Puterea de a o lua de la capat

[Alexa12]

Am auzit oameni in varsta zicand "fizic sunt batran dar sufletul imi este tanar". Despre mine as putea spune exact invers- desi sunt tanara simt ca mi-am trait viata si am ajuns la batranete. Nu stiu de ce ma simt asa, poate pentru ca imi lipseste bucuria si entuziasmul. Poate pentru ca am trecut prea des prin depresie, anxietate si nu am avut o copilarie fericita. M-am lasat invinsa inainte de a incepe sa lupt. Si mai rau decat atat, am ajuns sa traiesc firesc cu frica, depresie, cu sentimentul de neputinta. Dupa ce traiesti 20 si ceva de ani, gandesti si te comporti intr-un fel, e greu sa te mai schimbi. Chiar daca ti-ar fi mai bine altfel, e dificil sa iesi din zona aceea de comfort si sa incerci sa fii altfel. Pentru ca presupune un efort permanent-zi de zi trebuie sa te lupti. Cei care au trecut sau trec prin asta stiu la ce ma refer. Sentimentele negative hranite mult timp ajung sa devina o parte din tine, nu stii cum sa traiesti altfel decat cu ele. Acum trei ani L-am cunoscut pe Dumnezeu; mai bine zis, El a ajuns sa ma cunoasca pentru ca am inceput sa ma rog Lui cu adevarat, sa-I spun problemele mele, sa-I multumesc pentru ajutor, sa vorbesc cu El cum am stiut eu ca e mai bine. In cateva luni I-am cerut ajutorul de cateva zeci de ori si de fiecare data mi-a raspuns intr-un mod neasteptat; mi-a dat mai mult decat am cerut. Doar prin simpla rugaciune am dobandit si eu si familia mea vindecare din problemele de sanatate cu care ne-am confruntat, rezultate foarte bune la examene importante, un serviciu si o locuinta buna si multe altele mai marunte; iar acestea in doar cateva luni. Lucruri care nu mi s-au intamplat toata viata mi s-au intamplat atunci. M-am simtit si ma simt norocoasa pentru ca Domnul mi-a auzit cererile si mi le-a implinit. Doar ca, in loc sa am o credinta mai mare, eu m-am indepartat fiind ocupata cu tot felul de treburi. Acum am din nou probleme, lipsuri si nu stiu daca voi mai avea parte de acelasi ajutor rapid si nemeritat. In loc sa fiu mai puternica dupa ce L-am vazut pe Dumnezeu lucrand in viata mea ma simt mai slaba pentru ca nu mi-am facut datoria - nu I-am multumit, nu i-am ajutat pe altii, nu mi-am predat viata Lui, nu am facut nimic. Am luat cadoul si mi-am vazut in continuare de viata mea pacatoasa. Ca si cum fiul ratacitor, dupa ce s-ar fi intors si Tatal l-ar fi primit si i-ar fi daruit tot ce avea nevoie, ar fi luat tot si ar fi plecat din nou sa risipeasca. Stiu ca trebuie sa fac o schimbare definitiva, sa lupt cu adevarat pentru ceea ce am nevoie. Am inceput sa fac ceva dar nu suficient pentru ca ma descurajez singura si nu duc la bun sfarsit ceea ce incep. Nu am puterea de a o lua de la capat si de a continua indiferent de cum ma simt si prin ce trec - stiu ca si altor oameni le lipseste aceasta;
stiu ca toti avem probleme dar cred ca daca am fi suficient de puternici sa punem punct si sa facem o schimbare reala in viata noastra, am putea scapa de manie, frica, depresie, dependente si alte patimi; chiar si de necredinta. Ii multumesc lui Dumnezeu ca inca mai am speranta, putina dar inca mai exista. Maine voi incerca din nou sa ma schimb, sa ma lupt, sa am rabdare, sa fac ceva. Nu stiu cat va dura dar voi face asta si ma voi ruga Domnului, Sfantului Nectarie, Sfantului Mina si Maicii Domnului. Cred aceste cuvinte: "Cu Dumnezeu afli raiul si in iad, iar fara Dumnezeu e un chin si in cer"-Sf. Tihon Zadon; voi face ceea ce pot eu sa fac si imi voi pune din nou toata nadejdea in Dumnezeu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Alexa12

Acum am din nou probleme, lipsuri si nu stiu daca voi mai avea parte de acelasi ajutor rapid si nemeritat.

