Fericiti cei saraci cu duhul!

[patinina34]

Fericiti cei sarac cu duhul!!!

De cite ori nu auzim noi ceste cuvinte, dar o fii insemnind ca o persoana care e saraca cu duhul= prost, idiot poate fii fericit?
Parinte Rafail Noica ne explica:
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...nta_3-439.html

foarte frumos ceea ce inseamna.

Atunci cind ne madrim, cind ne considerm superiori altor din diferite motive, adica nu sintem pocaiti destul.

Nu sintem mantuiti inca.
Calea pocaintei este stiinta vesniciei , nu a lucrurilor pamantesti trecatoare, care explica unde incepe stiinta si unde este lucrarea lui Dumnezeu.

[ortodox4life]

Draga patininia,sarac cu duhul,in contextul bibilic inseamna omul nepatimas.Noi oamenii pacatosi nu suntem saraci cu duhul,adica suntem patimasi.Fiecare pacat este un duh necurat iar omul pacatos si patimas este un salas de duhuri,adica de patimi si pacate.Adica duhul maniei,duhul curviei,duhul pizmei,duhul betiei,duhul mandriei,duhul trandaviei,duhul slavei desarte,etc.Deci sarc cu duhul insemana omul care nu este stapanit de nici un duh necurat(sarc cu duhul)adica gol de patimi si pacate,adica omul sfant,desavarsit,omul indumezeit prin har,cu alte cuvinte omul cu sufletul curatit de patimi si pacate.Mai pe inteles,omul sarac cu duhul este templu al Duhului Sfant,caci Sfantul Duh sta in oamenii sarci cu duhul adica in cei curati,oamenii sfinti.Doamne ajuta!

[Traditie1]

Sarac cu duhul înseamna atât smerit cât si lipsit de gânduri voluntare.

[Marius22]

- Cine sunt "cei saraci cu duhul"?

- Cei smeriti si cu inima zdrobita. Aici sufletul si vointa libera sunt numite "duh". Si pentru ca sunt multi oameni smeriti, dar nu de buna lor voie, ci constransi de imprejurari, Hristos ii lasa la o parte pe acestia ca nici nu merita lauda! - si fericeste mai intai pe cei ce de buna lor voie se smeresc si se micsoreaza pe ei insisi.

- Dar atunci de ce n-a spus: "cei smeriti", ci "cei saraci"?

- Deoarece cuvantul "sarac" spune mai mult decat cuvantul "smerit". Hristos Se gandeste aici la cei care se tem si tremura de poruncile lui Dumnezeu; pe acestia Dumnezeu ii lauda tare prin profetul Isaia, zicand: "Spre cine voi cauta, decat spre cel bland si linistit, care tremura de cuvintele Mele?". (Sfantul Ioan Gura de Aur)

[georgeval]

Scriitorii filocalici ne asigura ca atunci cand suntem smeriti , ne aflam pe treapta cea mai de jos de unde nu mai avem unde sa cadem. Pentru Dumnezeu mandria este "un urcus in jos" iar smerenia este o "pogorare spre inaltimi".

[vsovi]

" Dar atunci de ce n-a spus: "cei smeriti", ci "cei saraci"?

- Deoarece cuvantul "sarac" spune mai mult decat cuvantul "smerit". Hristos Se gandeste aici la cei care se tem si tremura de poruncile lui Dumnezeu; pe acestia Dumnezeu ii lauda tare prin profetul Isaia, zicand: "Spre cine voi cauta, decat spre cel bland si linistit, care tremura de cuvintele Mele?". (Sfantul Ioan Gura de Aur)"


hai sa va arat eu cine sunt cei saraci in duh caci a lor este Imparatzia Cerurilor... ca shi pentru ei a venit Hristos, fiind defapt singurii care il shi primesc din toata inima... sa va arat ce cred/(poate shtiu) eu ce spune acolo sf Ioan Gura de Aur, (sf.Ioan Hrisostom)

