Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 30.09.2013, 01:45:58
Alex Daniel1 Alex Daniel1 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 19.06.2013
Mesaje: 9
Implicit pacate nespovedite si aduse aminte

Intrucat urmeaza sa ma duc la spovedanie saptamana viitoare, cu ajutorul Domnului, ma gandeam daca ar trebui spuse si pacatele savarsite dinainte de penultima spovedanie, care am uitat sa le zic atunci (nu ascunse, nespuse nu cu intentie ci din prea multe pacate pe cap, si uitat la momentul respectiv pe celelalte).
Intreb pentru ca parintele m-a intrebat atunci: mai ai si alte pacate? si eu i-am zis ca nu, dar ca e posibil sa mai fie altele de care sa nu imi aduc aminte si pe care sa nu le fi zis. Le-am facut o lista, dar daca le citesc ma tem ca nu ar mai fi din inima ci doar ca o formalitate, nu as pune accent pe pacatele ce ma apasa pe mine pe suflet.
Cum se procedeaza, se mai spun pacatele nezise la spovedaniile anterioare? Sau doar cele de la cea mai recenta marturisire incoace?
Va multumesc anticipat
Reply With Quote
  #2  
Vechi 30.09.2013, 23:03:13
beliver's Avatar
beliver beliver is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.10.2008
Locație: Ardeal
Religia: Ortodox
Mesaje: 158
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Alex Daniel1 Vezi mesajul
Intrucat urmeaza sa ma duc la spovedanie saptamana viitoare, cu ajutorul Domnului, ma gandeam daca ar trebui spuse si pacatele savarsite dinainte de penultima spovedanie, care am uitat sa le zic atunci (nu ascunse, nespuse nu cu intentie ci din prea multe pacate pe cap, si uitat la momentul respectiv pe celelalte).
Intreb pentru ca parintele m-a intrebat atunci: mai ai si alte pacate? si eu i-am zis ca nu, dar ca e posibil sa mai fie altele de care sa nu imi aduc aminte si pe care sa nu le fi zis. Le-am facut o lista, dar daca le citesc ma tem ca nu ar mai fi din inima ci doar ca o formalitate, nu as pune accent pe pacatele ce ma apasa pe mine pe suflet.
Cum se procedeaza, se mai spun pacatele nezise la spovedaniile anterioare? Sau doar cele de la cea mai recenta marturisire incoace?
Va multumesc anticipat
Am vazut ca nu ti-a raspuns nimeni ,de aceea incerc sa-ti dau eu un raspuns...Cel mai bine ar fi sa mergi sa vorbesti cu parintele ,cu el trebuie sa te sfatuiesti cum sa te spovedesti ,el este cel mai "autorizat" sa-ti dea un sfat.Probabil esti la inceput ,nu-i nimic indrazneste!Sa-i ceri sfatul asa cum l-ai cere tatalui tau intr-o problema obisnuita ,sau celui mai bun prieten.Doamne ajuta!
__________________
Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni,caci jugul Meu este bun si povara Mea este usoara.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 30.09.2013, 23:53:09
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit

Am citit la Parintele Porfirie un cuvant tare frumos despre spovedanie.

"Nu exista lucru mai inalt decat ceea ce se cheama pocainta si spovedanie. Aceasta taina este darul iubirii lui Dumnezeu catre om. In acest chip desavarsit se izbaveste omul de rau. Mergem, ne spovedim, simtim impacarea cu Dumnezeu, vine bucuria inlauntrul nostru, pleaca vinovatia. In Ortodoxie nu exista piedica de netrecut. Nu exista poticnire, pentru ca exista cel ce primeste spovedania, cel ce are puterea de a ierta. Mare este duhovnicul!"

