Ecumenismul si consecintele acestuia

"1). Faptul ca în B.E.M. nu sunt mentionate patru Taine bisericesti: Mirungere, Spovedanie, Casatoria si Sfântul Maslu, denota ca acest document nu le recunoaste drept taine.

2). B.E.M. este alcatuit dupa criterii pur protestante. În finalul preambulului B.E.M., alcatuitorii declara într-un mod strain de duhul dreptei credinte: nu trebuie sa ne asteptam în B.E.M. la o interpretare teologica deplina a botezului, euharistiei si preotiei, aceasta fiind în opinia lor în cazul dat neadecvata si nedorita.

II.

Teologia modernista promoveaza asa-zisa teorie a ramificatiilor potrivit careia Biserica lui Hristos este trunchiul comun din care se desprind ramuri care detin si ele - ca biserica romano-catolica, protestanta, necalcedoniana, anglicana, etc.-har mântuitor si sfintitor.

III.

Consecinta imediata a celor expuse mai sus este posibilitatea rugaciunii în comun cu eterodocsii si chiar a Euharistiei. În ultima vreme, la reuniunile C.M.B. se afirma ca numai savârsirea Euharistiei în comun trebuie respinsa, celelalte slujbe sau rugaciuni fiind acceptate.

IV.

De multe ori, autoprezentarea membrilor sau sustinatorilor miscarii ecumenice poate îmbraca forme aberante. Sa mentionam manifestarile de la Vulcana- Bai (Târgoviste, august 1998) când materialul pus la dispozitia participantilor se defineste ca Religia secolului XXI , religia sperantei, afirmându-se ca nu se vrea un parlament al religiilor, ci mai grav, conform cuvântului de deschidere, un chip sustras dogmelor, un chip viu si convingator în care functioneaza alte legi decât cele crestine si anume legea curcubeului, sau Conferinta Mondiala a Religiilor Lumii pentru Pace tinuta la Bucuresti în septembrie 1998, când manifestarile au culminat cu aprinderea unui foc sacru si rostirea rugaciunii în comun pentru pace împreuna nu numai cu reprezentantii confesiunilor crestine eterodoxe, dar si cu necrestinii si cei apartinând cultelor pagâne asiatice."

Citatul de mai sus este din DESPRE ECUMENISM, articol semnat de Scara (Origini, Esenta, Deziderate) http://biserica.org/publicatii/2000/.../05_index.html

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=1785&page=19

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Fani, practic dupa fiecare spovedanie primesc canon o vreme, mai putin in perioada dintre Inviere si pana la Inaltare. La noi in biserica nu ne putem impartasi, si nici n-as indrazni, fara spovedanie. deci daca spui ca cel care are canon/face penitenta e retinut de la Impartasanie, e clar ca nu te poti impartasi de fiecare data, ci doar cateodata, atunci cand esti vrednic. Ca vrednicia noastra relativa, e altceva.

Da, asa se face in unele biserici. In altele nu se da canon decat pt pacate f grave iar duhovnicul da voie sa te impartasesti des. (vorbesc de biserici in sensul de biserici locale ortodoxe - cea din Rusia, Grecia, de Antiohia etc)

Eu nu vroiam aici sa aduc in discutie sau sa critic aceasta practica din Romania sau BOR, asta ar fi alt subiect. Vroiam numai sa atrag atentia asupra faptului ca practica actuala din BOR nu corespunde unuin canon apostolic, si nici parerilor unor sfinti parinti. Nu se respecta, pt ca oamenii nu sunt lasati sa se impartaseasca si daca au nu facut pacate grele (avort, adulter etc). Dar dupa acest canon si acesti sfinti nu ar trebui sa ne consideram nici vrednici sa ne rugam, ar trebui deci sa nu ne gandim la nevrednicie (cine set de fapt vrednic?) si sa ne impartasim.

Deci, nu toate canoanele se respecta si nerespectarea unora in mod ciudat nu deranjeaza pe nimeni - chiar ar fi socati daca ar incepe sa fie respectate...
Asta era ideea.

Să-l ascultăm şi pe Cuviosul şi Sfântul Părinte al nostru Meletie Mărturisitorul şi să aflăm ce ne spune despre cei care nesocotesc Sfânta Tradiţie:

[COLOR=#ff0000]“[/COLOR][COLOR=#ff0000]Nu-i ascultati nici pe pustnici, nici pe preoţi, şi nici pe cei ne propovăduiesc învăţături nelegiuite, şi povăţuiesc în chipul cel rău, şi nici pe aceştia şi nici chiar pe episcopi să nu-i ascultaţi, dacă mărturisesc lucruri neadevărate, care nu sunt spre folos. [/COLOR]Să fim lucrători, şi să cuvântăm, şi să stam împotriva celor ce îndeamnă la rătăcire în chip viclean. Nu este cu dreptate şi cu cuviinţă bine-credincioşilor a tăcea acolo unde se calcă poruncile lui Dumnezeu şi din aceasta îşi întăresc înşelăciunea ceilalţi potrivnici. Pentru că a zis un mare părinte: [COLOR=#000080]Acolo unde este primejdie a se[/COLOR][COLOR=#000080] [/COLOR][COLOR=#000080]despărţi cineva de la Dumnezeu, ce bine-credincios poate să stea deoparte şi să tacă, sau cu totul să se linişteasca? Pentru că tăcerea sa îl vădeşte cum că şi el se învoieşte acestor rele.[/COLOR] Şi aceasta ne-o arată Inainte-Mergătorul Domnului şi vitejii Macabei, care pentru o mică porunca a legii s-au primejduit până la moarte şi n-au părăsit nici cea mai mică parte a predaniilor primite. [COLOR=#ff0000]Căci războiul de multe ori este lăudat şi lupta se arată mai bună decat vătămătoarea de suflet pace. Că mai bine este să stea cineva împotriva celor rău cugetători, decât să urmeze lor şi să se despartă de Dumnezeu pentru a se uni cu ei[/COLOR]“.


Sursa: Razboi intru cuvant

Multumesc, Fani, ca ne-ai vorbit de deasa Impartasanie.
Cautand pe net articole si invataturi pe aceasta tema, am dat de acest material foarte instructiv:
http://www.ortodoxmedia.com/opinie.php?o_id=1
Citindu-l, fiecare sa traga propria concluzie.

[mihailt]

Conform cu ceea ce scrie la rugaciunile de Sfanta Impartasanie nimeni nu e vrednic de Sfintele Taine.
Ca daca Sfantul Ioan Damaschinul care a compus canonul invierii sau Sfantul Simeon Noul Teolog iar mai din urma Sfantul Vasile cel Mare sau Sfantul Ioan Gura de Aur (de la care provin Sfintele Liturghii) ziceau ca sunt pacatosi si nevrednici cine e vrednic?
Cine vine cu smerenie si cu constiinta propriilor pacate la acela e voie sa se dea cine nu vine la acela sa nu se dea ca i se ingramadesc carbuni incinsi pe crestet.
Poftiti aci de pe engleza rezumatul invataturii Sfantului Simeon Noul Teolog:
"Since thou hadst received within thy pure soul God's enlightenment, O righteous Father, thou wast shown to the world as a blazing light which drave away its thick darkness and moved all men to seek the grace of the Spirit which they had lost. O all-holy Father Symeon, intercede with Him to grant great mercy unto us who honour thee."

[Fani71]

Da, sunt multe argumente pentru o impoartasanie deasa si fara necestitatea spovedaniei de fiecare data. Incepand cu Parintii, din mai multe epoci, si terminand cu unii parinti din zilele noastre. Exista o buna argumentare la p. Alexandru Schmemann, in mai multe carti de ale lui. Iar dintre romani, a publicat Anca Miha un articol mai sus in care sunt citati si autori romani.
Insa este adevarat ca nu se poate face redescoperire a traditiei pierdute de la o zi la alta pentru toti credinciosii deodata. rtrebuie mai intai catehizat, trezit constiinta, si incetul cu incetul facuta aceasta trecere, dupa parerea mea.

[anita]

În prealabil postat de Anca-Miha

Multumesc, Fani, ca ne-ai vorbit de deasa Impartasanie.
Cautand pe net articole si invataturi pe aceasta tema, am dat de acest material foarte instructiv:
http://www.ortodoxmedia.com/opinie.php?o_id=1
Citindu-l, fiecare sa traga propria concluzie.

Anca ,pe aici prin tara ,cel putin in orasul meu si cred ca si in alte parti ,exceptand poate Ardealul ,sf.Impartasanie se da dupa spovedanie.
Din cele ce am citit aici unii preoti care au trait sau traiesc in Occident sunt adeptii acestei Sf.Impartasanii fara spovedanie.
De ce ,nu inteleg .
Teama de a pierde credinciosi?
Timpul limitat al duhovnicului ?
Parintele Calciu explica foarte clar pericolul care exista in aceasta situatie ,pericol care il atinge atat pe mirean cat si pe duhovnic.

[Fani71]

În prealabil postat de anita

Anca ,pe aici prin tara ,cel putin in orasul meu si cred ca si in alte parti ,exceptand poate Ardealul ,sf.Impartasanie se da dupa spovedanie.
Din cele ce am citit aici unii preoti care au trait sau traiesc in Occident sunt adeptii acestei Sf.Impartasanii fara spovedanie.
De ce ,nu inteleg .
Teama de a pierde credinciosi?
Timpul limitat al duhovnicului ?
Parintele Calciu explica foarte clar pericolul care exista in aceasta situatie ,pericol care il atinge atat pe mirean cat si pe duhovnic.

Pentru unele argumente pentru, a se vedea la Schmemann, de ex. in capitolul 8 din cunoscuta si mult apreciata lui carte despre Postul Mare,

http://www.scribd.com/doc/2563019/Al...ostul-cel-Mare

Este o carte minunata.

Nu are nimic de a face cu teama de a pierde credinciosi.
Si in occident, unde unii preoti sfatuiesc asta, binecuvantare pt deasa impartasanie si fara spovedanie de fiecare data se da la credinciosii seriosi, care vin mereu la biserica si despre care duhovnicul stie ca incearca sa duca o viata crestina. Nu se spune sa vina oricine, oricum.

Argumente pt impartasania f deasa :
- asa faceau primii crestini in primele secole
- asa sfatuiesc sf. Vasile, sf. Ioan Gura de Aur, sf. Nicodim Aghioritul si altii
- liturghia e facuta pt impartasanie nu pentru a asista (vezi canonul de mai sus)
- spovedania in mod istoric nu a fost legata de impartasanie.
- nimeni nu este 'vrednic'
- protii se impartasesc de fiecare data dar nu se spovedesc de fiecare data. de ce sa se faca aceasta deosebire intre ei si mireni care nu are nici o legatura cu harul preotiei? ca doar nu ii face vrednici harul acesta?
- dca ne uitam bine la rugaciunile din Liturghie, vedem ca se presupune ca ne impartasim; cand suntem chemati la ospat, nu stam pe delaturi si laudam mancarea fara sa o gustam.
si altele

Eu stiu ca traditia actuala este alta in multe locuri, dar asta nu inseamna ca este si buna.

[anita]

Da , dar de ce numai preotii din Occident au astfel de idei ,aparent imbatabile ?
Eu stiu ca trebuie sa nu am pete pe haina purtata la nunta.
De unde stie preotul cu ce a gresit mireanul in ultimul timp chiar daca este serios si vine la biserica ?
Si preotii , chiar daca nu se spovedesc ,ei trebuie sa fie precum preotii de la inceputul crestinismului ,deci cu cat mai putine pacate.
Un preot vrednic merge si se spovedeste cand simte ca a gresit cu ceva ,el cunoaste mai bine decat noi canoanele.
Deci pastram obiceiurile de la inceputul crestinismului cand oamenii erau mult mai curati sufleteste decat cei din zilele noastre ,dar starea noastra de pacatosenie e mult mai mare.
Articolul par.Calciu mi se pare f.bine argumentat ,sa se tina cont de traditie.

[Fani71]

În prealabil postat de anita

Da , dar de ce numai preotii din Occident au astfel de idei ,aparent imbatabile ?
Eu stiu ca trebuie sa nu am pete pe haina purtata la nunta.
De unde stie preotul cu ce a gresit mireanul in ultimul timp chiar daca este serios si vine la biserica ?
Si preotii , chiar daca nu se spovedesc ,ei trebuie sa fie precum preotii de la inceputul crestinismului ,deci cu cat mai putine pacate.
Un preot vrednic merge si se spovedeste cand simte ca a gresit cu ceva ,el cunoaste mai bine decat noi canoanele.
Deci pastram obiceiurile de la inceputul crestinismului cand oamenii erau mult mai curati sufleteste decat cei din zilele noastre ,dar starea noastra de pacatosenie e mult mai mare.
Articolul par.Calciu mi se pare f.bine argumentat ,sa se tina cont de traditie.

Este un subiect dificil intr-adevar. De fapt nu asta e tema aici, insa mi se pare o tema mai pozitiva decat threadul in care este ;-)

Ai citit capitolul erspectiv, anita? Merita sa vezi si parerea asta.

Nu numai preotii trebuie sa se straduiasca sa fie ca cei de la inceputuri, dar si noi. Nicaieri la inceputuri nu se facea aceasta deosebire intre ei si noi.

Un mirean credincios ca si un preot trebuie sa se cerceteze si sa se spovedeasca de indata ce a gresit cu ceva. Nu este vorba de canoane aici, ci de pacate, or pacatele tot crestinul ar trebui sa stie cate sunt, nu sunt o mie de canoane.

Nu numai preotii din occident au astfel de idei, si in Romania in Ardeal le au unii , si in alte tari cum ar fi Grecia sau Liban si Siria.

Si eu gandeam asa la inceput iar parintele meu nu m-a obligat sa fac cum credea el, m-a lasat sa ma impartasesc mai intai numai cu spovedanie si mai tarziu cand am inteles si eu unele lucruri mi-a zis sa ma impartasesc des. Este bineintleles importanta relatia cu duhovnicul.