|
#21
|
||||
|
||||
Ma inteleg bine in general cu toti cunoscutii mei, si nu deschid subiectul religie decat daca si ei par a fi deschisi, sau daca ei insisi il deschid si vorbesc despre asta...legat de anumite aspecte ale vietii lor.
Legat de subiecte care vin in contradictie cu credinta mea, imi spun oricum parerea..pentru ca nu ma intereseaza ce cred cei din jurul meu, si cat de variate le sunt opiniile...eu sunt eu, si cred ce vreau eu . Ori de cate ori s-a intamplat sa vorbesc cu cineva, in momente dificile ale vietii lui, am dat ca sfat rugaciunea, pomelnicele, primirea sfaturile din partea preotului...deci fac si eu cat pot, si chiar daca pe moment unii pareau putin refractari, m-am bucurat cand mi-au spus dupa ceva timp ca au gasit alinare in Biserica, si ca lucrurile s-au schimbat. Daar, in general ma inteleg bine, si din experienta mea de viata...sunt multe activitati prin care poti cunoaste un om, si de cele mai multe ori nici nu vine vorba de religie, credinta...pentru ca nu vad ce sens ar avea sa vorbesc despre religia mea...pe partie, in timp ce vizionez un film, servesc un vin fiert, la bowling, sau la restaurant?!?
__________________
Doamne ajuta-ne si ai mila de noi pacatosii! Last edited by AndruscaCIM; 25.04.2010 at 15:48:53. |
#22
|
|||
|
|||
Citat:
Tanjim dupa mila lui Dumnezeu pentru ca vrem sa ne mai scape de vreun necaz, pentru ca vrem sa primim ceva in schimb sau pentru ca vrem sa-I fim placuti pur si simplu. La fel li se intampla si prietenilor nostri atunci cand incearca sa se apropie de Dumnezeu. Daca reusesc , chiar si cu ajutorul nostru, nu trebuie sa consideram reusita lor un merit care ne apartine, ci sa consideram ca Dumnezeu doar S-a folosit de cuvantul pe care tot El ni l-a inspirat pentru a-l ajuta pe prietenul nostru. Astfel nu vom cadea nici noi in mandrie. Un soldat merge acolo unde este trimis fara sa cosidere ca a facut ceva grozav. La fel si pe noi ne indeamna Dumnezeu sa-i vorbim celui aflat in necaz. |
#23
|
|||
|
|||
Citat:
|
#24
|
||||
|
||||
Citat:
În ceea ce privește mândria, ea nu duce la ispitiri suplimentare. De ispitit, suntem oricum ispitiți, asta e principala ocupație a ispititorului. Dimpotrivă, pe măsura urcușului spiritual, ispitele cresc în loc să scadă. Ce e drept, crește și capacitatea de apărare a penitentului. Dar ăsta e deja subiect pentru alt topic. Citat:
Citat:
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#25
|
|||
|
|||
Citat:
Iarta-ma oricum, caci nu vreau sa te supar, ci doar sa te ajut sa te cercetezi mai bine. Mandria este un pacat perfid pentru ca nu sare-n ochi la fel ca alte pacate mari. Din cauza mandriei Dumnezeu nu i-a iertat nici macar pe ingerii Lui. Toate eforturile noastre sunt intinate daca suntem mandri. Un duhovnic avea un ucenic foarte nevoitor despre care credea ca va fi sfant. Ucenicul a murit, iar duhovnicul s-a rugat sa-i arate Dumnezeu in ce stare se afla sufletul aceluia. I s-a aratat (in vis, mi se pare) ca sufletul ucenicului sau era in iad. Mirat, a intrebat cum este posibil asa ceva. Insa i s-a spus ca insusi duhovnicul a gresit incurajandu-i mandria si neinvatandu-l smerenia. Dandu-si seama de greseala, a inceput sa se roage pentru ucenicul sau. Un mare duhovnic spunea: ,,Ai pus mana pe plugul mantuirii? Nu te mai uita indarat. Dezradacineaza pe rand toate pacatele din tine." Asta inseamna ca dupa ce am renuntat la pacatele mari, trebuie sa fim atenti si la cele mai mici, caci si acestea ne intineaza. Last edited by antoniap; 26.04.2010 at 10:15:42. |
#26
|
|||
|
|||
Mi se pare cam discriminare sa evitam anturajul unor oameni din motive de (ne)-credinta.
