Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

VIS ŞI REALITATE

De ce cea mai mare parte a popoarelor sunt mândre de ţările lor în ciuda relelor prezente sau trecute?
De ce popoarele se simt profund rănite când ţările lor sunt desfigurate sau amputate de război, de politică, de delăsare, de suferinţă?
Răspunsul e simplu. Ţările, care nu sunt doar petice de pământ, se identifică cu popoarele lor.

Ţara noastră e ca noi. Înţeleaptă, cuminte, blândă, statornică în ale ei. Ea e ceea ce e şi ceea ce facem noi să fie. E iarnă geroasă, vară caniculară, dar, pe măsura strădaniilor noastre, poate fi şi câmp acoperit de holde şi casă şi uzină şi sfântă biserică. La fel ca noi care suntem ceea ce suntem şi ceea ce devenim sau mai degrabă ceea ce facem noi din noi. Asta e lege şi nu cunoaşte excepţii.

Viaţa e vis şi realitate în acelaşi timp. Ea trebuie să fie şi vis şi realitate. Dacă evadează în vis, încetează să mai fie viaţă. Dacă e doar realitate dură şi brută încremeneşte, moare, sau, mai rău, se distruge în convulsii interminabile. Aşa trăiesc popoarele. Aşa trăiesc ţările. Au nevoie de un mare vis care să le înalţe sufletul şi să le ţină unite. Căci viaţa nu se poate clădi doar pe interes.

În acelaşi timp e nevoie ca în fiecare zi să ne întoarcem la plug, la servici sau la şcoală. Totul trebuie reluat şi clădit iar şi iar. Aşa şi nu altfel o ţară poate fi prosperă, puternică şi liberă. Un pic de noroc în viaţă nu strică, dar prosperitatea, puterea şi libertatea se obţin prin eforturi zilnice. Astfel o ţară poate fi soartă şi fericire. Soarta ţi-o faci. Fericirea ţi-o clădeşti cu trudă zi de zi.

Ţara e a noastră şi trebuie să rămână a noastră pentru că noi şi numai noi am visat-o. Noi şi numai noi o facem după chipul nostru. Ar fi o greşeală dacă am renunţa la vis pentru a deveni slugi apatride dispensabile fără rădăcini, fără trecut şi fără viitor. Ar fi o greşeală la fel de mare dacă ne-am lăsa în voia soartei. Soarta pe care nu ne-o facem noi, ne-o vor face alţii. Viitorul se construieşte azi.

Popescu Angela

[TINERI PENTRU ROMANIA]

FOCUL SACRU

Vlad mergea repede. Gândul că peste câteva zile se va însura îi provoca o nelinişte plăcută, un fel de beţie.

Avea din când în când impresia că a plecat deja.

Nu se va rupe de ai săi, nu va vedea pentru ultima dată ţara fără să-i sângereze inima. Îşi dădea seama de asta, dar pentru Jane, pe care o iubea atât de mult încât n-ar fi putut trăi fără ea, sacrifica totul.

Se simţea ruşinat la gândul că, de dragul lui, ea ar vrut să vină aici fără să-i pese că se desparte de părinţi şi că va duce o viaţă grea, trudnică şi plină de privaţiuni.

El părăsea o ţară sărăcită, bântuită de fantomele unui trecut nu prea îndepărtat şi se ducea într-o ţară civilizată şi prosperă. Îi părea că acest gând îi va alina mamei sale durerea despărţirii.

Amintiri dragi din copilărie îi reveneau în minte. De nenumărate ori mama sa îi vorbise, ţinându-l pe genunchi, despre patrie, pământ al doinelor şi vitejiei. Străbunicii săi, bunicii săi luptaseră ca s-o apere pe fronturile celor două războaie mondiale nutrind pentru ea o iubire profundă. Acum că patria nu mai era ce-a fost, cine putea să-l condamne că pleacă?

Ajungând la biserică îi ieşi în cale preotul cel tânăr care-i spuse:
- Bine că ai venit! Părintele tocmai m-a trimis să te caut. Te aşteaptă pe băncuţa de sub nuc.
- Ce bine! şopti Vlad, mai degrabă mulţumit decât surprins.

