Poezii din temnițele comuniste

[RappY]

Thread pentru poezii legate de închisorile comuniste din deceniile 1940, 1950, 1960...

Discuții, detalii, informații pe teme adiacente binevenite.

_____________________________

Listă poezii:

• M-am întors nicăieri de Andrei Ciurunga
• Dar de Valeriu Gafencu
• Marș al închisorilor de Andrei Grigore Zamfiroiu
• Metanie de Radu Gyr
• Unde sunt cei care nu mai sunt? de Nichifor Crainic
• Avem o ţară de Radu Gyr
• Dar de nuntă de Virgil Maxim
• Cântecul foamei de Nichifor Crainic
• Necazurile brutarului de cuvinte de Ioan Ianolide
• Confessio de ÎPS Bartolomeu Anania
• Unde-i tata? de Gheorghe Băltean
• Răbdarea de Arhim. Ilarion Argatu
• Imn morţilor de Radu Gyr
• Îndemn la luptă de Radu Gyr
• Trec vremile de Vasile Voiculescu
• Strigăt de Constantin Oprișan
• Amin de Sergiu Mandinescu
• Hristos a Înviat! de Vasile Militaru
• În temniță la Gherla de Anonim
• Doamne de Vasile Voiculescu
• La Aiud de Nicolae Călinescu

[RappY]

M-am întors nicăieri
de Andrei Ciurunga

Sunt liber iar. Nu căutați decât la nume
asemănari cu cel care-am fost ieri.
M-au dus în temniță de undeva, din lume,
și astăzi m-am întors nicăieri.

Nevasta și mama nu m-au așteptat:
una era prea tânara, cealalta prea batrâna.
S-au privit o clipa în ochi si-au plecat:
care spre viață, care spre țărâna.

Prietenii, puțini câți am avut,
m-or fi uitat și ei, de-atât amar de vreme,
căci pe toate ușile-am bătut,
dar n-a ieșit nici unul să mă cheme.

De peste tot numai cenușă tristă,
numai pustiu de ghiață și ruine.
În gara-ntoarcerii, nici o batistă
nu flutura acuma pentru mine.

M-am întors nicăieri. Nu mai am cetate
nici casă, nici visuri, nici frați.
Sunt liber iar. Sărmană libertate,
mai bine-am fi murit întemnițați!

[RappY]

Pe tema de mai sus, întoarcerea lui Ioan Ianolide în lume (proză nu versuri):

Rudele m-au primit cu milă și lacrimi. Simțeam că au ceva să-mi ascundă. Doream să aflu de logodnică, de părinți, de frați.
- Da, da, Petrică e bine, locuiește în București. Şi Mărioara are două fete, este în casa părintească. Nenea (adică tata) e puțin bolnav, dar o să-i treacă, e ușor!
- Mama?
- Maică-ta s-a prăpădit cu dorul tău în inimă acum trei ani!
Mi-am adunat atunci ultimele puteri:
- Dar logodnica?
- Ai s-o vezi, e bine, sănătoasă!
- S-o văd? Dar ce face?
- Te-a așteptat până mai un an. S-a dus zvonul că ai murit. Toți am sfătuit-o să se căsătorească, că i-a fost destul să te aștepte optsprezece ani!
- Şi? am întrebat eu.
- Şi și-a găsit un om de omenie cu care s-a căsătorit!
M-am încovoiat și am izbucnit într-un plâns înfundat, care nu se va sfârși niciodată din sufletul meu. Totul era un dezastru, o ruină, o paragină iar eu o nălucă, o arătare, o himeră.
M-am lăsat în voia rudelor mele. De mână cu doi bătrâni am pornit într-o lume nouă, ostilă, pustiită.

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Pe tema de mai sus, întoarcerea lui Ioan Ianolide în lume (proză nu versuri):


- Te-a așteptat până mai un an. S-a dus zvonul că ai murit. Toți am sfătuit-o să se căsătorească, că i-a fost destul să te aștepte optsprezece ani!
- Şi? am întrebat eu.
- Şi și-a găsit un om de omenie cu care s-a căsătorit!
M-am încovoiat și am izbucnit într-un plâns înfundat, care nu se va sfârși niciodată din sufletul meu. Totul era un dezastru, o ruină, o paragină iar eu o nălucă, o arătare, o himeră.
M-am lăsat în voia rudelor mele. De mână cu doi bătrâni am pornit într-o lume nouă, ostilă, pustiită.

Până la urmă am înțeles că Ianolide a reușit să se căsătorească, nu ?

[RappY]

În prealabil postat de Iorest

Până la urmă am înțeles că Ianolide a reușit să se căsătorească, nu ?

