nu stia decat o mana de oameni. Era marele ei secret si marea ei durere.
Nu se plangea, ci era disperata ca nu a botezat copilul. Si-ar fi dorit ca sa-si nasca copilul si sa-i traiasca macar o ora sa-l boteze (orice crestin din dreapta credinta poate boteza un copil in situatii extreme, chiar cu pamant de-ar fi!). Dadea de pomana copiilor cu constiinciozitate, desi era saraca.
Nu zicea ca Dumnezeu este nedrept, ci spunea ca este plata pacatelor ei. Mi-a spus pacatele ei in asa fel in care eu cred ca nu m-am marturisit nicicand cu asa luciditate! (si eu am pacate mult mai mari decat ale ei!)

2. Femeie trecuta de prima tinerete. Am aflat de copiii pierduti de-abia cand era insarcinata (din nou, era secretul ei). A avut multe sarcini pierdute in diverse etape de dezvoltare.
Era speriata ca o va pierde si pe aceasta din cauza pacatelor ei.
Nu a cartit niciodata, a considerat ca toti copiii i-au murit din cauza pacatelor ei nemarturisite la timp! Cand imi povestea despre pacatele ei, aveam senzatia ca-si taie intr-o rana cu un bisturiu. Nu se menaja, nu-si cauta scuze, stia ca este pacatoasa si ca iadul este locul ei.
Avea ideea ca durerea ce-ti este data trebuie traita, nu trebuie sa fugi de ea. Credea ca atunci cand ajunge in fundul prapastiei durerii, atunci il va gasi pe Dumnezeu cu adevarat. Si isi traia durerea fara sa se planga.
Acum are un copilas, in sfarsit.

Aceste doua cazuri mi-au dat o alta viziune asupra suferintei ele chiar traiau aceste cuvinte: "fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea."

3. Vindecarea vine numai si numai de la Hristos.. Orice altceva este pierdere de vreme. Eu pot spune cuvinte frumoase, desigur, dar as minti.. si ce folos?


4. Chiar daca o mamica are copii sanatosi.. daca nu-i creste in frica de Dumnezeu, ci ii lasa prada patimilor, destinatia vietii lor este iadul. Stiu ca suna dur.
Cunosc o femeie - parte din familia mea- care a pierdut sarcini, dar copiii vii i-a crescut ATEI! Chiar asa. Cu ura de biserica, de fapt. Si atunci, ce folos a avut din asta? (I-a crescut si curvari, asta e partea a doua) Dar daca tragi linie si te gandesti unde merg cei nenascuti si unde merg cei nascuti... Dumnezeu cu mila!

[Andreea_me]

Citat:
În prealabil postat de caty_deea
Multumesc Ana pt informatii.Oricum in nici un caz nu am vrut sa mint frumos.Efectiv poate ca in clipa aia am empatizat cu Ramona(mamica).chiar daca nu am pierdut vreun copil,si asa am simtit.Probabil mintea mea a refuzat sa creada ca un astfel de copil nu se mantuieste

si mi.am impus sa cred ceva care din cate spui tu era fals
Caty, eu am avut cosmaruri dupa ce am citit threadul si am vazut ecografia.

Tocmai de aceea, mi se pare de prost gust sa brodezi o mitologie pe langa o tragedie ca aceasta. (nu ma refer la tine, vorbesc la modul general).

Oamenii isi feresc mintea de a constientiza gravitatea faptului si se ascund dupa imagini si cuvinte.. incearca sa se auto-mangaie, sa se protejeze,intr-un fel. Chiar daca este de inteles ca mama sa procedeze astfel, sa incepem toti sa vorbim despre ingerasi tradeaza lipsa de maturitate emotionala, neintelegerea sau neluarea in serios a situatiei..

Cred ca e foarte gresit.

Mangaierea si vindecarea o gasim doar la Hristos (pe care-L gasim in Biserica).. nu in alta parte.
Acolo o va gasi si mama.

(PS. Nu ma pot abtine: sper sa citeasca si sa inteleaga ceva din aceasta poveste si cele care sustin ca fertilizarea in vitro este acceptabila - au fost discutii pe forum. Cred ca astfel de practici sunt hidoase)
Asta ai scris tu si sustii cu tarie ca esti persoana credincioasa.....oare unde?
Eu stiu ca ar trebui sa fim solidari, sa empatizam cu aproapele nostru si sa il ajutam si la bine si la rau deci nu inteleg de ce trebuie sa fii atat de dura si atat de rece...da asculti persoanele dar nu esti capabila sa intelegi durerea lor....sau motivele lor care au fost de ce s-a intamplat asa...Dumnezeu ne-a lasat puterea de a alege si fiecare persoana este responsabila pt deciziile pe care le iau dar nu trebuie sa fim duri cu mame care si-au pierdut copii, fiindca nu a fost vina lor si indiferent ce decizie au luat asa au considerat ca este cel mai bine si Dumnezeu ne iarta mereu orice am face....Mereu ne indeamna sa iertam greselile noastre si ale aproapelor nostr.....
Si aceasta fetita pe nume Stefania este un ingeras care vegeaza deasupra mamei ei ca de altfel totii copilasii care nu au fost botezati....indiferent ce spui tu sau oricine altcineva....Niciodata sa nu judeci pe altii ca nu fii tu cel judecat...si nu se stie cand se intoarce roata....Sa pierzi un copil e cea mai mare durere din lume...iar ca sa poti intelege durerea asta ....inseamna sa fi trecut prin asta nu asa sa vorbesti ca sa te afli in treaba.....