Beliver are dreptate, cel mai potrivit sa-ti raspunda la aceasta intrebare este duhovnicul. Este un lucru tare bun ca iti doresti sa marturisesti pacate ramase nespovedite, asta arata ca vrei cu adevarat sa faci ordine in sufletul tau.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 01.10.2013, 12:47:01
aubergine aubergine is offline
Banned
 
Data înregistrării: 29.07.2013
Locație: Arad
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.030
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Alex Daniel1 Vezi mesajul
Intrucat urmeaza sa ma duc la spovedanie saptamana viitoare, cu ajutorul Domnului, ma gandeam daca ar trebui spuse si pacatele savarsite dinainte de penultima spovedanie, care am uitat sa le zic atunci (nu ascunse, nespuse nu cu intentie ci din prea multe pacate pe cap, si uitat la momentul respectiv pe celelalte).
Intreb pentru ca parintele m-a intrebat atunci: mai ai si alte pacate? si eu i-am zis ca nu, dar ca e posibil sa mai fie altele de care sa nu imi aduc aminte si pe care sa nu le fi zis. Le-am facut o lista, dar daca le citesc ma tem ca nu ar mai fi din inima ci doar ca o formalitate, nu as pune accent pe pacatele ce ma apasa pe mine pe suflet.
Cum se procedeaza, se mai spun pacatele nezise la spovedaniile anterioare? Sau doar cele de la cea mai recenta marturisire incoace?
Va multumesc anticipat
Bine ar fi sa vorbiti cu duhovnicul si sa ii marturisiti tot ce ne-ati spus si noua aici. Nu trebuie sa va fie rusine, el va va lamuri mai bine.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 02.10.2013, 07:29:38
Demetrius Demetrius is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.974
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Alex Daniel1 Vezi mesajul
Intrucat urmeaza sa ma duc la spovedanie saptamana viitoare, cu ajutorul Domnului, ma gandeam daca ar trebui spuse si pacatele savarsite dinainte de penultima spovedanie, care am uitat sa le zic atunci (nu ascunse, nespuse nu cu intentie ci din prea multe pacate pe cap, si uitat la momentul respectiv pe celelalte).
Intreb pentru ca parintele m-a intrebat atunci: mai ai si alte pacate? si eu i-am zis ca nu, dar ca e posibil sa mai fie altele de care sa nu imi aduc aminte si pe care sa nu le fi zis. Le-am facut o lista, dar daca le citesc ma tem ca nu ar mai fi din inima ci doar ca o formalitate, nu as pune accent pe pacatele ce ma apasa pe mine pe suflet.
Cum se procedeaza, se mai spun pacatele nezise la spovedaniile anterioare? Sau doar cele de la cea mai recenta marturisire incoace?
Va multumesc anticipat
Toate păcatele trebuiesc spuse la spovadă pentru a fi iertate.
Dacă nu vă ami aduceți aminte de altele, să nu spuneți că nu mai aveți, ci că nu vă mai aduceți aminte de altele, iar la următoarea spovadă le puteți spune și pe acelea, sau oricând vă amintiți.

Este foarte bine că ați făcut o listă și astfel demonstrați că v-ați pregătit serios(deloc formal) pentru spovadă.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 20.07.2014, 14:03:48
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Alex Daniel1 Vezi mesajul
Intrucat urmeaza sa ma duc la spovedanie saptamana viitoare, cu ajutorul Domnului, ma gandeam daca ar trebui spuse si pacatele savarsite dinainte de penultima spovedanie, care am uitat sa le zic atunci (nu ascunse, nespuse nu cu intentie ci din prea multe pacate pe cap, si uitat la momentul respectiv pe celelalte).
Chiar astazi am pus preotului paroh aceasta intrebare, aducandu-mi aminte la 10 minute dupa spovada de un pacat uitat. Raspunsul a fost ca spovada este valida in aceste conditii (deci ma pot impartasi), dar ca pacatul uitat trebuie sa-l spun la o spovada viitoare.

