clarvazatorii

[CarareaImparatiei]

<< [...]Fericit este sufletul care şi-a dat seama că este pe deplin nevrednic de Dumnezeu, care s-a judecat ca ticălos şi păcătos! Un astfel de suflet se află pe calea mântuirii; în el nu mai este amăgirea de sine.

Să nu căutăm îndulcire sau vedenii, căci suntem păcătoşi, nevrednici de bucurii şi vederi duhovniceşti, incapabili de ele din pricina omului vechi care vieţuieşte în noi.

Şi când vom cunoaşte starea noastră căzută, să stăm cu duhul înaintea Domnului Iisus Hristos, ca oarecând ceata leproşilor, orbilor, surzilor, şchiopilor, slăbănogilor, demonizaţilor. Şi să strigăm, cu plâns puternic şi lacrimi izvorâte din sărăcia duhului nostru, din străpungerea inimii pentru păcătoşenia noastră. Şi strigătul nostru din rărunchi, pentru care nu găsim cuvinte pe măsură, să se înveştmânteze în rugăciunea cu puţine cuvinte, dar plină de minunat folos: "Doamne IisuseHristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!".[...] >> (Sfântul Ignatie Briancianinov)