poi cei saraci in duh sunt prostovanii, idiotzii, nebunii nevicleni, tampitzii, schizofrenicii, luzii, retardatzii, handicapatzii, nevroticii, uratzii, bolnavii fara nici o shansa de vindecare, cei care pentru societate sunt nishte rebuturi, cei care de peste tot sunt alungatzi shi neprimitzi, cei fara nici o shansa ca sa-l iubeasca ori sa-l intzeleaga cineava, cei ce nu sunt in stare de nimic shi nu pot nimic, cei care au ajuns la o asemenea shansa incat nu mai spera de la nimeni nimic, de la nimeni shi mai ales de la ei inshishi incat au realizat ca sunt nishte incurca lume, nishte nebuni shi rai in toate... la o stare, care le da spre uimirea multora, shansa sa auda Cuvantul, shansa sa il shi creada, pentru ca doar aceshtia au in ei urechi de auzit... doar ei... rebuturile veacului acestuia... copiii aia subnutzritzii, oamenii canalelor, criminalii shi hotzii care zac in pushcarie pe viatza, cei complet fara putintza de a mai visa la vre-un lucru frumos ori bun, ei SUNT cei saraci in Duh, shi de aia sunt fericitzi, caci urechile shi inima lor este pregatita ca sa primeasca Cuvantul Lui Dumnezeu... caci la ei nu se mai potriveshte vorba asta a Trambitzei nr3:
"cea mai lunga cale este de la urechi la inima"

deci ei sunt schizofrenicii, ei sunt rebuturile, ei sunt pleava cea fericita... ei sunt cei saraci in Duh pentru ca a lor este Imparatzia Cerurilor, pentru ei a venit shi doar ei au urechi shi inima ca s-o primeasca...

ei sunt acei frumoshi sarmani nebuni nevicleni... nebuni de nimic... ei sunt care daca parcurg cele noua fericiri in sus shi in jos se vor desavarshii... caci in ei mandrie nu are cum sa fie caci ei le-au primit in viatza lor pe cele rele, shi se cuvine sa se bucure caci se vor veseli... iar voi atzi primit cele bune in viatza voastra asha ca se cuvine sa ne tanguim shi sa ne intristam in sufletele noastre caci vom plange...

cine credetzi ca sunt cei saraci in duh? poi nevinovatzii shi neshtiutorii shi neviclenii shi nemandrii... care nu s-au imbogatzit cu patimi shi pacate... caci atat de bolnavi shi handicapatzi au fost shi alungatzi de peste tot incat nu le-au putut face... nic gandi... caci n-au avut nici minte shi nici shtiintza pacatuirii....

deci vai noi balaure cu 7 capete shi 10 coarne deschise shi inchise, shi fiara cu doua cornitze ca ale unui miel ce vorbeshte ca un balaure, caci toate le facem inaintea.... spre semetzie shi minciuna, caci asha ne spune CLD "omul ce se semetzeshte invatza sa minta, caci din semetzie se nashte minciuna" ceva de genul asta ca nu tziu minte exact cum este scris, dar este scris ceva... ceva este scris.

[ortodox4life]

În prealabil postat de vsovi

" Dar atunci de ce n-a spus: "cei smeriti", ci "cei saraci"?

- Deoarece cuvantul "sarac" spune mai mult decat cuvantul "smerit". Hristos Se gandeste aici la cei care se tem si tremura de poruncile lui Dumnezeu; pe acestia Dumnezeu ii lauda tare prin profetul Isaia, zicand: "Spre cine voi cauta, decat spre cel bland si linistit, care tremura de cuvintele Mele?". (Sfantul Ioan Gura de Aur)"


hai sa va arat eu cine sunt cei saraci in duh caci a lor este Imparatzia Cerurilor... ca shi pentru ei a venit Hristos, fiind defapt singurii care il shi primesc din toata inima... sa va arat ce cred/(poate shtiu) eu ce spune acolo sf Ioan Gura de Aur, (sf.Ioan Hrisostom)

poi cei saraci in duh sunt prostovanii, idiotzii, nebunii nevicleni, tampitzii, schizofrenicii, luzii, retardatzii, handicapatzii, nevroticii, uratzii, bolnavii fara nici o shansa de vindecare, cei care pentru societate sunt nishte rebuturi, cei care de peste tot sunt alungatzi shi neprimitzi, cei fara nici o shansa ca sa-l iubeasca ori sa-l intzeleaga cineava, cei ce nu sunt in stare de nimic shi nu pot nimic, cei care au ajuns la o asemenea shansa incat nu mai spera de la nimeni nimic, de la nimeni shi mai ales de la ei inshishi incat au realizat ca sunt nishte incurca lume, nishte nebuni shi rai in toate... la o stare, care le da spre uimirea multora, shansa sa auda Cuvantul, shansa sa il shi creada, pentru ca doar aceshtia au in ei urechi de auzit... doar ei... rebuturile veacului acestuia... copiii aia subnutzritzii, oamenii canalelor, criminalii shi hotzii care zac in pushcarie pe viatza, cei complet fara putintza de a mai visa la vre-un lucru frumos ori bun, ei SUNT cei saraci in Duh, shi de aia sunt fericitzi, caci urechile shi inima lor este pregatita ca sa primeasca Cuvantul Lui Dumnezeu... caci la ei nu se mai potriveshte vorba asta a Trambitzei nr3:
"cea mai lunga cale este de la urechi la inima"

