Articolul de azi - Ce este prea mult strica

[Dumitru73]

În prealabil postat de sophia

Si eu cred ca este o problema, dar de intelegere (la unii, printre care si tu).
I-am raspuns si lui Dragos, bolduind esenta mesajului meu.

Ca sa ma raportez la exemplul cu merele.
Autorul spune ca ar fi bine sa mancam mai multe mere (si nu stiu cat de spalate).
Eu spun ca nu este bine sa mancam multe mere, ci mai degraba mai putine, dar bine spalate.

mai multe sau mai puţine? mai bine spălate, oricâte ar fi.

[marina31]

Doamne ajuta!
Ce ati vrut sa spuneti aici?

"Ceea ce trebuie insa bine cantarit si analizat este ce inseamna Impartasania si daca este bine sa fie mai deasa sau mai rara, din alte considerente decat cele biologice, umane."

doar nu am inteles, atata tot.

Cand suntem noi curati sufleteste?
Eu cred ca niciodata nu putem spune - acum sunt curat, acum ma duc sa ma impartasesc. Si apoi, tocmai nevrednicia noastra si bunatatea lui Dumnezeu care ni se daruieste chiar daca nu suntem vrednici si curati cred ca ne da acel respect de care vorbeati sau asa cum se spune - credinta, frica de Dumnezeu si dragostea cu care sa ne apropiem.

"...in vedere alte biserici/confesiuni, unde se impartasesc toti dupa slujba"
exista asa ceva? nu stiam...

[sophia]

În prealabil postat de marina31

Doamne ajuta!
Ce ati vrut sa spuneti aici?

"Ceea ce trebuie insa bine cantarit si analizat este ce inseamna Impartasania si daca este bine sa fie mai deasa sau mai rara, din alte considerente decat cele biologice, umane."

doar nu am inteles, atata tot.

Cand suntem noi curati sufleteste?
Eu cred ca niciodata nu putem spune - acum sunt curat, acum ma duc sa ma impartasesc. Si apoi, tocmai nevrednicia noastra si bunatatea lui Dumnezeu care ni se daruieste chiar daca nu suntem vrednici si curati cred ca ne da acel respect de care vorbeati sau asa cum se spune - credinta, frica de Dumnezeu si dragostea cu care sa ne apropiem.

"...in vedere alte biserici/confesiuni, unde se impartasesc toti dupa slujba"
exista asa ceva? nu stiam...

1. Impartasania nu face rau organismului nostru, in sensul ca nu ne este rau de la ea, nu ne doare burta sau capul sau mai stiu eu.
Dar trebuie sa ne gandim bine la semnificatia ei: luam sangele si trupul lui Hristos prin ea.
Si atunci are o semnificatie profunda. Si trebuie s-o luam cu mult respect. De aici si pregatirea anterioara (cu post si rugaciune si fapte bune).

AlinB spunea mai sus ca fiecare se impartaseste din alt motiv si ii dau dreptate.
In fine, deci in functie de aceasta semnificatie si de motivele pentru care ne impartasim, putem hotari daca s-o facem mai rar sau mai des.

Unii o considera medicament pentru suflet (si trup chiar). Altii ca pe o recompensa pentru ca au fost buni, altii ca pe o bombonica, este buna si o vor mereu. Altii pentru ca asa scrie ca trebuie sa faca. Etc.
Acestia toti poate ca o vor tot timpul. Si nu stiu cat si cum se pregatesc.

Altii in fine o considera ca pe ceva sfant si o iau cu mult respect si grija si numai atunci cand sunt pregatiti. Acestia o iau mai rar, cu socoteala.

2, Curatenia sufleteasca: cand avem constiinta si sufletul curat ca n-am facut ceva rau, ca am facut fapte bune, ca nu suntem certati ci cineva, cand nu suntem maniati, cand nu avem conflicte sufletesti in noi.

