Everghetinosul

[OvidiuO]

Mai demult, inainte de a aparea in lb. romana aceasta carte am postat pe undeva cate ceva din Everghetinos. Poate nu toti au cartea si ma gandesc sa postez si pe aici ceva, pentru folos duhovnicesc. Am extras din alte carti aceste randuri, dar ele se gasesc undeva in Everghetinos. Doamne ajuta !

Incepem. :)

Povestiri ale Parintilor Desertului despre Smerenie.

"Un batran spunea: Prefer o infrangere insotita de smerenie unei victorii insotite de mandrie"

"Avva Sarmatis zicea: Prefer un pacatos care recunoaste totusi ca a pacatuit si care se caieste, unui om care nu a pacatuit si isi inchipuie ca este probabil virtuos"

" Un Batran zicea: Smerenia a mantuit adesea pe multi chiar fara efort; acest lucru e demonstrat de Vames si de Fiul Risipitor, care au rostit putine cuvinte si au fost mantuiti"

" Avva Epifanie (aprox 315-403) obisnuia sa spuna ca femeia cananeanca a strigat si a fost auzita; femeia cu scurgere de sange s-a apropiat in tacere sia fost laudata; vamesul nu si-a deschis gura deloc, iar rugaciunea lui a fost auzita de Dumnezeu; fariseul a strigat cu glas tare si a fost condamnat"

" Avva Isaia (aprox.491) zicea: Avem nevoie de smerenie mai mult decat de orice alta virtute; sa fim mereu gata, orice cuvant am putea rosti sau auzi, sau orice am putea face, sa zicem: "IARTA-MA ", caci prin smerenie, toate lucrarile diavolesti ale diavolului sunt infrante."

[OvidiuO]

Un batran zicea: "Cel ce are smerenie ii smereste pe demoni; cel ce nu are smerenie este de joaca demonilor"

Avva Iperechie a zis: "Smerenia este pomul vietii ce se inalta spre inaltimile Cerului"

Batranii obisnuiau sa zica: " Smerenia este coroana monahului"

O data un Batran a fost intrebat cand dobandeste sufletul smerenia. El a raspuns:
- "Cand se gandeste la propriile vicii."

Un Batran zicea: "Dupa cum pamantul nu cade niciodata, la fel nici omul care se smereste."

"Un Batran a fost intrebat:
- Ce este smerenia ?
El a raspuns:
- Atunci cand fratele tau pacatuieste impotriva ta, iar tu il ierti inainte de a-ti cere iertare"

"Un frate l-a intrebat pe un Batran:
- Ce inseamna pentru om a progresa potrivit lui Dumnezeu ?
- Progresul unui om este smerenia, a raspuns Batranul. Cu cat omul coboara spre smerenie, cu atat se inalta in progres."

:) Multumesc, Ovidiu, pentru Everghetinos. Mai posteaza, te rog.

[OvidiuO]

" Batranii obisnuiau sa spuna ca atunci cand nu suntem angajati in batalie, atunci avem mai mare nevoie de a fi smeriti, deoarece Dumnezeu, cunoscand neputintele noastre, ni le acopera. Daca insa ne laudam, Dumnezeu isi inlatura acoperirea Sa de la noi si mergem spre pierzare."

"Unul dintre Parinti istorisea ca era un Batran in Kellia care purta un vesmant din trestie impletita. O data, el l-a vizitat pe Avva Ammon (sec. IV). Iar cand avva Ammon l-a vazut purtand vesmantul de paie, i-a zis:
- Acesta nu iti face nici un bine.
Atunci Batranul l-a intrebat pe Avva Ammon:
- Parinte, trei lucruri ma framanta: daca trebuie sa ma duc in pustiu, sau sa plec in loc strain, unde nimeni nu ma cunoaste, sau sa ma inchid in chilia mea si sa nu am nimic de a face cu nimeni si sa mananc o data la doua zile. Care dintre acestea sa aleg ?
Avva Ammon i-a raspuns:
- Nu iti va fi de nici un folos sa implinesti vreunul din aceste ganduri; e de preferat, daca vrei sa ma asculti, sa stai in chilia ta si sa mananci cate putin in fiecare zi, pastrand mereu in inima ta cuvintele vamesului. Atunci te poti mantui."