De când fusese numit la biserica din cartier domnul Petrescu se arătase interesat de evoluţia lui. Cum de nu se gândise să-i anunţe nunta? Puţin stânjenit de faptul că uitase asta, se duse să-l vadă.

Domnul Petrescu era un preot în vârstă de o rară distincţie şi de o blândeţe încântătoare. Vlad, care se ştia iubit creştineşte de el, ar fi vrut să-l îmbrăţişeze, să-i spună fericirea sa. Ceva din expresia feţei sale îl opri însă:
- Mă aşteptaţi părinte? spuse el.
- Da. Ţi-a luat cam mult ca să ajungi.
- Nu ştiam că sunt aşteptat şi vizita pe care v-o fac nu e o vizită obişnuită, răspunse Vlad cu ochii strălucind.

Preotul, emoţionat, privi îndelung chipul frumos al tânărului: Vlad încarna pentru el sufletul neamului românesc.

- Aşadar e adevărat, te însori cu domnişoara Jane Thomson şi pleci din ţară, spuse el trist.
- Păi ce-ar trebui să fac părinte?
- Ce să faci, copile? Fă-ţi datoria de om şi de român.

- Dumneavoastră nu aţi pleca dacă v-ar fi mai bine în altă parte? Aţi rămâne aici?
- Dumnezeule! ce s-ar întâmpla cu credinţa noastră creştin ortodoxă dacă preoţii ar pleca... Voi muri aici. De plecat nu plec decât dacă sunt luat pe sus cu forţa. Dezertarea laşă, fuga, nu-s de mine. Dar timpul trece. Vino, adăugă el ridicându-se, preoteasa ne-a pregătit un pui la frigare.

Îi turnă tânărului un pahar de vin şi aşezându-se în faţa lui la masă îi spuse:
- Diseară se împlinesc trei ani de când am primit parohia. M-a surprins mereu plăcut că tu şi prietenii tăi veneaţi în fiecare duminică la slujbe, că vă arătaţi ataşaţi de credinţă.

Vlad se gândi o clipă şi răspunse:
- Ne plăceau, pacea, liniştea care ne cuprindeau venind la biserică. Ne plăcea cum slujeaţi...

Chipul palid al bătrânului preot se ilumină:
- M-am rugat de multe ori pentru voi, pentru tine. Voi, tinerii sunteţi speranţa, viitorul nostru... Şi ne părăsiţi!!! Ce gol şi ce regrete lăsaţi în urmă! Ne e greu să nu vă mai vedem.

Vlad îl asculta vizibil tulburat.

- Nu vreau să arunc o umbră asupra fericirii tale, dar hotărârea pe care ai luat-o e atât de gravă... Mi se pare că iubirea te orbeşte. Mi se pare că plecarea ta e o mare greşeală.

- Ţin prea mult la ea ca s-o condamn la o viaţă de privațiuni.

- Te cunosc. Crede-mă, eşti o plantă care se aclimatizează greu. Nu respiri bine în altă parte. Rădăcinile tale sunt aici şi angajându-ţi cuvântul te vei condamna la un exil irevocabil.

- Dar mă duc într-o ţară civilizată şi prosperă.

- Amintirile din sărmana noastră ţară te vor urmări acolo. Îţi va fi dor de ea, vei trăi cu sentimentul că ai trădat, că nu ţi-ai făcut datoria. Cândva, discutând de una de alta, mi-ai spus o vorbă care mi-a mers la suflet.

Vlad păstră tăcerea. Preotul reluă:
- Spuneai: „Trebuie să iubeşti în sărăcie, suferinţă şi durere pentru a putea spune că iubeşti cu adevărat.” Atunci focul sacru ardea în inima ta.

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ŢIE, PATRIE DRAGĂ
de maior (r) Vasile Tomescu

Câmpii nesfârşite,
Munţi cu frunţi mohorâte,
Repetaţi-ne cântecele îndrăgite!
Ţie, patrie dragă, Românie dragă,
Sângele şi viaţa noastră întreagă!