3. Da, exista. La catolici nu se tine post, sau eventual se tine mai usor ca al nostru si toti iau ostia dupa slujba. Spovedanie exista si la ei.
Nu stiu cum este la ortodocsii rusi sau greci. Citeam pe aici ca unii din ei iau cu totii Impartasania dupa slujba.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

1. Impartasania nu face rau organismului nostru, in sensul ca nu ne este rau de la ea, nu ne doare burta sau capul sau mai stiu eu.
Dar trebuie sa ne gandim bine la semnificatia ei: luam sangele si trupul lui Hristos prin ea.
Si atunci are o semnificatie profunda. Si trebuie s-o luam cu mult respect. De aici si pregatirea anterioara (cu post si rugaciune si fapte bune).

AlinB spunea mai sus ca fiecare se impartaseste din alt motiv si ii dau dreptate.
In fine, deci in functie de aceasta semnificatie si de motivele pentru care ne impartasim, putem hotari daca s-o facem mai rar sau mai des.

Unii o considera medicament pentru suflet (si trup chiar). Altii ca pe o recompensa pentru ca au fost buni, altii ca pe o bombonica, este buna si o vor mereu. Altii pentru ca asa scrie ca trebuie sa faca. Etc.
Acestia toti poate ca o vor tot timpul. Si nu stiu cat si cum se pregatesc.

Altii in fine o considera ca pe ceva sfant si o iau cu mult respect si grija si numai atunci cand sunt pregatiti. Acestia o iau mai rar, cu socoteala.

2, Curatenia sufleteasca: cand avem constiinta si sufletul curat ca n-am facut ceva rau, ca am facut fapte bune, ca nu suntem certati ci cineva, cand nu suntem maniati, cand nu avem conflicte sufletesti in noi.

3. Da, exista. La catolici nu se tine post, sau eventual se tine mai usor ca al nostru si toti iau ostia dupa slujba. Spovedanie exista si la ei.
Nu stiu cum este la ortodocsii rusi sau greci. Citeam pe aici ca unii din ei iau cu totii Impartasania dupa slujba.

Da,la biserica ortodoxa greaca toata lumea se impartaseste si fara a tine postul alimentar(suntem in post,dar gustarile de dupa slujba nu sunt iar lumea mananca).Preotul din comunitate pune accent pe postul spiritual:rugaciuni pt vecini,pt oameni in nevoie,milostenie pt familii defavorizate,acte caritabile,voluntariat.
Nu sunt deloc stricti ca noi;totusi daca nu exista o anume strictete Impartasania este probabil vazuta ca si miruitul.Plus ca iau impartasania nespovediti,caci spovada se face numai in posturile mari(as stii lucrul acesta pt ca Biserica are program cu toata activitatea in fiecare zi a saptamanii).
Cred ca aici voia sa ajunga Sophia la banalizarea impartasaniei;toata lumea o ia indiferent de virtuti,de infranari si asta in mod regulat,saptamanal.

Poate e mai bine ca ei? Nu stiu...
In mod logic,cei pacatosi au mai multa nevoie de prezenta Lui Iisus decat cei virtuosi si drepti...
Iar un om care este indepartat 10 ani de la impartasanie sau i se pune in vedere ca nu va fii impartasit decat daca paraseste pacatul,de cele mai multe ori cade in deznadejde si nu reuseste prea usor sa invinga acea stare de lucruri.

De aceea este importantă spovedania sau sfatul duhovnicului, pentru că este mai în măsură să constate starea în care se află fiecare, nici să nu se împărtășească fiecare când vrea, fără a avea râvnă, bagatelizând Taina, nici să stea prea mult departe de ea.

Probabil și din considerentele astea articolul se adresează mai curând preoților.

[catalin2]

În prealabil postat de Yasmina

Da,la biserica ortodoxa greaca toata lumea se impartaseste si fara a tine postul alimentar(suntem in post,dar gustarile de dupa slujba nu sunt iar lumea mananca).Preotul din comunitate pune accent pe postul spiritual:rugaciuni pt vecini,pt oameni in nevoie,milostenie pt familii defavorizate,acte caritabile,voluntariat.
Nu sunt deloc stricti ca noi;totusi daca nu exista o anume strictete Impartasania este probabil vazuta ca si miruitul.Plus ca iau impartasania nespovediti,caci spovada se face numai in posturile mari(as stii lucrul acesta pt ca Biserica are program cu toata activitatea in fiecare zi a saptamanii).