deci ei sunt schizofrenicii, ei sunt rebuturile, ei sunt pleava cea fericita... ei sunt cei saraci in Duh pentru ca a lor este Imparatzia Cerurilor, pentru ei a venit shi doar ei au urechi shi inima ca s-o primeasca...

ei sunt acei frumoshi sarmani nebuni nevicleni... nebuni de nimic... ei sunt care daca parcurg cele noua fericiri in sus shi in jos se vor desavarshii... caci in ei mandrie nu are cum sa fie caci ei le-au primit in viatza lor pe cele rele, shi se cuvine sa se bucure caci se vor veseli... iar voi atzi primit cele bune in viatza voastra asha ca se cuvine sa ne tanguim shi sa ne intristam in sufletele noastre caci vom plange...

cine credetzi ca sunt cei saraci in duh? poi nevinovatzii shi neshtiutorii shi neviclenii shi nemandrii... care nu s-au imbogatzit cu patimi shi pacate... caci atat de bolnavi shi handicapatzi au fost shi alungatzi de peste tot incat nu le-au putut face... nic gandi... caci n-au avut nici minte shi nici shtiintza pacatuirii....

deci vai noi balaure cu 7 capete shi 10 coarne deschise shi inchise, shi fiara cu doua cornitze ca ale unui miel ce vorbeshte ca un balaure, caci toate le facem inaintea.... spre semetzie shi minciuna, caci asha ne spune CLD "omul ce se semetzeshte invatza sa minta, caci din semetzie se nashte minciuna" ceva de genul asta ca nu tziu minte exact cum este scris, dar este scris ceva... ceva este scris.

Draga vsovi interpretarea ta este cam derivata de la ceea ce inseamna de fapt a fi sarc cu duhul.Nici criminalii nici nebunii nici hotii nici handicapatii,nici un fel de oameni enumerati de tine nu sunt saraci cu duhul doar pentru ca sunt ceea ce sunt din anumite motive.A fi sarac cu duhul poate fi oricine si un imparat si un om bogat si orice fel de om crestin ortodox smerit care traieste,aici este conditia absoult necesara,care traieste in legea si dupa voia Lui Dumnezeu in permanenta.Iata ce zice Simeon Noul Teolog:

A fi sarac cu duhul are legătură cu ceea ce spune Sfântul Simeon Noul Teolog în rugăciunea către Sfântul Duh: "Fă-Te cu mine un duh, Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare." Adică să avem un singur duh, neamestecat cu alte duhuri (cu duhul leneviei, cu duhul mândriei, cu duhul înavuţirii etc., etc.), un duh care să nu varieze în situaţii diferite ale vieţii,ci să fie constant.Adică să fie pur, curat, statornic, puternic, putere doar de la Duhul Sfânt şi nu de la alte duhuri potrivnice. Asta înseamnă "sărac cu duhul".

Apoi enumera treptele rugaciunii prin care se poate ajunge a fi sarac cu duhul,deci o asceza permanenta,un proces indelungat si continuu de indumezeire.

poi cei saraci in duh sunt prostovanii, idiotzii, nebunii nevicleni, tampitzii, schizofrenicii, luzii, retardatzii, handicapatzii, nevroticii, uratzii, bolnavii fara nici o shansa de vindecare

Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956)



Scrisoarea a 20-a. Unui student care întreabă cine sunt cei săraci cu duhul

"Fericiţi cei săraci cu duhul, fiindcă a lor este împărăţia Cerurilor, a zis Domnul Hristos. Pe tine te descumpăneşte acest lucru. Descumpănirea ta vine din faptul [COLOR=darkred]că încurci debilitatea mintală a oamenilor slab dezvoltaţi[/COLOR] cu sărăcia pe care o laudă Hristos. Sărăcia duhovnicească, altfel spus frângerea inimii, este o însuşire a celor mai bune minţi pe care le-a avut lumea. Este conştiinţa nimicniciei proprii înaintea măririi lui Dumnezeu, conştiinţa murdăriei proprii înaintea curăţiei lui Dumnezeu, conştiinţa deplinei atârnări proprii de nemărginita putere a Domnului.

Împăratul David a grăit despre sine: eu vierme sunt, şi nu om - iar împăratul David [COLOR=darkred]nu era debil mintal[/COLOR], ci a fost o minte bogată şi genială. Fiul lui, preaînţeleptul Solomon, a scris: nădăjduieşte către Domnul cu toată inima ta, şi pe înţelegerea ta să nu te bizui. [COLOR=darkred]Asta înseamnă a fi sărac cu duhul, şi anume a te încredinţa întreg lui Dumnezeu, iar în sine a nu crede.[/COLOR]
[COLOR=darkred]
[/COLOR]Fericit este cel care e în stare a mărturisi fără făţărnicie: “Puterea mea este neputincioasă, înţelegerea mea nevolnică, voinţa mea şovăielnică – Doamne, ajută-mi!”.

[COLOR=darkred]Sărac cu duhul este [COLOR=red]sfântul[/COLOR] care, precum apostolul Pavel, poate să spună: eu de nimic nu ştiu, fără numai de Hristos![/COLOR]
[COLOR=darkred]
[/COLOR]Sărăcia cu duhul este antipodul desăvârşit al trufiei şi laudei de sine. De prosteasca, foarte prosteasca trufie şi de pierzătoarea laudă de sine a vrut Hristos să ne păzească atunci când i-a lăudat pe cei săraci cu duhul.
Pace ţie şi bucurie de la Domnul!"

Draga vsovi sa nu te superi sau intristezi,dar este bine ca intodeauna sa ne consultam cu inavataturile sfintilor parinti inainte sa spunem ceva.Chiar Sf Serafim de Sarov marturisea ca atunci cand nu se ruga la Dumnezeu si vorbea dupa mintea si intelegerea lui,adese ori gresea,Doamne ajuta!

[vsovi]

despre antichrist:
“La început se va arata blând, milostiv si drept, iubitor, seducator,
frumos si plin de tot felul de virtuti. Cei care vor accepta adevarul lumii decazute ca fiind drept, îl vor primi si i se vor închina din cauza înaltelor sale virtuti, nelepadându-se de el pentru adevarul Evangheliei”
“Spiritele viclene, raspândite în univers, vor inspira oamenilor o excelenta opinie generala despre Antihrist, un entuziasm nemaipomenit, o atractie de neînvins fata de el“

Ap Ioan:
"18. Copii, este ceasul de pe urma, si precum ati auzit ca vine antihrist,
iar acum multi antihristi s-au aratat; de aici cunoastem noi ca este ceasul de pe urma.
19. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu sunt toti de-ai nostri, de aceea au iesit."

tot Par. Cleopa:
Spune Evanghelistul Ioan : Fiilor, ati auzit ca vine Antihrist ?
Tot duhul care nu marturiseste pe Iisus Hristos ca este Dumnezeu, Antihrist este ! ( I Ioan 4, 3 ).
Sfantul Andrei al Cezareei, in talcuirea Apocalipsei, spune :
" Cand vor veni ucenicii lui Antihrist, vor face pe femei si barbati sa zboare pe sus". Ai sa vezi tu atunci ! Cand vei vedea ca din paie uscate de grau iti face paine proaspata si, din vita uscata de vie, iti face sa curga vinul cel mai bun. Vor face multe minuni cu puterea satanei, incat cei care nu sunt intemeiati in credinta vor zice :" Mai, astia sunt de la Dumnezeu !"
"SA STITI CA DIAVOLUL SE ARATA IN CHIP DE INGER, SAU IN ALT CHIP, SAU IN CHIPUL LUI HRISTOS, SAU IN CHIP DE ARHANGHEL, DE SFINTI, DE IERARHI, DE CUVIOSI. EL INTAI TE INVATA BINE, PANA I TE INCHINI LUI.
IAR DUPA CE TE INCHINI LUI, TE DUCE LA PIERZARE."

poi domnule, asta nu pricepi dumneata din pricina ca dumneata crezi ca intzelepciunea asta din semetzie este ceva, de aia nu vezi ce scriu shi ce zic shi anume ca cei enumeratzi de mine sunt deja saraci cu duhul, pe cand noi ceilaltzi avem nevoie de multa staruintza shi straduintza ca sa ajungem la starea aia... pe care ei din pricina durerilor, a vietzii lor ori a handicapurilor cu care au fost daruitzi spre desavarshire, ori a prigoanelor ori a urii cu care au fost alungatzi de peste tot shi n-au fost primitzi nicaieri, ei iata ca deja sunt pregatitzi pentru Duhul, pentru a primi Cuvantul Lui Dumnezeu, pe cand noi, noi avem nevoie de toata aceasta straduintza a lepadarii de sine... ei nu mai au ce lepada caci sunt nimeni in gLumea asta... dar fireshte ca asta nu este o conditzie suficienta ci shi ei se pot desavarshi mai departe... dar din pricina ca ei nu au nici un fel de mandrie, caci sunt printre ultimii, ei sunt aptzi shi deschishi sa primeasca shi sa asculte caci ei nimic nu pot sa faca ei inshishi shi de aceea sunt ei fericitzi pentru ca ii grijeshte Dumnezeu, are grija Duhul de ei... deci sunt fara de griji... sunt cu Duhul... shi multzi dintre cei din urma vor fi cei dintai in Imparatzia cerurilor... shi multzi dintre cei dintai, vor fi cei de pe urma, caci au avut un pamant shi o tzarina de lucrat, o casa de ridicat, au gasit ei ceva ca sa nu vina... deci multzi dintre cei pentru care se pregatise Imparatzia n-au mai ajuns sa o ia...

pentru ca in noi shade semetzia intzelepciunii care interpretam foarte elevant acest adevar elementar, caci e vorba de cei saraci, ai nimanui, pierdutzi... ei care il vor descoperi pe Duhul, degraba vor ajunge Saraci cu Duhul shi vor fi fericitzi, caci ei se vor Bucura iar noi vom plange caci noi le-am primit pe cele bune iar ei au avut parte de cele rele... deci nevointzele shi asceza despre care vorbeshti dumneata ei au avut-o de cand s-au nascut... caci au avut parte numai de ea... ei se vor veseli caci ochii lor au plans totdeauna... pe cand noi... ne ratacim shi la priceperea acestor adevaruri elelmentare... de aia ne inshelam, pentru duhul minciunii maririi de sine asha ca sa nadajduim in vise shi pentruca prea mult nalucifariferizamSF pentru goliciuni shi inaltzimi... ale pu-shtiului

deci sf Simeon noul Teolog spunea asha, pentru cei ce cred ca ei sunt saraci cu duhul sau se duc aiurea crezand ca merg bine:

"Sfantul Simeon, Noul Teolog, zugraveste astfel rugaciunea visatorului si roadele ei:
"El ridica spre cer mainile, ochii si mintea, isi inchipuie in mintea sa"
- asemenea lui Klopstock si lui Milton - "sfaturile Dumnezeiesti, bunatatile cele ceresti, cinurile sfintilor ingeri, locasurile ingerilor; pe scurt, aduna in inchipuirea sa toate cele auzite din Dumnezeiasca Scriptura, le cerceteaza in vremea rugaciunii, cauta la cer; prin toate acestea isi starneste sufletul sau catre Dumnezeiasca dorire si dragoste; cateodata varsa lacrimi si plange. In acest chip, inima lui se trufeste incetul cu incetul, fara a pricepe el aceasta cu inima; i se pare ca cele savarsite de el sunt rodul
harului Dumnezeiesc spre mangaierea lui, si roaga pe Dumnzeu ca sa-l invredniceasca a petrece pururea in aceasta stare. Acesta este semnul inselarii. Un asemenea om de s-ar si linisti cu linistire desavarsita, nu poate sa scape de nebunie si sminteala. Iar daca totusi nu se intampla cu el aceasta, oricum nu va ajunge niciodata la cinul duhovnicesc al priceperii si virtutii sau despatimirii. Intr-acest chip, s-au inselat cei care au vazut lumina si stralucire cu ochii acestia trupesti, au mirosit buna-mireasma cu mirosul lor, au auzit glasuri cu urechile lor. Unii din ei s-au indracit, stramutandu-se, cu mintea vatamata, dintr-un loc intr-altul; altii au primit un demon in chip de inger luminos, s-au inselat si au trait neindreptati pana la sfarsit, fara a primi sfat de la nici unul dintre frati; altii, indemnati fiind de diavol, si-au pus capat zilelor; unii s-au aruncat in prapastie;
altii s-au spanzurat. Si cine poate a socoti feluritele amagiri ale diavolului,
cu care amageste el, si care sunt cu neputinta de asternut in cuvinte ?
Totusi, din cele spuse de noi, orice om cu capul pe umeri poate sa afle vatamarea care ia nastere din acest fel de rugaciune. Iar daca vreunul din cei care il intrebuinteaza nu va patirni nici una din nenorocirile aratate mai sus, din pricina ca traieste in obste - caci in aceste nenorociri cad mai mult pustnicii, care traiesc in singuratate - insa unul ca acesta isi va petrece intreaga viata fara sa izbandeasca nimic" (Despre primul chip al luarii aminte si rugaciunii, Filocalia vol.1 ).

Arh Mihail:
"Sa stam bine si cu frica si cu luare aminte,
caci Domnul cuvinteaza peste pamânt si Se vesteste întru venirea Sa;".

sf. Ioan Hrisostom ("Gura de aur", intaiul dintre sfintzi):
"Amandoua acestea ne fac sa ne pierdem mantuirea:
increderea, pe cel din picioare; deznadejdea, pe cel cazut."
"Celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada" (l Corinteni 10, 12);
"Ma tem ca nu cumva, propovaduind altora, insumi sa ma fac netrebnic" (l Corinteni 9, 27).
Ca sa ridice pe cei cazuti si sa-i imboldeasca spre mai multa ravna:
"... ca nu cumva sa plang pe multi din acei ce au pacatuit inainte si nu s-au pocait (II Corinteni 12, 21).
Prin aceste cuvinte a aratat ca nu sunt vrednici atata de plans cei ce pacatuiesc cat cei care nu se pocaiesc de pacatele lor.
Iar profetul le spunea acestora: "Oare cel ce cade nu se scoala sau cel ce se abate nu se intoarce?" (Ieremia 8, 4).
De aceea si David ii indemna pe acestia, spunand:
"Astazi, de veti auzi glasul Lui, sa nu va invartosati inimile voastre, ca in timpul razvratirii"(Ps.94,8-9;Evrei 3,7-8).

Cuviosul Lazar:
"Cei ce lucreaza fapta buna ca sa cistige slava de la oameni, acestia nu au nici un folos, dupa cum zice sfintita Evanghelie: si-au luat plata lor.
Ca de nu ar fi fost cineva sa le laude faptele bune, ei, cu adevarat,
nu s-ar fi apucat nicidecum sa lucreze fapta buna. Iar cei care lucreaza fapta buna pe ascuns, numai lui Dumnezeu fiind cunoscuta, acestia vor lua de la Dansul multa lauda. Iata dar cu cat este mai buna slava lui Dumnezeu decat slava oamenilor! Ca aceea este vremelnica si stricacioasa si nu ramane pana in sfarsit, ci, mai inainte de a muri ei, se va vadi fatarnicia lor. Deci, cu cat este mai buna si mai inalta slava lui Dumnezeu,
cu atat este mai presus acela care lucreaza fapta buna in ascuns".
"Bogat fiind in patimi, m-am imbracat cu vesmantul cel inselator al fatarniciei, veselindu-ma in rautatile neinfranarii, si arat nemilostivire nemasurata, neuitandu-ma la mintea mea cea lepadata inaintea usilor pocaintei, flamanda de tot binele si bolnava de nepurtarea de grija. Dar Tu, Doamne, fa-ma Lazar sarac de pacate, ca nu cumva rugandu-ma,
sa nu aflu deget sa-mi racoreasca limba ce jeleste in vapaia cea nestinsa; ci ma salasluieste in sanurile patriarhului Avraam, ca un Iubitor de oameni!"

continuare mai jos

[vsovi]

Parintele Staniloaie:
"Cunostinta nu e cea care e dobandita in lupta pentru cunostinta ca atare. Cunostinta aceasta e de la diavol, intrucat are ca premisa o incredere trufasa a credinciosului in puterile lui. Cunostinta de la Dumnezeu, cunostinta adevarata, e cea care vine crestinului fara sa o caute in calitate de cunostinta, ci prin straduinta dupa smerenie. De aceea cunostinta adevarata nu vine curand. Si cand vine, omul cauta sa o indeparteze de la sine "prin mana smereniei" continuand sa se socoteasca un nestiutor."

Iata ce zice Sf. Grigorie Sinaitul:
"Nimic nu face sufletul celor ce se sarguiesc, asa de molesit,
de descurajat si de fara de minte, ca iubirea de sine, maica patimilor."
"Sufletele impatimite de placeri sunt smarcuri de foc (Apocalipsa XIX,20),
in care putoarea patimilor, duhnind ca o mocirla, hraneste ca pe un vierme neadormit al curviei desfranarea trupului si ca pe niste serpi, broaste si lipitori ale poftelor stricate, gandurile si dracii stricati si tasnitori de otrava. Starea aceasta a luat inca de aici arvuna chinurilor de acolo". "Dintre virtuti, unele sunt cu fapta, altele firesti, altele dumnezeiesti si de la Duhul. Cele cu fapta sunt din libera alegere; cele firesti, ale firii; iar cele dumnezeiesti, ale harului. " "Neascultarea este gura iadului; impotrivirea in cuvant este gura lui, subtire ca o sabie; placerea de sine sunt dintii lui ascutiti pe tocila; indreptatirea de sine e pieptul lui; iar parerea de sine, care trimite in iad, este duhnirea pantecelui lui a toate miscator."

Avva Pimen:
"Zis-a iarasi : voia, odihna si obisnuinta acestora surpa pe om. "
"cel ce are haina sa o vanda si sa-si cumpere cutit.
Adica : cel ce are odihna sa o lase si sa tina calea cea stramta."
"Zis-a iarasi : toate cele peste masura sunt ale dracilor."
Avva Iosif: "In nici un caz sa nu lasi patimile sa intre, ci tine-le piept fara preget." iar altuia a zis: "Lasa-le sa intre si lupta-te cu ele"
(comentariu:ale tale oricum sunt intrate fiindca te crezi iscusit deci daca au intrat scaote-le afara)
Trecand odata avva Pimen prin Egipt, a vazut o femeie sezand la un mormant si plangand cu amar. Si a zis: "De vor veni toate placerile lumii acesteia, nu-i vor scoate sufletul din doliu. Asa si calugarul trebuie de-a pururi sa aiba plansul in sine." (Invataturile Parintilor pustiei. Serie alfabetica, Pimen 26).Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: "Ce voi face?" Si a zis lui batranul: "Avraam, cand a intrat in pamantul fagaduintei, mormant si-a cumparat siesi si prin mormant a mostenit pamantul".
Zis-a fratele: "Ce este mormantul?". Si a zis lui batranul: "Locul plangerii si al tanguirii" (Pimen 50).


"Caci cine te deosebeste pe tine ? Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit ?
Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit ?" (I Cor. 4, 7).

La fel, Evagrie ii spune celui mandru: "Tu esti faptura lui Dumnezeu, nu te lepada de Cel ce te-a creat".

Iar Sfantul loan Scararul zice: "E nebunia cea mai de pe urma sa se faleasca cineva, prin inchipuirea de sine, cu darurile lui Dumnezeu... Cele de dupa nastere, ca si nasterea insasi, Dumnezeu ti le-a dat".

[Marius22]

"Multi saraci cu duhul are lumea, dar nu cum se cuvine. Si multi care plang, dar pentru pagube de bani sau pentru pierderi de copii. Si multi blanzi, dar fata de patimile necurate. Multi care flamanzesc si insetoseaza, dar pentru a rapi cele straine si a castiga din nedreptate. Multi milostivi, dar fata de trup si cele ale trupului. Si curati cu inima, dar pentru slava desarta. Si facatori de pace, dar prin aceea ca supun sufletul trupului. Multi prigoniti, dar fiindca sunt fara randuiala. Multi ocarati, dar pentru pacate rusinoase. Fericiti sunt insa numai aceia care fac si patimesc aceasta pentru Hristos si dupa pilda lui Hristos [...] pentru ca "a lor este imparatia Cerurilor" si pentru ca "acestia vor vedea pe Dumnezeu".

Asadar, nu fiindca fac acestea si le patimesc sunt fericiti, caci si cei mai inainte pomeniti fac acelasi lucru. Ci pentru ca fac si patimesc acestea pentru Hristos si dupa pilda lui Hristos." (Sf. Maxim Marturisitorul)