Inchizitia

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu a existat o inchiziţie ortodoxă deoarece ortodocşii nu au putut, nu că nu au vrut. Din acelaşi motiv nu au existat state cruciate ortodoxe, erau prea ocupaţi să se lupte între ei când nu luptau de partea islamicilor.

De aceea, ororile ortodoxe, precum arderile pe rug ale "ereticilor" (consideraţi astfel de ortodocşi) nu s-au desfăşurat în baza unor procese, nici în baza vreunui efort probatoriu, ci au fost pure abuzuri ale unei justiţii ortodoxe instrumentată politic. Dl Theodor de Mopsuesta a amintit ceva despre ororile ortodoxe împotriva stavroverilor (fără a reda adevărata dimensiune a genocidului săvârşit de pravoslavnica pseudo-inchiziţie ortodoxă). Dar mai sunt exemple şi din alte timpuri, cu ruguri aprinse chiar în plin Bizanţ. Ce repede se uită asemenea lucruri !

Nu a existat la ortodocsi in primul rand ca BO a pastrat aceeasi invatatura din primul mileniu, si chiar si pe site-ul new-advent scrie ca in primul mileniu sfintii si Biserica era impotriva prigonirii ereticilor. Cand a fost executat un eretic Sf. Ambrozie a protestat.
Si ocazii au fost, pentru ca de exemplu in imperiul Bulgar au existat bogumilii, asemantori chatarilor de la catolici si aceatsa grupare a avut viata cateva secole.

In al doilea rand am mai spus ca e vorba doar de inchizitia ecleziala, adica cea aprobata de Biserica, nu de faptele oamenilor de rand, ale laicilor. Prigoniri ale ereticilor de catre puterea laica au fost si in primul mileniu, dar vedem cu Biserica nu era de acord, sf. Ambrozie si altii condamnandu-le.
La fel si in cazul catolicilor, odata cu cruciadele au inceput si prigoniri ale ereticilor facute de puterea laica (poate si unii din cler), dar este mentionat ca episcopii protestau. Asata pana ce BC a introdus inchizitia.
In cazul stavroverilor am mai dat raspunsul, acesta cu greu se poate incadra si la persecutia din partea puterii laice pe motivul ereziei. De fapt tarul si puterea laica a luat masuri impotriva rasculatilor, iar printre principalii sustinatori ai rascoalei au fost si aceasta grupare. Si chiar in acea lucrare scrie ca unii episcopi ortodocsi au protestat impotriva masurilor luate de tar si armata impotriva stavroverilor.
Cred ca e evidenta diferenta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Cred ca e evidenta diferenta.

Conivenţa dintre puterea seculară şi Biserica din Răsărit, care au acţionat împreună şi solidar în ticăloşiile lor, este cunoscută ca "cezaro-papism". Meteahna a fost moştenită de pravoslavnici de la Biserica Bizanţului, încât a treia Romă pare a fi vrut să copieze mai mult pe a doua Romă decât pe prima. Chiar ieri citeam că admirabilul episcop ortodox Antim Ivireanu a fost anatemizat şi descăunat de patriarhul ecumenic. În final, ucis. Nu tu proces, nu tu probatoriu, nu tu avertizare şi chemare de a abjura ceva ce săracul Antim Ivireanu nu a susţinut nicicând. Aşa ceva ar fi fost de neimaginat în vremea Sfintei Inchiziţii. Motivul urgisirii sale ? Aşa a vrut muşchii lui Nicolae Mavrocordat, om cu pile în Fanarul ce a condus ortodoxia. Brâncoveanu o rupsese cu tradiţia locală a colaborării cu islamicii şi încercase joc dublu, căutând colaborare occidentală. L-au ginit şi l-au dat pe mâna lui gâdea, în locul lui instalându-se acum gaşca ortodocşilor din Fanar. Căreia Antim Ivireanu îi stătea ca un ghimpe în gât.