Cred ca te referi la BO Greaca din SUA, care e cu mult mai laxa decat in alte tari, in special in cele majoritar ortodoxe. Eu am citit ca inainte preotii ii impartaseau si pe catolici, iar ortodocsii se impartaseau la catolici in tarile care se aflau sub jurisdictia Patriarhiei de Constantinopol. Nu stiu daca se mai face la fel acum, cel putin in BOR s-a dat o hotarare in privinta asta.

[Hartford]

În prealabil postat de catalin2

Cred ca te referi la BO Greaca din SUA, care e cu mult mai laxa decat in alte tari, in special in cele majoritar ortodoxe. Eu am citit ca inainte preotii ii impartaseau si pe catolici, iar ortodocsii se impartaseau la catolici in tarile care se aflau sub jurisdictia Patriarhiei de Constantinopol. Nu stiu daca se mai face la fel acum, cel putin in BOR s-a dat o hotarare in privinta asta.

Grecii din USA sau modernizat nu tin regulile asa ca in Grecia, da sint cozi interminabile la impartasit si eu ma intrebam Doamne da oamenii astia toti au venit cu stomacul gol? nu.... vin mancati si cu cafeau bauta. Nici chiar asa

<<Cum trebuie sa se apropie monahii si laicii de Taina Dumnezeiestii Cuminecaturi
Arhimandritul Filotei Zervakos (1884 – 1980)

Textul de fata reprezinta o scrisoare a Arhimandritului Filotei Zervakos catre un fiu duhovnicesc, publicata sub acest titlu în revista “Orthodoxos. Philoteos Martyria“, nr. 40-42, ianuarie-septembrie, Tesalonic, 1991, p. 139-143.

Staretul Filotei a fost de foarte tânar sub îndrumarea Sfântului Nectarie de Enghina facatorul de minuni, pe care l-a avut parinte duhovnicesc.

Din 1930 pâna la moartea sa (adica aproape pentru 50 de ani) a fost staretul Mânastirii Loggobardas din Paros, fiind unul din cei mai apreciati duhovnici. A încercat o unire a spiritualitatii liturgice sacramentale cu cea filocalica isihasta.

Punctul de vedere exprimat de Patriarhul Filotei Kokkinos (+1379) în chestiunea Sfintei Împartasanii, prezentat si însusit de staretul Filotei Zervakos, îsi pastreaza actualitatea si are o importanta deosebita din punct de vedere teologic si duhovnicesc:

1. “Patriarhul Filotei Kokkinos este un ucenic si adept al Sfântului Grigore Palama (+1360), contribuind cel mai mult la apararea si raspândirea palamismului si isihasmului, care insista asupra posibilitatii vederii slavei sau luminii dumnezeiesti necreate, prin curatirea inimii si rugaciunea mintii.

2. Prin cele spuse în scrisoare, Patriarhul Filotei arata clar ca isihasmul si împartasirea sacramentala nu se exclud, ci se presupun si se completeaza reciproc, rugaciunea mintii fiind însasi simtirea prezentei euharistice sacramentale a lui Hristos în noi, împartasirea sacramentala implicând si împartasirea duhovniceasca, simtirea lui Hristos.

3. Pozitia echilibrata a Patriarhului Filotei poate sa aduca o lumina în mult disputata discutie ce se continua înca pâna în zilele noastre, între teologi si duhovnici, în jurul desei sau rarei împartasiri. Împartasirea euharistica este o necesitate pentru toti credinciosii, monahi si laici, necesitate care decurge din însasi fiinta si rostul tainei Cuminecaturii, dar ea nu se poate impune si da oricui, fara nici o conditie, lucru care se uita de obicei de cei ce insista exclusiv pe împartasirea fizica.