"Un frate a mers pe muntele Pherme pentru a face o vizita unui mare Batran si i-a zis:
- Avva, ce sa ma fac, caci sufletul meu piere ?
- De ce copilul meu ? l-a intrebat Batranul.
- Cand am fost in lume, i-a raspuns fratele, am postit cu draga inima, am privegheat mult si am simtit mare remuscare si ardoare arzatoare, insa acum nu mai vad nimic bun in sufletul meu.
Batranul i-a raspuns:
- Crede-ma, copile, ca cele ce le-ai facut atunci, cand te aflai in lume, nu au fost placute lui Dumnezeu, deoarece la savarsirea lor ai fost indemnat de slava desarta si de lauda oamenilor. Din aceasta pricina Satana nu a pornit razboi impotriva ta. El nu avea nici un interes sa-ti curme stradania, deoarece nu aveai nici un fel de folos din ea.
Acum insa, cand vede ca ai fost chemat de Hristos si esti soldatul Lui si ai ajuns sa i te opui, el s-a inarmat impotriva ta. Astfel. un singur psalm pe care il rostesti cu remuscare este mult mai placut lui Dumnezeu decat miile pe care obisnuiai sa le rostesti pe cand erai in lume. Aici, Dumnezeu accepta cu mai multa placere scurtul rastimp de post decat saptamanile de post pe care le-ai tinut pe cand erai in lume.
- Acum nu mai postesc deloc, raspunde fratele, mai degraba am pierdut toate lucrurile bune pe care le-am avut in lume.
- ceea ce ai acum iti este suficient, a zis Batranul, ai doar rabdare si totul se va rezolva cu bine.
Insa fratele a staruit si a zis:
- Avva, sufletul imi piere.
Atunci Batranul i-a raspuns:
- Crede-ma, frate, nu am vrut sa-ti spun acest lucru pentru a nu-ti distruge stradania, dar, intrucat vad ca Satana te-a dus intr-o stare de asemenea nepasare, iti zic: e mandrie din partea ta sa crezi ca atunci cand te-ai aflat in lume ai savarsit binele si ai trait cum se cuvine, caci asa a crezut si fariseul (atunci cand se lauda in templu) si a pierdut tot binele pe care il dobandise. Pe de alta parte, tu crezi acum ca nu faci nimic bine, ceea ce este suficient pentru ca sa te mantuiesti, intrucat aceasta este smerenia. In acest fel (prin smerenie si cercetarea de sine), vamesul, care nu facuse nici un bine, a fost iertat.
Un om pacatos si neglijent, dar care se caieste in inima sa si este smerit, este mult mai placut lui dumnezeu decat cel ce savarseste fapte bune si este de parere ca a izbutit sa savarseasca binele in mod desavarsit.
Primind acest mare ajutor prin acest raspuns de la avva, fratele a facut o plecaciune adanca inaintea Batranului si i-a zis:
- Azi, avva, sufletul meu a fost mantuit datorita tie."

[OvidiuO]

"Intr-un oras oarecare traia un episcop care, prin lucrarea lui Satana, a cazut in preacurvie. Dupa cateva zile urma sa fie savarsita Liturghia in Biserica si, fara ca cineva sa cunoasca pacatul episcopului, el s-a marturisit inaintea oamenilor, zicand:
- Am savarsit pacatul preacurviei.
Dupa ce a rostit aceste cuvinte, el si-a scos omoforul si l-a pus pe sfanta masa.
- Nu pot continua astfel, a zis episcopul.
In urma acestei scene de sincera marturisire, oamenii au fost cuprinsi de emotie si au strigat cu glas tare lamentandu-se:
- Acest pacat sa fie asupra noastra, ramai insa in episcopat.
- Daca doriti sa raman cu voi, a raspuns episcopul, faceti ceea ce va zic. El a poruncit ca usile bisericii sa fie de indata inchise, s-a asezat cu fata in jos de o parte a usii si le-a zis oamenilor:
- Cel ce nu calca pe mine atunci cand iese din biserica nu este de partea lui Dumnezeu.
Toti oamenii au facut ceea ce le spusese episcopul, adica l-au calcat in picioare in timp ce plecau din biserica. In timp ce ultima persoana era pe punctul de a iesi din biserica, o voce s-a auzit din ceruri, zicand:
- I-am iertat episcopului pacatul datorita marii sale smerenii."