Vrem să ne unim,
Vrem să murim,
Ca să te slujim.
Mamă de eroi
Vei fi mândră de noi,
Un pas nu vom da înapoi!

Dumnezeu e mare!
Vom înfrunta moartea cu nepăsare,
Cu încântare.
Fraţi mereu,
La război, la greu,
Şi el, şi tu, şi eu,
Umăr la umăr vom merge.

Soldaţi de frunte,
Vom fi stânci neclintite
În lupte.
Dumnezeule bun,
Ajută neamul român
Să-şi elibereze pământul străbun
Unindu-i inimile, braţele!

Dumnezeu, ca pe strămoşi,
Ne va face şi pe noi curajoşi,
Victorioşi.
Spre El se înalţă
A noastră speranţă.
Biruinţă
Ne va fi dată din cer!

18 iunie 1941

[TINERI PENTRU ROMANIA]

BĂTRÂNUL
de maior (r) Vasile Tomescu

Pe drumul cenuşiu şi prăfuit
Pe care soldaţii noştri au trecut
Doar un bătrân mai umblă gârbovit,
Visând la ţinutul pierdut.
Uneori de pe buzele-i pălite
Gemete se înalţă către cer
E regretul zilelor trecute
E povestea lui de om stingher.

Am vrut să ştiu povestea sa
Şi el mi-a spus-o printre lacrimi.
Ţine-o bine minte, n-o uita!
E a unei inimi simple, fără patimi.
Într-o dimineaţă, zise el, la şcoală,
Pe când cântam copiilor „Balada” la vioară,
Duşmanii în sat au dat năvală
Distrugând tot ca o hoardă barbară.

Lumea se ferea din faţa armelor lor
Roşii, vai, de sânge românesc.
Îndurerat, fără să-mi pese c-aş putea să mor,
I-am întâmpinat încercând să-i opresc.
„Cine eşti tu care ne sfidezi?”
Întrebă unul din ei trăgând în aer două salve,
„Sunt, după cum vezi,
Duşmanul popoarelor sclave!”

„Îţi baţi joc de noi bătrâne?! Cântă
Imnurile dragi tătucului Stalin
Şi fă-o cu patos, cu pasiune sfântă,
Altfel vei sfârşi în suferinţă şi chin.”
Am cântat, ce puteam să fac,
Însă nu ce-a zis el ci „Trei culori”.
Atunci mi-a spart vioara ca să tac
Apoi m-a lovit cu pumnul de câteva ori.

Mi-au spart vioara pradă mâniei,
Pentru că am suflet românesc
Şi pentru că, în ecourile câmpiei,
Am cântat un cântec ce toţi îl îndrăgesc.

10 iunie 1944

[TINERI PENTRU ROMANIA]

AVERTISMENT

Cei care ne văd ca sursă de profit, ca sclave salariate,
Cei care vor să ne ia feminitatea,
Cei care ne vor sterile şi egoiste,
Cei care ne vor pervertite şi imorale

SĂ ŞTIE CĂ:

Vom fi feminine nu feministe,
Vom fi leoaice nu pradă,
Vom fi luptătoare nu târfe lobotomizate,
Vom fi angajate nu decerebrate,
Vom fi războinice, soţii şi mame.

Suntem românce şi am ales rezistenţa.
Ne vor drăguţe şi docile, suntem frumoase şi rebele.

TINERE PENTRU ROMÂNIA

[cristiboss56]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

AVERTISMENT

Cei care ne văd ca sursă de profit, ca sclave salariate,
Cei care vor să ne ia feminitatea,
Cei care ne vor sterile şi egoiste,
Cei care ne vor pervertite şi imorale

SĂ ŞTIE CĂ:

Vom fi feminine nu feministe,
Vom fi leoaice nu pradă,
Vom fi luptătoare nu târfe lobotomizate,
Vom fi angajate nu decerebrate,
Vom fi războinice, soţii şi mame.