Singura satisfacţie este că principalul om care a colaborat la omorârea lui Brâncoveanu, şeful contraspionajului, a păţit-o la fel. Arestat de turci, bătrânul domnitor l-a văzut pe acest Iuda şi a mai avut timp să îi prevestească sfârşitul în acelaşi fel. Ceea ce s-a întâmplat. Ca la Revoluţia Franceză: "ai să mă urmezi, Robespierre !".

Şi după atâtea secole în care bună parte dintre episcopii ortodocşi vrednici au fost daţi anatemei şi morţii de proprii lor patriarhi, fără judecată, dv veniţi să vorbiţi de pretinsele orori ale Sfântului Oficiu ? Erorile juridice ale Inchiziţiei se pot număra pe degetele mâinii. În cazul ortodoxiei ruse, ca şi a celei bizantine, nu se poate vorbi de erori umane, ci de asasinat politic: e o diferenţă.

[Mihai36]

Erori numarate pe degetele de la o mina asta insemna cam 5 arsi pe rug sau doar 3 si inca doi biciuiti , tare sfinta trebuie sa fi fost Inchiztia mincai-as lanturile ei , daca tot s-au cerut scuze pentru astea 5 poate ca nu a fi rau sa fie canonizata si pusa la panoul de horoare pardon honoare .
Insa lucrurile nu au stat chiar asa ci mai degraba asa:

http://www.lovendal.net/wp52/inchizi...ului-partea-1/

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Singur ati scris-o, stimate domn! Biserica Ortodoxa ii pedepseste pe "pacatosi" (a propos, TOTI sutem pacatosi, indiferent de confesiune) cu ceva mai rau decat moartea fizica, fie ea si in flacari.

Toţi suntem păcătoşi, însă nu oricărui păcătos i se dă un astfel de canon, ci celor cu păcate foarte grave, cum ar fi avortul, şi doar pentru o vreme, pentru pocăinţă. Însă Biserica făcând aceasta constată o stare de fapt, şi anume că acela s-a rupt singur de Trupul lui Hristos. Nu o face ca să-l piardă, ci ca să-l câştige.

CREDINTA SI MORALITATEA SUNT CU TOTUL ALTCEVA. Namely, un razboi. La sange. Cu Ala si cu damful lui de Iad, pacatul sau anti-harul.

Acest război trebuie purtat, însă, nu între noi (unii păcătoşi, de o parte şi ceilalţi şi mai păcătoşi, de cealaltă), ci e un război cu „Ăla”, cum îl numiţi dv., duhovnicesc, nu lumesc. Mântuitorul a spus de nenumărate ori că împărăţia este înlăuntrul nostru. Oamenii, însă, au vrut-o în lume, atât în vremea întrupării Sale, cât şi în vremea noastră.
Nici eu nu cred că trebuie să asistăm pasiv la proliferarea răului. Dar răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu omorând victimele sale. În vremea comunismului ştiţi, probabil, că avortul era pedepsit drastic; şi bine era. Însă măsura asta nu a reuşit să elimine avorturile? A creat, de fapt o frustrare din cauza lipsei de libertate, care a izbucnit atât de cumplit după Revoluţie. Dacă, însă, oamenii ar fi convinşi că nu trebuie să se teamă de cel care ucide trupul, ci de cel care ucide sufletul, s-ar feri de păcat chiar şi cu preţul vieţii.
Dacă lumea noastră e în halul în care e nu este din cauză că Biserica nu dictează societăţii măsurile pe care trebuie să le ia, ci din cauză că nu are, în structurile social-politice credincioşi care să aplice principiile creştine. Dacă politicienii ar fi creştini ar interzice avoruturile şi vrăjitoria; dacă medicii ar fi creştini, ar refuza să ia parte la aceste crime. Dacă învăţătorii şi profesorii ar fi creştini, ar practica şi i-ar învăţa şi pe elevi să deteste corupţia şi să creadă în afirmarea prin muncă cinstită; dacă afaceriştii ar fi creştini, nu ar practica evaziunea fiscală şi nu ar căuta să se îmbogăţească prin orice mijloace, în detrimentul altora. Dacă toţi am fi creştini, ne-am iubi unii pe alţii şi am fi, prin urmare, mai responsabili.
Pentru asta, însă, Biserica trebuie să convingă, nu să impună. De altfel, cred că vă daţi seama că în condiţiile politice şi sociale ale timpului nostru, actualizarea Inchiziţiei este o utopie.