Ma gandesc ca, poate, readucerea in memorie a unui pacat uitat la spovada este un har pe care il trimite Dumnezeu ca sa ne spovedim mai cu temei data viitoare. Pesemne ca asemenea lucruri se intampla tocmai ca urmare a spovezii. Altfel spus, cu cat ne spovedim mai des (de exemplu: lunar), cu cat cerem in umilitate lui Dumnezeu sa ne ajute memoria si sa ne vedem mai bine pacatele, cu atat ne spovedim mai temeinic.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #7  
Vechi 20.07.2014, 17:15:21
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Nu aș vrea să par cinic, dar cred că păcatele nespovedite sunt mai numeroase și adeseori mai grave decât cele spovedite. Cel puțin la noi oamenii de rând, adică la aceia care nu avem o atât de mare lumină încât să vedem tot ce se ascunde în sufletul nostru.
Pentru a conștientiza toate păcatele, care sunt fără număr, mai multe decât nisipul mării, ar trebui să avem puterea lui Dumnezeu de a cerceta inima și rărunchii omului. O avem?
Cred că Dumnezeu dă fiecăruia, după măsură, să conștientizeze atât cât îi este de folos pentru momentul în care se află. Unii se pot prăbuși în deznădejde conștientizînd ce și cât au făcut/gândit/simțit, alții se pot lăuda cu marea lor capacitate de a se cerceta pe sine, chipurile...

În orice caz, la Spovedanie creștinul ortodox încheie cu o formulare care îl arată conștient că a făcut și alte păcate, mai mari decât cele spovedite, dar pe care nu a reușit să le spovedească deocamdată. Pentru că Dumnezeu nu l-a cercetat, mai întâi.
Ca și imboldul spre rugăciune, zvâcul lăuntric către spovedanie nu e al omului dacă nu a dat mai întâi Dumnezeu harul pentru această mișcare. Domnul propune (rugăciune, spovedanie etc.), omul dispune.

Nimeni nu se poate spovedi complet, oricât de mult ar vrea și oricât de tare s-ar scotoci pe sine. Din fericire, Dumnezeu ne cere să facem cât putem iar nu cât ne-ar plăcea nouă, visînd că am putea face curățenie deplină în elanul nostru spre sfințenie, spre desăvârșire...

P.S. Spovedania, ca și celelalte Taine, nu este un demers subiectiv, al unei singure persoane, ci un act de relație interpersonală. Creștinul nu face singur Mărturisirea, deși elanul său e resimțit ca personal, dorința și cercetarea de sine sunt și personale, căința îi aparține etc. Poate că e cazul să accentuăm mai mult rolul duhovnicului: preotul are datoria și competența să ajute pe cel care se spovedește, cultivîndu-i intenția și completîndu-i travaliul deja făcut - punîndu-i întrebări suplimentare, parafrazînd, sugerînd etc. Spovedania este, asemenea oricărei alte Taine, o împreună-lucrare. Chiar dacă pornește, aparent de la mine și, iarăși aparent, mă are ca actor principal pe mine, cel ce se spovedește.
Nu știu cât adevăr e în expresia "m-am spovedit" și cât în expresia "Părintele m-a spovedit"....

Last edited by Ioan_Cezar; 20.07.2014 at 17:27:52.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 20.07.2014, 21:40:51
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
pacatul uitat trebuie sa-l spun la o spovada viitoare.

Ma gandesc ca, poate, readucerea in memorie a unui pacat uitat la spovada este un har pe care il trimite Dumnezeu ca sa ne spovedim mai cu temei data viitoare. Pesemne ca asemenea lucruri se intampla tocmai ca urmare a spovezii. Altfel spus, cu cat ne spovedim mai des (de exemplu: lunar), cu cat cerem in umilitate lui Dumnezeu sa ne ajute memoria si sa ne vedem mai bine pacatele, cu atat ne spovedim mai temeinic.
Bine gandit , bine punctat , caci nimic nu este intamplator in viata noastra , inclusiv cu aceasta Sfanta Taina a Marturisirii !
In general sunt "uitate" , neglijate pacatele "mici" , daca se poate considera astfel , caci atunci cand vorbim de "uitarea" celor mari , poate fi o problema ceva mai grava , intalnita din ce in ce mai des , in ascunderea unor pacate pusa pe seama "rusinii" , intalnita mai des la "incepatori " si nu numai .
Tot atat de grav , este savarsirea acelorasi pacate , doar la cateva clipe dupa Marturisire .
Doamne ajuta neputintei noastre !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #9  
Vechi 21.07.2014, 03:29:08
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.411
Implicit

Duhovnicul mi-a răspuns mai demult că Dumnezeu nu face contabilitate. Atunci nu prea l-am crezut, acum parcă îi dau crezare.