Ca regula generala (desi Dumnzeu aplica mereu solutii individuale cu divina ingeniozitate), a doua oara, in caz de recadere, ajutorul vine mai tarziu. Dar nu va pierdeti speranta: pana la urma vine. Dumnezeu ne lasa sa asteptam ca sa ne indemne la staruinta.

In loc sa fiu mai puternica dupa ce L-am vazut pe Dumnezeu lucrand in viata mea ma simt mai slaba pentru ca nu mi-am facut datoria - nu I-am multumit, nu i-am ajutat pe altii, nu mi-am predat viata Lui, nu am facut nimic. Am luat cadoul si mi-am vazut in continuare de viata mea pacatoasa. Ca si cum fiul ratacitor, dupa ce s-ar fi intors si Tatal l-ar fi primit si i-ar fi daruit tot ce avea nevoie, ar fi luat tot si ar fi plecat din nou sa risipeasca.

Sau ca in Luca 11:24

Nu am puterea de a o lua de la capat si de a continua indiferent de cum ma simt si prin ce trec - stiu ca si altor oameni le lipseste aceasta;

Nu "si altor oameni", ci tuturor oamenilor le lipseste aceasta.

stiu ca toti avem probleme dar cred ca daca am fi suficient de puternici sa punem punct si sa facem o schimbare reala in viata noastra, am putea scapa de manie, frica, depresie, dependente si alte patimi; chiar si de necredinta.

Si puterea asta, de unde sa vina ? Din omul insusi, nu e nicio nadejde. Cu cat e omul mai priceput si mai puternic prin uneltele lui decat animalele, tot atata este diavolul mai puternic decat omul. Fiindca omul are putere omeneasca, dar diavolul are putere ingereasca.

Prin urmare, nimeni nu a reusit vreodata, de unul singur, sa il invinga pe diavol si cetele lui. Cand dusmanul ma ataca folosind forte superioare, eu nu am alta sansa decat in alianta cu cineva de tarie comparabila ori mai mare decat acela. Altfel, ma coi alatura si eu voinicilor carora le putrezesc oasele in fata pesterii balaurului, dupa ce au zis ca il fac praf cu vitejia lor. Despre asta e vorba in mai toate povestile pe care le-am auzit ori citit in copilarie, dar intelesul lor mistic ne era inchis. Harap Alb e prins in robia spanului si i se cer lucruri supraomenesti. Cum sa reuseasca altfel, decat in alianta cu puteri nevazute ?

Dar Dumnezeu ne-a dat aceste puteri nevazute. Sunt Sfintele Taine. Prin urmare, tot ce trebuie sa faceti este sa le folositi, fara a uita ca, pentru a fi spre folos, ele cer, pe langa conditii de validitate, conditiile de dispozitie necesara a sufletului.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Alexa12

Am auzit oameni in varsta zicand "fizic sunt batran dar sufletul imi este tanar".

Stai linistita... Nu stiu despre ce sfant parinte citeam (cred ca e vorba de Cuviosul Sava cel Sfintit, dar nu sunt 100% sigur) ca era "batran" de cand era copil, iar daca-i vorba de el, apoi a trait vreo 94 sau 96 de ani...
In ciuda "mesajului" tau, care pare trist si resemnat, nu mi-am putut stapani un zambet. Gasesc la tine oglinda propriei mele vieti de odinioara si tare imi vine sa zic ca nu poti fi altceva decat "berbec"... Nu ca ar conta, dar la acesti nativi, am gasit si hotarare de a muta muntii, dar si naivitate dezarmanta! Din fericire, Dumnezeu ne ia ca pe niste copii, iar faptul ca "ne cearta" ar trebui sa ne bucure ca inca mai suntem in vizorul Lui.
Vorbesti printre altele de patimi. Ei, de astea scapi cel mai usor. La hotararea de care "te vad" in stare, nici nu ma indoiesc de reusita. Frica si depresia, tin de harul lui Dumnezeu, iar atat timp cat Il pastrezi zilnic in suflet, nu vei mai avea nici un motiv de frica, iar depreseia e un non-sens cand spui: "Miluieste-ma, Dumnezeule! Miluieste-ma!" Cu mania este un alt capitol, fiindca nu depinde numai de tine, ci de vrajmasul care urzeste in jurul tau tot felul de strategii prin care sa te tulburi, sa te revolti si sa spui cuvinte grele. Daca ai sta in pustie, altfel poti stapani mania, fiindca natura apartine lui Dumnezeu, iar pe El nu te poti supara sau mania. Dar cand cel de langa tine (copilul tau, vecinul tau, fratele tau, etc) parca le face pe toate pe dos numai sa te scoata din starea ta de pace, e foarte greu sa reusesti "peste noapte" sa te stapanesti. E nevoie de timp, multa rugaciune, lacrimi chiar, spovedanie deasa si smerenie cat cuprinde.
Aduci exemplu de fiul risipitor!... Daca-ai sti de cate ori nu ma gandesc si eu la asta?... Ceea ce ni se prezinta noua este atat de simplu incat parca te umfla rasul fiindca chiar crezi ca Tatal l-a pupat pe frunte, i-a pus inel pe deget si haina aleasa, si gata, hai sa petrecem fiule, ca doar de asta te-ai intors, nu? Ei, nu-i chiar asa. Petrecerea trece, iertarea a avut loc, dar tu ca sa traiesti alaturi de Tatal, trebuie sa-ti platesti datoriile ca nu merge altfel. In "tara straina" (adica in bratele vrajmasului), Tatal nu-ti tinea socoteala, ci cel mult iti ducea dorul, iar tu erai lasat sa faci totul dupa cum te taia capul, dar acum nu mai merge. In legile Lui trebuie sa le faci pe toate, asa cum fac toti care se bucura de darurile Lui!
Deci tu spui ca "I-ai cerut", iar El "Ti-a dat"! Pai de platit cine plateste oare? Sau cumva ne inchipuim ca primim ceva gratuit vreodata? NU! Cineva trebuie neaparat sa plateasca, iar daca uneori ni se sterg din "datorii", asta nu se intampla chiar gratuit, ci cei care s-au rugat pentru noi... au, ori "linie de credit" deschisa "acolo sus", ori "certificate de depozit", sau chiar "cecuri in alb" (ma refer la mijlocirea Sfintilor). Dar "Capitalul" sau "Vistieria" este la Dumnezeu si nu arunca cu "mana" cum a facut cu poporul lui Moise, desi si atunci, i-a macelarit pe cei care L-au ispitit si n-au avut buna-credinta!
In concluzie, dupa parerea mea... trei ani, in fata lui Dumnezeu inseamna cel mult o secunda... Inarmeaza-te cu rabdare si fii pregatita sa-ti platesti datoriile. Si cum oare ti le-ai putea plati, daca nu sa fii "dramuita" in tot ceea ce faci, iar asta inseamna sa nu mai faci si alte "credite", prin patimi si slabiciuni,"ca sa nu-ti fie tie si mai rau". Bucura-te ca esti in "curtea" Lui si ca macar niste "firimituri", tot iti mai arunca si tie din cand in cand. Iar acest gen de firimituri, au darul de a se inmulti in mod cu totul miraculos, ca intr-o magie de Craciun!...

Puterea de a o lua de la capat?
Cred ca ar trebui sa-i privim pe cei care au luat-o de la 0 ca sa invatam sa ne reluam viata:
http://www.ted.com/talks/lang/ro/jan...en_person.html
(Aveti subtritare)

[Alexa12]

Va multumesc pentru sfaturi si pentru timpul acordat compunerii lor; nu ma asteptam sa primesc asa de repede comentarii, mai ales ca au postat recent si oameni cu probleme mai serioase decat am mentionat eu aici; apreciez si voi tine cont de indemnuri. Multumesc inca o data si Dumnezeu sa ne ajute pe toti!