[bogdan81]

N. Priceputu,

Mi-a placut ce ati scris in ultima postare.
Si apropos, si mie mi-a placut tare mult cum vorbea parintele Galeriu. Dumnezeu sa-l pomeneasca cu sfintii.

În prealabil postat de N.Priceputu

Toţi suntem păcătoşi, însă nu oricărui păcătos i se dă un astfel de canon, ci celor cu păcate foarte grave, cum ar fi avortul, şi doar pentru o vreme, pentru pocăinţă. Însă Biserica făcând aceasta constată o stare de fapt, şi anume că acela s-a rupt singur de Trupul lui Hristos. Nu o face ca să-l piardă, ci ca să-l câştige.

Acest război trebuie purtat, însă, nu între noi (unii păcătoşi, de o parte şi ceilalţi şi mai păcătoşi, de cealaltă), ci e un război cu „Ăla”, cum îl numiţi dv., duhovnicesc, nu lumesc. Mântuitorul a spus de nenumărate ori că împărăţia este înlăuntrul nostru. Oamenii, însă, au vrut-o în lume, atât în vremea întrupării Sale, cât şi în vremea noastră.
Nici eu nu cred că trebuie să asistăm pasiv la proliferarea răului. Dar răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu omorând victimele sale. În vremea comunismului ştiţi, probabil, că avortul era pedepsit drastic; şi bine era. Însă măsura asta nu a reuşit să elimine avorturile? A creat, de fapt o frustrare din cauza lipsei de libertate, care a izbucnit atât de cumplit după Revoluţie. Dacă, însă, oamenii ar fi convinşi că nu trebuie să se teamă de cel care ucide trupul, ci de cel care ucide sufletul, s-ar feri de păcat chiar şi cu preţul vieţii.
Dacă lumea noastră e în halul în care e nu este din cauză că Biserica nu dictează societăţii măsurile pe care trebuie să le ia, ci din cauză că nu are, în structurile social-politice credincioşi care să aplice principiile creştine. Dacă politicienii ar fi creştini ar interzice avoruturile şi vrăjitoria; dacă medicii ar fi creştini, ar refuza să ia parte la aceste crime. Dacă învăţătorii şi profesorii ar fi creştini, ar practica şi i-ar învăţa şi pe elevi să deteste corupţia şi să creadă în afirmarea prin muncă cinstită; dacă afaceriştii ar fi creştini, nu ar practica evaziunea fiscală şi nu ar căuta să se îmbogăţească prin orice mijloace, în detrimentul altora. Dacă toţi am fi creştini, ne-am iubi unii pe alţii şi am fi, prin urmare, mai responsabili.
Pentru asta, însă, Biserica trebuie să convingă, nu să impună. De altfel, cred că vă daţi seama că în condiţiile politice şi sociale ale timpului nostru, actualizarea Inchiziţiei este o utopie.