Da, i-a dat Dumnezeu o soție care să-l îngrijească și a mai trăit vreo 20 de ani sub supraveghere, timp în care își scrie și mărturisirile prin manuscrise culese și publicate după moarte de mănăstirile din România.

[RappY]

Și apropo de Ianolide, am făcut o pagină pe OrthodoxWiki despre Experimentul Pitești cu text aproape exclusiv luat din cartea lui: https://ro.orthodoxwiki.org/Experimentul_Pite%C8%99ti

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Și apropo de Ianolide, am făcut o pagină pe OrthodoxWiki despre Experimentul Pitești cu text aproape exclusiv luat din cartea lui: https://ro.orthodoxwiki.org/Experimentul_Pite%C8%99ti

E de bine, să-ţi răsplătească Dumnezeu osteneala!

[RappY]

O poezie de-a lui Gafencu introdusă și tâlcuită de bunul său prieten din Aiud, Pitești, și Târgu-Ocna - Ioan Ianolide.

În ultima parte a vieţii, Valeriu a compus câteva poezii auto-biografice şi testamentare. Nu a avut nici hârtie, nici creion, ci le-a alcătuit în minte, memorându-le. Apoi au fost învăţate de prieteni şi transmise mai departe.

Exigenţele estetice pot fi justificate, dar valoarea adevărată a acestor versuri stă în duhul care le-a dat viaţă. Ne-a spus-o însuşi Valeriu, înainte de a muri: „Aici, în Târgu-Ocna, am scris şaisprezece poezii ca un testament, ca o reală mărturisire pentru cei ce vor veni şi rog să nu fie interpretată ca o figură poetică, căci ea este duh arzător şi viu“.

Dar
de Valeriu Gafencu

Frate dragă, din grădină
Îţi trimit în dar un crin,
Să-ţi mângâie blând privirea
Cu veşmântul lui virgin.

Floare dalbă, floare albă,
Cât de mult aş da şi eu,
Îmbrăcat în haina-ţi albă,
Să mă duc la Dumnezeu.

Răsădit acolo sus,
În grădina minunată,
Să-mi simt viaţa-mbălsămată
Cu iubirea lui Iisus.

Plâng înăbuşit în noapte
Şi suspin cu glasul stins:
Dă-mi veşmântul alb de Nuntă,
Cu crini minunaţi încins!

Încă din titlu poezia îşi vădeşte semnificaţiile ei profunde. „Darul” este mai mult decât o floare: este un prilej de cugetare la Dumnezeu şi de apropiere de El prin rugăciune. Prin urmare Iisus însuşi este dăruit prietenului sub forma crinului, într-un gest de mare dragoste şi gingăşie.

Simbolul crinului este frecvent la Valeriu şi aici el închipuie neprihănirea, desăvârşirea, fericirea, stări pe care autorul le râvneşte, căci scria într-o vreme în care suferinţa sa era mare şi epuizantă.

Deşi lasă să răzbată sentimentul uşurării şi al fericirii trecerii în veşnicie prin Nuntă, el nu dispreţuieşte condiţia în care se află, ci doreşte numai transfigurarea ei prin înnoirea duhovnicească.

Pagină OrthodoxWiki despre Valeriu Gafencu făcută din mărturiile lui Ioan Ioanalide: https://ro.orthodoxwiki.org/Valeriu_Gafencu

[RappY]

Profesorul Zamfiroiu (mai târziu, Părintele Grigore) este preocupat în permanenţă de problemele spirituale şi religioase. A suferit şi el mult în viaţă: prizonierat, închisoare, prigoniri…

Compune poezii. Are un minunat “Marş al închisorilor”, pe care l-am învăţat pe când eram la mină, de la cei care veniseră de la Canal. Şi melodia este la înălţimea versurilor. Refrenul este ca o previziune pentru misiunea noastră în România de mâine:

“Se întorc din hăul închisorii
Bărbaţii albi, cărunţi feciorii,
Năvala vieţii sfinte vine
Din temniţi, lagăre şi mine.”

(Liviu Brânzaș, Raza din catacombă. Jurnal din închisoare, Editura Scara, București, 2001, pp. 295-296)

De pe https://fericiticeiprigoniti.net/pro...si-religioase/

[RappY]

Trinitas TV a anunțat o nouă rubrică de poezii chiar azi:

Am pregătit pentru dumneavoastră o rubrică nouă intitulată „Poesis”, o rubrică de poezie creștină.

Pentru mai multe astfel de postări, abonați-vă la canalul oficial de Telegram al TRINITAS TV.

Link abonare gratuită: t.me/trinitas_tv

Poate o să mai pun aici când or să mai fie de la Sfinții Închisorilor.