Sfaturile date în final de Patriarhul Filotei manifesta o deschidere generoasa.

Teoretic ele sunt corecte si practic realizabile mai mult în mânastiri, unde sunt mai putini vietuitori si unde duhovnicii îi pot pregati pe toti prin Taina Marturisirii, decât în parohiile mari, unde datorita numarului mare de credinciosi, practic este aproape imposibila pregatirea acestora prin Taina Marturisirii în vederea împartasirii lor duminica de duminica.

Dar si aici se poate începe – si e de dorit – cu grupuri mai mici de credinciosi care sa fie pregatiti pe rând pentru împartasire în fiecare duminica. Problema este foarte importanta si vom mai reveni asupra ei.>>

http://www.calauzaortodoxa.ro/credin...-impartasanie/

Pe mine m-a intristat si m-a surprins articolul domnului Adrian Cocosila.

De mic copil am invatat ca nu trebuie sa-i vorbim de rau pe preoti, si mai tarziu, citind scrierile Sfintilor Parinti, am aflat acelasi lucru. Mai stiu ca Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: <<Ştiţi de ce sărutăm mâna preotului? Pentru că mâna preotului ne dă ceea ce nici o altă mână de muritor nu ne poate da, Sfânta Împărtăşanie!>>(De fapt, aceste vorbe le-am citit prima data intr-un interviu al Parintelui Rafail Noica).

Despre impartasirea cu Sfintele Daruri „mai rar sau mai des”, poti sa scrii carti intregi, in zilele noastre. Dar daca ne impartasim mai rar sau mai des, cred ca optiunea, dorinta, gandul ne apartin noua, in primul rand.

Nu cred ca in ziua de azi mai sunt preoti care sa dea canoane mari credinciosilor(opriri de la Sfanta Impartasanie mai mult de 3-5 ani).

Pe mine m-a socat un articol, aparut prin 2003/2004 al Parintelui Roman Braga; se numea ”Cerberii Sfantului Potir”.
http://biserica.org/Publicatii/2003/NoVII/06_index.html
Dar am citit apoi un articol/raspuns al Parintelui Gheorghe Calciu.
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...ie/#more-49558

Sunt doua articole ”emblematice” pentru cele doua opinii: impartasirea mai des sau mai rar. Veti gasi in ele raspuns la multe dintre problemele care-i framanta azi pe crestinii ortodocsi si care, din nefericire, vor ajunge sa-i dezbine.

Stiu ca preotii nostri au reusit sa intretina vie credinta ortodoxa, in sufletul crestinilor ortodocsi, timp de 45 de ani de ateism comunist; preotii nostri stiu sa ne pastoreasca, sa ne dea sfatul cel bun. Asa cum pot sa fie crestini ortodocsi nevrednici, probabil ca sunt si preoti ortodocsi nevrednici.

Sfantul Siluan Athonitul spunea ca duhovnicii sunt buni atunci cand fiii duhovnicesti sunt buni. Iar Parintele Arsenie Boca spunea: „Daca vreti preoti buni nasteti copii crestini!”

Noi trebuie sa ne rugam pentru duhovnicii nostri, noi trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu inainte de spovedanie sa-i dea Parintelui duhovnic, cuvantul potrivit fiecaruia dintre noi. Noi trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu ca El sa vorbeasca prin glasul parintelui nostru duhovnic. Dar daca noi nu respectam poruncile, daca noi nu ne straduim sa fim vrednici, daca nu ascultam de duhovnic, cum sa luam Sfanta Impartasanie?

Daca vreme de sute si sute de ani de crestinism pe pamantul romanesc, oamenii- chiar nestiutori de carte – prin glasul preotilor au invatat cuvantul Mantuitorului Hristos si au reusit sa fie crestini, chiar spovedindu-se si impartasindu-se doar de 4 ori pe an, in cele patru posturi, (sau cel mai des la intervale de 40 de zile) de ce acum, cand nici pe departe nu putem sa vorbim despre respectarea poruncilor lui Dumnezeu si despre adevarata traire crestin ortodoxa(vezi numarul urias de avorturi, divorturile, prostitutia, crimele, hotia, saracia crunta si bogatia etc.) trebuie sa cerem „impartasire cu Sfintele Taine, mai des”? MERITAM? Suntem vrednici? Cine ne impiedica sa devenim vrednici?