Spovedania era pe la începuturi menită păcatelor celor deosebit de grele, de genul infracțiunilor, pentru care era necesară intervenția episcopului locului pentru a primi iertare. Era dat un canon pe măsură, plus despărțirea de Euharistie pentru o perioadă de genul anilor, după cum găsim scris și acum prin cărțile sfinte.

Acum însă creștinul de rînd nu mai crede că prin rugăciunile zilnice personale și prin rugăciunile publice împreună cu Biserica i se iartă păcatele. Ba nici preoții moderni nu ne învață lucrurile astea, ca să nu cumva să îndepărteze oamenii de Taina Spovedaniei - cumva e de înțeles, dată fiind starea de fapt a creștinismului din zilele noastre.

Mai mult, este știut că prin însăși Taina Împărtășirii păcatele se iartă - e atît de limpede. Nu toate, ci alea comune, nu cele de moarte pentru care e necesară Mărturisirea. Și aici intervine prea marea prudență ca nu cumva să aibă preotul pe conștiință credincioși care se ard astfel de focul euharistic apropiindu-se de Potir fără să fie iertați mai înainte obligatoriu prin Spovedire.

Problema e de fapt ce facem noi după momentul căinței, mărturisite prin preot sau direct Domnului: ne schimbăm în bine, ne străduim să renunțăm la cele ce ne apasă conștiința sau rămînem într-o stare de acceptare a condiției ”normale” de păcătoșenie dinainte de Spovadă sau de rugăciune? Psalmul 50 e perfect pentru a medita pe tema asta.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 21.07.2014, 04:05:26
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut Vezi mesajul
Problema e de fapt ce facem noi după momentul căinței, mărturisite prin preot sau direct Domnului: ne schimbăm în bine, ne străduim să renunțăm la cele ce ne apasă conștiința sau rămînem într-o stare de acceptare a condiției ”normale” de păcătoșenie dinainte de Spovadă sau de rugăciune? Psalmul 50 e perfect pentru a medita pe tema asta.
Nu găsesc nici un motiv ca un păcat mărturisit "direct Domnului" să nu fie mărturisit duhovnicului, adică a celui care a primit harul dezlegării sufletului de păcate.
Și iarăși, nu văd motivul pentru care rugăciunea de iertare făcută către Dumnezeu să nu poată fi urmată de spovedanie.
Singura situație plauzibilă ar fi aceea când nu avem acces la duhovnic, din motive de forță majoră (de pildă, când în orașul în care mă aflu nu există nici un preot ortodox, nici o biserică).

Din ce rațiuni un creștin care face parte dintr-o parohie alege să se spovedească numai "direct Domnului"?

Aș reaminti, cu rugămintea de a nu fi minimalizat acest aspect al Tainei Spovedaniei, că mărturisirea este însoțită de un cuvânt al preotului duhovnic, de propunerea unui canon, adeseori de un dialog pe tema modului cum decurge îndeplinirea canonului în curs etc.
Oare credinciosul care se mărturisește direct lui Dumnezeu are parte și de dialogul duhovnicesc pe care îl poartă în mod obișnuit, la spovedanie, cu preotul?

Ca să ne schimbăm în bine, cum ne dorim, cred că avem nevoie uneori de spovedanie deasă, de exercițiul repetat și dificil al așezării sub epitrahil, de mult sfat duhovnicesc.
Spovedania sufletului direct către Dumnezeu, după modelul psalmului 50, este probabil rezervată celor de talia lui David.

Aud deseori oameni care ne asigură că "nu avem nevoie de intermediari în relația cu Dumnezeu". Sunt oameni care nu fac parte din Biserica Ortodoxă și pe care eu mă străduiesc să nu îi cred.
Tradiția Bisericii noastre este paznicul credincios și comoara neprețuită la care avem toate motivele, pe deplin întemeiate și testate, să alergăm.

Last edited by Ioan_Cezar; 21.07.2014 at 04:09:58.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare