De cand exista Dumnezeu ?

[iulian92]

În prealabil postat de Lilith23

Dragul meu Iulian, tu înveţi matematică la şcoală? Uite, dacă ai drum prin Cluj-Napoca, te invit să conversezi câteva minute cu copiii mei (au 3-4 ani). Ei ştiu să numere.

Si totusi , astept argumentele . :) Considera ca nu stiu matematica . Sau poate ca nu stiu .

[razvan_andrei]

În prealabil postat de Lilith23

Dragul meu Iulian, tu înveţi matematică la şcoală? Uite, dacă ai drum prin Cluj-Napoca, te invit să conversezi câteva minute cu copiii mei (au 3-4 ani). Ei ştiu să numere.

Corect, stiu sa numere. Dar ce este numarul? Matematica intotdeauna se va impotmoli in notiunile simple, banale, deoarece nu le poate demonstra odata ce ea a fost cladita pe acele notiuni.

[iulian92]

În prealabil postat de iulian92

Si totusi , astept argumentele . :) Considera ca nu stiu matematica . Sau poate ca nu stiu .

Eu vreau ca 2+2 sa fie egal cu 5 . Cine ma poate contrazice si cu ce argumente ?

[razvan_andrei]

În prealabil postat de iulian92

Eu vreau ca 2+2 sa fie egal cu 5 . Cine ma poate contrazice si cu ce argumente ?

Nu te contrazice nimeni, insa nici tu nu ai argumente in favoarea ta. Asa s-a ajuns la axiome, pure conventii (bazate pe logica, intr-o mare masura)

[iulian92]

Ma contrazic tot eu :)) . Rezultatul a doua numere pare este unul par .

[razvan_andrei]

În prealabil postat de iulian92

Ma contrazic tot eu :)) . Rezultatul a doua numere pare este unul par .

Asta nu conteaza. Operatiile matematice au fost introduse dupa ce s-a stabilit notiunea de numar. Asa cum si notiunile de numar par si numar impar au fost introduse dupa ce s-a stabilit notiunea de numar. Dar, ce este numarul?

În prealabil postat de iulian92

Si totusi , astept argumentele . :) Considera ca nu stiu matematica . Sau poate ca nu stiu .

Ia două degeţele de la o mână. Acum mai pune două. Numără-le! Câte sunt? Dacă ţie îţi dau 5, ai voie să crezi că 2 plus 2 fac 5. Până la urmă şi Fibonacci şi Descartes au crezut asta, deci nu ai fi nici primul nici ultimul.

[I.Calin]

În prealabil postat de Lilith23

"Agnosticismul e concepţia filozofică potrivit căreia adevărul anumitor afirmaţii, mai ales afirmaţii teologice privind existenţa unui Dumnezeu sau a unor zei, este fie necunoscut, fie imposibil de aflat."
Agnosticismul se referă la imposibilitatea cunoaşterii adevărului despre dumnezeu, nu la ştiinţă în general. Ateismul înseamnă negarea existenţei oricărei zeităţi. Aşadar, agnosticismul e un fel de cale de mijloc. Când nu poţi să te decizi dacă dumnezeu există sau nu, pentru că dovezile, atât pro şi contra, sunt destule şi prea puţine sunt palpabile şi pot fi verificate. Asta e singura legătură între agnosticism şi ateism.

Condiţiile cunoaşterii, în general, nu au treabă cu agnosticismul. Deşi termenul "agnosticism" provine din greacă şi înseamnă "fără cunoaştere", a fost folosit strict ca termen religios, ca şi "gnosticism", care înseamnă "cunoaştere". Dacă vrei să aprofundezi subiectul, îţi recomand Thomas Huxley, David Hume sau Bertrand Russell. Lectură plăcută!

Mulțumesc pentru precizare. Termenii, oricare ar fi aceia, pot avea interpretări și nuanțări de la caz la caz. Depinde de cine și cum îi utilizează. Ți-am solicitat respectiva precizare, nu de alta, ci doar pentru a evita anumite sofisme de limbaj. Perspectiva reducționistă a termenilor gnosticism ("gnoză") - cunoaștere și agnosticism - fără cunoaștere nu explică, darmite să ofere o înțelegere exaustivă. Te pomenești că și filosofia înseamnă "iubire de înțelepciune", nu-i așa? Până la un punct, ca și ceilalți termeni, o fi însemnând și așa ceva... N-are sens să mă joc cu termenii. Termenii nu conțin prin ei înșiși definiții ci sunt părți ale oricărei definiții (logică, că tot ne place filosofia).

Agnosticismul poate fi privit cel puțin în mai multe accepțiuni. Teologia apofatică până la urmă poate fi acceptată ca un soi de agnosticism. Deci, deși sunt credincios și cred în Dumnezeul creștin, eu, personal, mă consider un agnostic. Sper că am lămurit de ce am solicitat precizări. Deci, agnosticismul nu este în nici un caz o hăinuță călduță sau apanajul propriu ateilor.

Cât despre lecturi, puteai să recomanzi I. Kant care, dintr-un anumit punct de vedere, a fost agnostic (ăsta e cu ceva vreme înaintea lui B. Russell, ce să mai spun de scepticii greci). Oricum, îmi place că sunt al doilea de pe acest topic pe care-l trimiți la lectură. Ce-ar fi să pui mânuța să mai citești tu însăți câte ceva.

P.S. Dacă vei dori vom discuta, dar renunță, te rog frumos, la aerele acestea de superioritate, pentru că nu știi ce studii au cei de pe acest forum și / sau câtă filosofie cunosc creștinii. Dacă crezi că putem să fim civilizați fără a fi superiori cu orice preț, putem sta de vorbă. Te-aș sfătui să renunți la prejudecata că toți creștinii au IQ inferior ateilor.

Cu mult respect...

[glykys]

Intrebarea pe care ar trebui sa ti-o pui este de cand exista timp sau ce este acesta.

În prealabil postat de I.Calin

Mulțumesc pentru precizare. Termenii, oricare ar fi aceia, pot avea interpretări și nuanțări de la caz la caz. Depinde de cine și cum îi utilizează. Ți-am solicitat respectiva precizare, nu de alta, ci doar pentru a evita anumite sofisme de limbaj. Perspectiva reducționistă a termenilor gnosticism ("gnoză") - cunoaștere și agnosticism - fără cunoaștere nu explică, darmite să ofere o înțelegere exaustivă. Te pomenești că și filosofia înseamnă "iubire de înțelepciune", nu-i așa? Până la un punct, ca și ceilalți termeni, o fi însemnând și așa ceva... N-are sens să mă joc cu termenii. Termenii nu conțin prin ei înșiși definiții ci sunt părți ale oricărei definiții (logică, că tot ne place filosofia).

Agnosticismul poate fi privit cel puțin în mai multe accepțiuni. Teologia apofatică până la urmă poate fi acceptată ca un soi de agnosticism. Deci, deși sunt credincios și cred în Dumnezeul creștin, eu, personal, mă consider un agnostic. Sper că am lămurit de ce am solicitat precizări. Deci, agnosticismul nu este în nici un caz o hăinuță călduță sau apanajul propriu ateilor.

Cât despre lecturi, puteai să recomanzi I. Kant care, dintr-un anumit punct de vedere, a fost agnostic (ăsta e cu ceva vreme înaintea lui B. Russell, ce să mai spun de scepticii greci). Oricum, îmi place că sunt al doilea de pe acest topic pe care-l trimiți la lectură. Ce-ar fi să pui mânuța să mai citești tu însăți câte ceva.

P.S. Dacă vei dori vom discuta, dar renunță, te rog frumos, la aerele acestea de superioritate, pentru că nu știi ce studii au cei de pe acest forum și / sau câtă filosofie cunosc creștinii. Dacă crezi că putem să fim civilizați fără a fi superiori cu orice preț, putem sta de vorbă. Te-aș sfătui să renunți la prejudecata că toți creștinii au IQ inferior ateilor.

Cu mult respect...

Da, puteam. Eu am recomandat ceea ce mi-a fost mai aproape de suflet din ce am citit. Şi nu intenţionam să îţi vorbesc cu superioritate. Nu consider că creştinii sunt inferiori intelectuali ateilor. Eu nu sunt nici creştină, nici atee, deci nu iau partea nimănui. Ba chiar îi spuneam lui Iulian că aici pe site se găsesc unele articole foarte interesante despre filosofie şi istoria religiilor.
Sigur că putem fi civilizaţi, nu cred că am jignit pe cineva aici iar dacă e aşa, apelez la bunăvoinţa voastră de a mă ierta, căci nu a fost cu intenţie. Da, v-am trimis la lectură. Şi am să trimit pe oricine la lectură, pentru că eu, personal, nu aş putea trăi fără cărţi şi mi-e imposibil să înţeleg cum unii reuşesc. Nu o fac dintr-un complex de superioritate. Nu mă consider un geniu, nici măcar o minte luminată. O fac din iubirea pe care o am faţă de cărţi. Aşa cum, din iubire pentru dumnezeu, credincioşii vor încerca mereu să-i aducă pe ceilalţi pe "calea cea bună".
Dar sigur, am putea discuta. Pentru că reprezinţi o provocare pentru mine, dpdv intelectual, ceea ce întâlnesc cam rar zilele astea.