<<Un om il intreaba intr-o zi pe Sfantul Serafim: "Parinte, cum vezi asa de limpede toata inima mea si viata mea?" Si Sfantul Serafim a marturisit: "Eu nu vad nimic, eu nu stiu nimic; eu ma rog, si primul gand care vine in inima mea il iau drept cuvant de la Dumnezeu, si pe acela il dau. E Dumnezeu care stie taina vietii tale si taina inimii tale; eu sunt numai un duhovnic". >>


<<Revin: aici intervine o noua greutate in a fi duhovnic bun; intervine ca in toate tainele bisericesti. Cum se savarsesc tainele bisericesti? in virtutea vredniciei noastre de om? Biserica, de la inceput si pana astazi, spune: nu pentru vrednicia preotului. Si-l mangaie pe credincios: "nu pentru vrednicia preotului - n-ai nevoie sa-l critici sau sa-l ataci daca vezi in preot nevrednicii -, ci pentru credinta ta"; pentru rugaciunea ucenicului se naste in preot, vrednic sau nevrednic, cuvant de la Dumnezeu.

As vrea sa aduc doua cuvinte - unul de la Sfantul Siluan: un tanar i-a pus Sfantului Siluan intrebarea asta tragica pe care si-o pune si Prea Sfintitul: "De ce sunt asa de putini duhovnici buni astazi?" Si Sfantul Siluan ii da un raspuns probabil neinteles de tanar si neinteles de mine multi ani, dar in perspectiva pe care o dezvolt acum e din ce in ce mai inteles. Sfantul Siluan zice: "Fiindca nu sunt ucenici buni". Cuvantul Sfantului Siluan a fost un joc de cuvinte. Pe ruseste, "ucenic" - mai ales in cadrul manastiresc - se spune "paslusnik"; "paslusnik" inseamna si "ascultator". Deci, mai ales in cadrul calugariei, ucenicului i se spune "ascultatorul"; e staretul si ascultatorul. Deci: de ce nu sunt stareti buni? Fiindca nu sunt ascultatori buni.>>
(Citate din Parintele Rafail Noica, Despre duhovnicie)
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...cie-68686.html

[sophia]

@Nastya - foarte interesant articolul despre scrisoarea aceea.
Pacat ca ea nu mai exista integrala, ca asa spicuita si comentata este mai greu de urmarit.
Pe site-ul citat de tine macar se face diferenta intre citat si comentarii prin culoare.
Tu nu spui insa parerea ta cu privire la acest subiect si de asta raspunsul este cam greu de priceput. Eu deduc ca tu lasi la alegere desimea impartasaniei.

N-am inteles de ce te-a intristat articolul lui Adrian Cocosila. Faptul ca ii critica pe preoti?
Nu e vorba ca ii critic, el mai degraba a vrut sa evidentieze cele doua opinii generale d eprin biserici.

Si eu cred ca opiniile acestea contradictorii vin de la o lipsa de informatii si intelegere.
Uite in scridsoarea cealalta sunt date niste elemente care nu stiu cat de cunoscut sunt: faptul ca pe atunci (acum 2000 ani) nu se postea, sau postul avea alta semnificatie, nu ca cea din ziua de azi. Ca nu scrie nicaieri de postul care exista azi (40 zile sau in ce fel, cand, la ce ore, cu ce alimente).
Se spune acolo ca Sfintii Apostoli posteau, dar asta pentru ca ei in general mancau foarte modest. Doar mancau laolalta cu Invataorul lor (Iisus) si erau mereu pe drum si in saracie. Cam viata monahilor de azi.

Eu sunt de acord cu ce scrie acolo, daca am inteles bine (repet este pacat ca nu este textul scrisorii integral).

Concluzia este ca trebuie gasit un drum, o cale de mijloc, prin care sa putem sa ne apropiem mai mult, dar cu respect de Sangele si Trupul Domnului. Nu extreme.

"3. Pozitia echilibrata a Patriarhului Filotei poate sa aduca o lumina în mult disputata discutie ce se continua înca pâna în zilele noastre, între teologi si duhovnici, în jurul desei sau rarei împartasiri. Împartasirea euharistica este o necesitate pentru toti credinciosii, monahi si laici, necesitate care decurge din însasi fiinta si rostul tainei Cuminecaturii, dar ea nu se poate impune si da oricui, fara nici o conditie, lucru care se uita de obicei de cei ce insista exclusiv pe împartasirea fizica.

Sfaturile date în final de Patriarhul Filotei manifesta o deschidere generoasa. Teoretic ele sunt corecte si practic realizabile mai mult în mânastiri, unde sunt mai putini vietuitori si unde duhovnicii îi pot pregati pe toti prin Taina Marturisirii, decât în parohiile mari, unde datorita numarului mare de credinciosi, practic este aproape imposibila pregatirea acestora prin Taina Marturisirii în vederea împartasirii lor duminica de duminica. Dar si aici se poate începe – si e de dorit – cu grupuri mai mici de credinciosi care sa fie pregatiti pe rând pentru împartasire în fiecare duminica. Problema este foarte importanta si vom mai reveni asupra ei."

Cu litere italice sunt spusele patriarhului, bolduite sunt comentariile.

Epistola aceasta a fost trimisa parintilor sinaiti, care se împartisera în doua tabere. Una socotea nu numai ca e permisa deasa Împartasanie, dar ca e obligatorie. Si aducea marturie canoanele 18 si 19 apostolice si ca mai înainte, Sfânta Împartasanie nu impunea postul, fiindca crestinii din primele veacuri nu posteau, dar nici canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintelor Sinoade Ecumenice nu se refera la post înainte de Sfânta Împartasanie. Cealalta tabara socotea ca, pentru a se împartasi cineva, trebuie sa treaca cel putin 40 de zile de la ziua în care s-a împartasit pentru a se putea împartasi iarasi, deoarece nu e vrednic, si ca înainte de Sfânta Împartasanie crestinul trebuie sa posteasca trei zile. Aduc si ei marturie obiceiul Bisericii care, vazând ca multi dintre crestini se apropie de Taina Sfintei Împartasanii fara nici o pregatire si curatire prealabila, fara o metanoia si marturisire sincera si curata, fara teama, credinta si dragoste de Dumnezeu, recomanda crestinilor sa se înfrâneze câteva zile, pentru a se putea sa se reculeaga, sa-si dea seama si sa cugete la pacatele lor, sa le paraseasca prin baia pocaintei si a marturisirii, ca si prin postul dupa putere, pentru ca postul curat, care se face în cunostinta si discernamânt, cere de la om teama, smerenie, strapungerea inimii si plânsul aducator de bucurie, lacrimi care purifica si curata sufletul omului de orice pângarire.

Iata ce mai spune despre deasa impartasanie:

"Spuneti adevarul ca împartasania deasa este impusa de canoane si ca crestinii din timpurile apostolice se împartaseau la fiecare Liturghie, dar trebuie sa spuneti si ceea ce Sfântul Apostol Pavel, gura lui Hristos, zice: “Sa se cerceteze omul pe sine însusi si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie, manânca si bea siesi osânda, ca unul care nesocoteste Trupul Domnului” (I Co 11, 28-29). Daca vreti sa va împartasiti des, ca Sfintii Apostoli si primii crestini, trebuie sa se cerceteze fiecare pe sine si sa va gânditi bine daca sunteti si voi ca Sfintii Apostoli, daca sunteti la masura virtutilor Sfintilor Apostoli si a primilor crestini."

Mai cititi si voi din link si vedeti cum se facea inainte...

http://www.calauzaortodoxa.ro/credin...-impartasanie/