Corecta analiza dvs. Insa pana la un punct, dincolo de care devine, ea, utopie. Daca Ala (va deranjeaza ca il numesc asa? mi-e peste poate sa ma exprim decent despre dusmanul nostru si al Domnului) nu ar fi intrat in schisma fata de Stapan, noi si el am fi cantat impreuna imnuri de slava in Rai, ca in visele lui Origen (aceea da, utopie!). Insa nu a fost sa fie asa! Da, ar fi perfect sa fie cum spuneti, insa, pentru a pastra echilibrul, TREBUIE UN CAP SI UN BRAT VIZIBILE ALE DOMNULUI NOSTRU IN LUMEA VIZIBILA, TOCMAI PENTRU CA NOI OAMENII SUNTEM SINGURA SPECIE CAZUTA. Dintre fiintele biologice/muritoare, doar noi am cazut. Tocmai ca sa nu cadem mai tare, cineva trebuie sa lupte. DOMNUL NU A RAMAS IN PUSTIA CARANTANEI, SA IL TORTUREZE PE VRAJMASUL DUPA CE L-A INFRANT IN CELE TREI TENTATII. A VENIT IN LUME, SA ISI INDEPLINEASCA MISIUNEA. APOSTOLII SI UCENICII LOR, DUPA CINZECIME, NU AU STAT PASIVI, DOAR SA SE ROAGE SI SA SE INBUNATATEASCA. AU INTEMEIAT BISERICA, IN TOATE CELE PATRU VANTURI, CU PETRU CA TEMELIE SI FIUL OMULUI IN CAPUL UNGHIULUI. Viata e lupta, domnule Priceputu. Nu eu am inventat asta, nici dvs. E real si trebuie sa tinem seama de realitate. Omul e o specie neotenica. Adica si adultii, tot nedezvoltati deplin sunt, doar ca procreeaza, in rest, tot ca pruncii sunt, si chiar mai jos, caci isi pierd inocenta, pe care Insusi Dumnezeu a apreciat-o explicit (am luat-o nitel pe biologie). De ce o spun? Pai uitati-va in jur, cititi (nu prea multa, dar clara si impartiala) istorie, si ganditi-va bine inainte sa imi raspundeti in acest duel de idei. Stiti ca am dreptate... Maturitate la Homo sapiens? Pana la Parousia, mai va! Bat campii? n-as zice. Sfintii Prooroci din Tanakh oare de ce ziceau ca toti oamenii, si daca ar fi trait doar o zi pe Pamant, tot sunt, fara exceptie, pacatosi? Pentru ca Duhul a spus-o, nu ei. Ei erau la fel ca noi, cu exceptia alegerii lor ca vase de cinste. Ei au spus-o. si asa este. Ei, si ca acest "copil colectiv" rautacios si foarte instabil si complex care este umanitatea sa se pastreze in limitele cautarii, si daca se poate sa fie calea cautarii Binelui, trebuie o instanta. Aceea este Biserica. Iar bratul ei a fost, si sper ca va mai fi, Sfanta Inchizitie.
Numiti utopie reintoarcerea pedagogicei si asprei institutii? Ma tem ca aveti dreptate, din pacate. In aceste vremuri de hula, oamenii nu vor sa se mai intoarca la Parintele Drept ca sa primeasca Viata, fie si cu pretul unei dojeni aspre. Da, poate ca e o utopie, DAR NU MAI PUTIN O NECESITATE ABSOLUTA.

[bogdan81]

Theodor de Mopsuestia,

Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar mi se pare ca il desconsiderati pe om.
Asta pentru ca ii negati marea responsabilitate.
Daca Dumnezeu s-a facut om si a patimit pentru oameni, a fost asa si pentru ca Dumnezeu insusi l-a pretuit pe om, l-a tratat ca pe cineva valoros, o persoana, libera, dupa chipul si asemanarea Sa.
Dvs. vreti ca omul sa fie un copil bleg sau o papusa iresponsabila care are nevoie mereu sa-i fie aplicate corectii lumesti, chiar fizice. Dar nici Dumnezeu nu l-a tratat pe om asa.
Dimpotriva, i-a lasat intreaga libertate si responsabilitate si tocmai aici se vede nobletea lui.
Daca Dumnezeu ar fi crezut despre om ca este bleg si iresponsabil, s-ar fi coborat de pe cruce ca sa-i uimeasca pe toti si i-ar fi stins pe toti cu suflarea Sa dumnezeiasca.
Dar El a rabdat tocmai pentru ca l-a iubit pe om si a vrut ca omul sa-i raspunda la fel de liber si chiar sa-si ia si el crucea urmandu-l in deplina libertate.
Fara asta, tot crestinismul se duce de rapa.