Avva Antonie (251-356) a spus: " Am vazut toate capcanele diavolului intinse peste tot pamantul, am suspinat si am zis: " Oare ce trece pe langa acesrea, fara sa fie prins ?" Si am auzit o voce care mi-a zis: "SMERENIA".

Acelasi Batran i-a zis lui avva Pimen (sec. V): " Lucrarea unui om este aceasta: sa-si asume responsabilitaea pacatului inaintea lui Dumnezeu si sa infrunte ispita pana la ultima suflare".

[OvidiuO]

" Odata demonii s-au ridicat impotriva lui avva Arsenie (348-448) si l-au hartuit in chilia sa. Cand cei ce il slujeau au venit la el si au stat in afara chiliei, l-au auzit strigand catre Dumnezeu zicand: "Dumnezeul meu, nu ma parasi, caci nu am facut niciodata nimic bun inaintea vederii Tale. Daruieste-mi insa dupa masura bunatatii Tale sa fac inceput."

Un frate l-a vizitat pe avva Ammon si i-a zis:
- Avva, da-mi cuvant ! Si a ramas cu Batranul un rastimp de sapte zile, insa nu a auzit nimic de la el.
Cand era sa plece, avva Ammon i-a zis:
- Pana la aceasta zi, pacatele mele au devenit zid de intuneric intre Dumnezeu si mine."

Avva Daniel (sec. V) a istorisit ca traia odata o femeie tanara in Babilon, fiica stapanitorului acelui loc, care avea in ea un demon. Tatal acelei fete cunostea un monah, pe care il iubea si pe langa care staruia sa ii vindece fiica. Monahul i-a raspuns: "Nimeni nu poate sa-ti vindece fiica, decat niste sihastri pe care ii cunosc.
Dar daca ii chemam, din modestie, nu vor consimti sa faca un astfel de lucru. Este mai bine pentru noi sa facem cele urmeaza: atunci cand vin la piata sa-si vanda lucrul mainilor, sa pretindem ca le cumparam marfa si sa-i invitam in casa ta pentru a le da banii. Cand vor veni, cere-le sa se roage pentru fiica ta. Cred ca daca vor face acest lucru, ea se va vindeca."
Astfel, ei au purces la targ si l-au gasit pe ucenicul unuia dintre Batrani, care statea acolo sa vanda lucrul mainilor lui. Oamenii stapanitorului l-au luat, impreuna cu cosurile sale, si l-au dus la resedinta stapanitorului, pentru ca acesta sa-si poata primi plata pentru marfa. Indata ce au intrat, fata demonizata a alergat la el si i-a tras o palma. Calugarul a intors si celalalt obraz, punand in practica porunca Domnului: "Celui care te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt." Aceasta purtare l-a zdruncinat pe demon, care a strigat cu voce inspaimantatoare: "O, ce naprazna ! Porunca lui Hristos ma alunga !" si de indata a iesit din femeie. In aceea clipa ea s-a insanatosit si a redobandit judecata mintii. Aceasta intamplare a ajuns la cunostinta Batranilor care l-au preamarit pe Dumnezeu, zicand ca nimic nu nimiceste mandria diavolului ca smerenia inspirata de poruncile lui Hristos.

[ilma]

Ce frumoase sunt.Am citit exemple asemanatoare in Patericul Mirenilor.Multumim Ovidiu pentru aceste postari si asteptam mai multe.Doamne ajuta!

:)multumim Ovidiu! Poate asa imi voi aminti mai des de pacate... Maica Domnului sa iti rasplateasca

[urzicuta]

Nu am aceasta carte.e un felde pateric,nu?De unde o pot descarca stie careva?

[cos]

Ovidiu exista vreo versiune pdf in romana?