Suntem românce şi am ales rezistenţa.
Ne vor drăguţe şi docile, suntem frumoase şi rebele.

TINERE PENTRU ROMÂNIA

Sa fiti FEMININE , dar si leoaice ? De mic am fost inconjurat de leoaice ( mama - leoaica , sotia -leoaica , eu -capricorn , dar nu cred in zodii . . . ! In rest sun pentru a fi : luptatoare , angajate , razboinice , dar si credincioase , caci vad ca spre final vreti doar sa fiti frumoase si rebele . . .

[TINERI PENTRU ROMANIA]

cristiboss56,

Mesajul nostru e un strigăt de revoltă.
Nu ni s-a părut potrivit să facem referire la divinitate şi credinţă în conţinutul lui.

TINERE PENTRU ROMÂNIA

[TINERI PENTRU ROMANIA]

NOI NU TACEM
de Andrei Ciurunga

Cu dinţii strânşi de aspra suferinţă
urcăm pe brânci Golgotele, cădem,
ne ridicăm, scrâşnind de neputinţă
şi iar ne prăvălim - dar nu tăcem.

Pe-a ţării noastre darnică moşie
târâm de-un car de ani acelaşi jug.
Cum oare să tăcem, când de sub glie
răcneşte osul dezgropat de plug?

De-a lungul zării noastre de cărbune
paharul plin ne-am învăţat să-l bem,
dar gura ştie bine-o rugăciune
şi-o geme printre dinţi - căci nu tăcem.

Cum să tăcem când fiecare ghindă
căzută din stejarul secular
se-ntoarce din adâncuri, să cuprindă
tot plânsul ţării într-un nou stejar?

Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată
în trupul nostru oase ce s-au frânt
şi strigă morţii ce-au tăcut odată
cu gura caldă plină de pământ.

De s-ar surpa în ceasul nefiinţei
pe toate-aceste guri câte-un Negoi,
l-am sfărâma necruţători cu dinţii
şi-ar da navală răcnetul din noi.

Urcăm Golgote aspre de credinţă,
venim spre piscuri tari, îngenunchem
şi iar ne scuturăm de neputinţă
cu pumnii strânşi în trup - dar nu tăcem.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

MANIFEST

Suntem tineri care au ales să se ridice şi să fie în prima linie.

Suntem tineri care între delăsare, renunţare şi Thermopyles ar alege mai degrabă Thermopyles.

Suntem tineri care îşi petrec vara vacanţele şi concediile în corturi, care fac lungi ascensiuni pe munte, care învaţă arte marţiale.
Suntem tineri cărora le place efortul, sudoarea şi depăşirea de sine.

Suntem tineri care apreciază cultura noastră naţională, trecutul nostru de luptă, ţara şi frumuseţile ei.

Suntem tineri care refuză distrugerea ca viitor al generaţiei lor şi ca orizont al naţiunii noastre.

Suntem tineri care pun mai presus de bunurile lumeşti credinţa în Dumnezeu.
Suntem tineri care pun mai presus de reuşita personală dăruirea de sine.
Suntem tineri care preferă performanţei economice dimensiunea eroică a vieţii.

Suntem tineri care refuză drogurile, perversiunile sexuale şi imoralitatea în general.
Vrem să înfruntăm în deplină cunoştinţă de cauză relele societăţii noastre şi să ne privim destinul drept în ochi.

Suntem tineri care au ales să rămână alături de naţiune şi să construiască împreună cu ea viitorul patriei noastre.

Suntem tineri care înţeleg să transmită un mesaj clar tuturor celor care ne decid soarta peste capul nostru: am fost şi vom fi!

Suntem tineri ca tine, fii ca noi!

TINERI PENTRU ROMANIA

[cristiboss56]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

cristiboss56,

Mesajul nostru e un strigăt de revoltă.
Nu ni s-a părut potrivit să facem referire la divinitate şi credinţă în conţinutul lui.

TINERE PENTRU ROMÂNIA

Divinitate ? Despre credinţa şi despre Dumnezeu e bine a aminti mereu !