Trebuie vazut omul ca individ. Necredinta asta poate avea si niste motive: - au gresit parintii - experienta negativa cu biserica/preotul - anumite suferinte sufletesti, rataciri - mediul, societatea in care traieste persoana (minoritar printre alte religii de ex.) Nu toti care sunt necrestini sunt asa rai si pacatosi precum spuneti, sau traiesc precum animalele. Pot fi si oameni total la locul lor. In tarile vestice sunt multi cei care parasesc biserica din anumite motive serioase. Pentru ca depinde f.mult si de biserica si preot in a aduce si a mentine un om in credinta. Cunosc diverse cazuri. O persoana este ateista convinsa, fiind un om f.destept si preocupat de stiinta. Este asta rau? Cum exista si se propaga asa conflicte intre biserca si stiinta, unii oameni sunt nevoiti sa aleaga. Este un om cuminte, la locul lui. Mai cunosc pe cineva care a fost f.bun crestin impreuna cu familia. Preotul si alte probleme din biserica l-au facut sa ne paraseasca. Nu stiu daca se duc in alta parte la biserica. Dar este pacat, sunt oameni f.buni si copilul este si el f.reusit si frumos educat. Si eu am avut tendinta sa plec, dar la mine a primat Dumnezeu peste biserica si preot si imi da putere sa merg mai departe acolo. Nu mi-e usor, dar alta biserica n-am. Si unele lucruri pe care le citesc despre credinta in carti sau forum, ma incearca mult si ma fac de multe ori sa ma gandesc daca asta este credinta adevarata. Nu este usor sa-ti gasesti drumul si sa-l si urmezi, in credinta. Este ceva greu si delicat si legat de sufletul si sensibilitatea omului. Asa ca n-ar trebui sa judecam oamenii. Mai cunosc oameni care nu sunt credinciosi (nici din familie), sau si-au schimbat credinta, tot cautand un drum potrivit lor. Nu judec oamenii si nu-i evit pe motive de credinta. Ma retin si de la a da sfaturi, pentru ca nici eu nu sunt suficient de tare. Si nu cred ca fundamentul unei relatii inter-umane este sau ar trebui sa fie credinta neparat, ci alte valori. In general nu discut credinta cu prieteni, in afara de cei care stiu ca sunt crestini (indiferent de confesiune) si nu-i deranjeaza discutia. Avem atatea de discutat si impartit. In fine ma gandesc si la felul in care m-am simit/ma simt in eu situatii in care sunt discriminata/evitata din diverse motive: ba ca nu eram casatorita si ei erau, ba acum f.rau - ca nu am copii si toti din jur au copii si nepoti, ba ca esti strain, ba ca esti somer sau mai stiu eu. Stiti ce dureros este asta? Ia ganditi-va cum v-ati simti si voi cand nu esti primit sau esti parasit de oameni pe motive discriminatorii.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#27
|
|||
|
|||
Nu poti avea prieteni necrestini! Cunostinte da,insa cu un prieten daca nu vorbesti de ceea ce te intereseaza cel mai mult,ce fel de prieten poate fi acela?!Si mai mult,te poate atrage la preocuparile lui laice.
Daca ai avut prieteni,care acum ii vezi ca nu fac bine ramanand in afara Bisericii,incearca sa le vorbesti despre Dumnezeu.Daca vezi ca nu receptioneaza mesajul,nu ai ce sa faci,trebuie sa te indepartezi de ei,si in cel mai bun caz sa te rogi pentru ei,daca vrei ca si ei sa se mantuiasca. |
#28
|
||||
|
||||
Eu ma inteleg bine cu credinciosii. Si ei cu mine. :)
Trebuie sa mentionez ca printre cunoscutii mei nu se numara protestantii si neoprotestantii, nu pentru ca ii evit. Am, in schimb, un prieten care este yoghin si ma inteleg foarte bine cu el. |
#29
|
|||
|
|||
Citat:
Poti discuta cu el linistit in asemenea situatie?! |
#30
|
||||
|
||||
Citat:
De acolo reiesea ca sunt necredincios Pornind de aici putem sa discutam la nesfarsit pe tema adevarului. Dar cred ca aceasta discutie nu si-ar avea locul aici. Si la urma urmei, de ce nu as fi prieten cu el? Cunosc o gramada de crestini ce isi spun "credinciosi" cu care nu as vrea sa fiu prieten, sau nu mai vreau. Last edited by Dumitru73; 26.04.2010 at 13:56:44. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Despre esecuri in relatiile cu aproapele=Prietenii fara sorti de izbanda | Yasmina | Generalitati | 19 | 12.05.2014 19:26:10 |
Cum intelegeti cultul ortodox ? | STEPHAN | Spiritualitatea ortodoxa | 10 | 11.06.2012 17:13:39 |
Parinti necredinciosi...suferinta copiilor! | Gabita_30 | Intrebari utilizatori | 28 | 23.05.2011 20:12:20 |
Ce intelegeti prin.......... | mara2008 | Nunta | 12 | 30.06.2010 07:27:25 |
Cainii,prietenii lui Lazar!... | 14carol06 | Generalitati | 0 | 05.02.2009 16:35:05 |
|