[bogdan81]

Si inca ceva.
Va recomand sa cititi, daca nu ati facut-o pana acum, romanul Fratii Karamazov de Dostoievski. O sa intelegeti de ce am spus ce am spus.

În prealabil postat de bogdan81

Theodor de Mopsuestia,

Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar mi se pare ca il desconsiderati pe om.
Asta pentru ca ii negati marea responsabilitate.
Daca Dumnezeu s-a facut om si a patimit pentru oameni, a fost asa si pentru ca Dumnezeu insusi l-a pretuit pe om, l-a tratat ca pe cineva valoros, o persoana, libera, dupa chipul si asemanarea Sa.
Dvs. vreti ca omul sa fie un copil bleg sau o papusa iresponsabila care are nevoie mereu sa-i fie aplicate corectii lumesti, chiar fizice. Dar nici Dumnezeu nu l-a tratat pe om asa.
Dimpotriva, i-a lasat intreaga libertate si responsabilitate si tocmai aici se vede nobletea lui.
Daca Dumnezeu ar fi crezut despre om ca este bleg si iresponsabil, s-ar fi coborat de pe cruce ca sa-i uimeasca pe toti si i-ar fi stins pe toti cu suflarea Sa dumnezeiasca.
Dar El a rabdat tocmai pentru ca l-a iubit pe om si a vrut ca omul sa-i raspunda la fel de liber si chiar sa-si ia si el crucea urmandu-l in deplina libertate.
Fara asta, tot crestinismul se duce de rapa.

Din nou, v-o spun si dvs, ca si domnului Priceputu: aveti dreptate, si inca in mare masura. Insa, cred ca imi veti da dreptate: PACATUL ARE SINISTRA PROPRIETATE A PROPAGARII PRIN EFECT DE DOMINO. Ce ne facem cu victimele victimelor victimelor vic...? Adica, repet, omul este...cum este. Stie mai mult de frica si lacomie, decat de dragoste si altruism. Cred ca, totusi, nu poate fi negata aceasta situatie... Frica, anume acea frica sfanta, pe care Biserica (trebuie sa) stie s-o instileze in sufletele oamenilor, duce la mantuire. Cu siguranta, cunoasteti si sunteti de acord cu conceptul de "frica de/lui Dumnezeu". Si, cred ca recunoasteti, are rezultate deseori mai mult decat notabile in termeni de moralizare a societatii. Lacomia e folosita ca parghie de "prietenii Neprietenului", adica de masoni, vrajitori, comerciantii fara scrupule, politicienii venali, etc. (Aceste categorii sunt oarecum intersanjabile, vedeti Apocalipsa, si cum se vorbeste acolo de "negustorii Pamantului", in ce tabara se afla, si cam ce vand si cumpara, inclusiv suflete umane). Insa frica sfanta...e inceputul intelepciunii. O zice Yeshua Sirah. Uitati-va, va rog, la "roadele pomului", adica la societatea de consum, care efectiv vrea sa elimine, si cam a reusit din pacate, frica sfanta, frica de/lui Dumnezeu, si la consecintele ei, inainte sa imi atacati punctul de vedere, doar pentru ca sunt catolic, si incercand sa fiu un bun crestin, un bun catolic, imi doresc reintoarcerea acelor aspecte de barbatie, fermitate si ordine din istoria Bisericii Catolice si a intregii credintei crestine. Din nou, o spun: NU, nu as "vota" pentru uciderea "ereticilor" (pentru mine nu exista asa ceva, ci doar oameni care gandesc diferit si definesc diferit Biserica si articolele de credinta) si/sau ateilor. ASTA IESE COMPLET DIN DISCUTIE, CEL PUTIN DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE. Deci vreau o primenire a climatului moral, fara magicieni/magiciene la mica publicitate, si fara inchinatorii marelui arhitect al universului bolgiilor infernului cu statutul (ce obraznicie vrednica de stapanul lor!) de utilitate publica in Romania.

[quote=Theodor_de_Mopsuestia;374311]

Daca Ala (va deranjeaza ca il numesc asa? mi-e peste poate sa ma exprim decent despre dusmanul nostru si al Domnului)

Cum ar putea să mă deranjeze? Nici eu nu-l prea am la inimă. Însă mi s-a părut original felul în care îl numiţi.

TREBUIE UN CAP SI UN BRAT VIZIBILE ALE DOMNULUI NOSTRU IN LUMEA VIZIBILA, TOCMAI PENTRU CA NOI OAMENII SUNTEM SINGURA SPECIE CAZUTA.

Nu cred că Dumnezeu este neputincios şi că dacă chiar asta i-ar fi voia, nu ar putea să o împlinească. Iar dacă ar fi dorit să o împlinească prin oameni nu i-ar fi cerut lui Petru să bage sabia în teacă, nu le-ar fi atras atenţia celor cu piatra că numai cel fără păcat este îndreptăţit să o arunce. Asta este o dorinţă omenească, venită din neputinţa de a mai răbda răul care ne împresoară. Noi dorim ca Dumnezeu să-i pedepsească pe cei pe care-i socotim vinovaţi şi atunci inventăm un organ de pedeapsă al lui Dumnezeu.

Dintre fiintele biologice/muritoare, doar noi am cazut. Tocmai ca sa nu cadem mai tare, cineva trebuie sa lupte. DOMNUL NU A RAMAS IN PUSTIA CARANTANEI, SA IL TORTUREZE PE VRAJMASUL DUPA CE L-A INFRANT IN CELE TREI TENTATII. A VENIT IN LUME, SA ISI INDEPLINEASCA MISIUNEA. APOSTOLII SI UCENICII LOR, DUPA CINZECIME, NU AU STAT PASIVI, DOAR SA SE ROAGE SI SA SE INBUNATATEASCA. AU INTEMEIAT BISERICA, IN TOATE CELE PATRU VANTURI, CU PETRU CA TEMELIE SI FIUL OMULUI IN CAPUL UNGHIULUI.

E adevărat, Domnul a venit în lume ca să o mântuiască, jertfindu-Se, pe apostoli i-a trimis în lume, vestind pacea, nu sabia. La rândul lor, şi ei s-au jertfit.

Omul e o specie neotenica. Adica si adultii, tot nedezvoltati deplin sunt, doar ca procreeaza, in rest, tot ca pruncii sunt, si chiar mai jos, caci isi pierd inocenta, pe care Insusi Dumnezeu a apreciat-o explicit (am luat-o nitel pe biologie). De ce o spun? Pai uitati-va in jur, cititi (nu prea multa, dar clara si impartiala) istorie, si ganditi-va bine inainte sa imi raspundeti in acest duel de idei. Stiti ca am dreptate... Maturitate la Homo sapiens? Pana la Parousia, mai va! Bat campii? n-as zice.

Nici eu. De acord că omul e imatur, şi că rolul acestei vieţi este tocmai de a se maturiza; duhovniceşte. Omul se naşte prin botez în Duhul Sfânt şi până când i se sfârşeşte firul acestei vieţi trebuie să se hrănească duhovniceşte, să crească şi să se întărească, întocmai ca un prunc în pântecele mamei sale, care e Biserica. Iar moartea să-i fie ca o naştere în împărăţia lui Dumnezeu.
Acesta este felul în care înţelegem noi Biserica: o maică iubitoare, căreia nu-i stă bine să aibă un braţ de fier. Fiii ei sunt numai cei născuţi prin botez, şi datoria ei este să-i crească bine, să-i educe, să-i îndrepte, să-i hrănească duhovniceşte şi să nu le ceară ceea ce nu le-a dat.

Ce mamă se încumetă să pedepsească nişte copii care nu sunt ai ei sau care au renegat-o? Sau, pedepsindu-i pe ai ei (căci recunosc rolul pedagogic al pedepsei), va merge, oare, până la arderea pe rug?