sunt o pacatoasa si nu mai gasesc calea

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Mare atentie , frate , mare de tot si ti-o spun cu toata seriozitatea , fara nici un pic de rautate , caci dracul desfranarii este cel mai perfid si cel mai josnic in lucrarea sa !
Pai , ce asteapta dracul in general , sa ne credem mult mai tari si mai destepti decat el , sa ne curatim casa sufletului si a trupului , ca el sa vina din nou pe neasteptate , nu singur , ci insotit de o legiune , sa ne rada in nas , sa ne batjocoreasca mult mai rau .
Culai , a spune ca esti invingator , este o mare inselare , si un mare pericol pentru noi .
Insasi tinerea de minte a raului , a pacatului in sine , dauneaza din toate punctele de vedere , caci dulci sunt clipele pacatului trecut , si amare sunt noile infrangeri ce vor veni .
Te lasa dracul sa iei avans , te lasa sa te crezi invingator , te ajuta , te intareste , iti da speranta , te face sa te crezi invincibil , un iubitor de Dumnezeu pana-n maduva oaselor , dar vai cand vine clipa razbunarii lui , a dracului , caci el nu iarta niciodata , si ti-o spune un invingator si un invins !
In fine , de vrei sa iei in considerare cele scrise , bine , de nu , nu te condamn , caci cunosc deja etapele prin care treci ,da crede-ma ca dracul te pandeste , te asteapta si ti-a intins o cursa urata , ce numai el stie s-o puna .
Poat trece ani de la "victorie" , dar intr o clipa totul se poate narui , caci acest drac nenorocit nu suporta sa te crezi invingator , si aici se poate discuta de slava desarta , de mandrie si alte cele ce ne nenorocesc incet , dar sigur .
Victoria asupra raului , frate Culai , se realizeza prin smerenie , multa smerenie , ori noua cam asta ne lipseste , in rest suntem tari si viteji din cale afara !
Domnul sa fie cu tine si cu noi toti !

Ai dreptate Cristian. Toata viata e o lupta.
Nu stiu ce ai inteles din mesajele mele de pana acum... Nu e o lauda, Cristian, ci mai degraba o taina pe care eu n-am inteles-o nici acum, si cine stie cati ani imi mai trebuiesc sa pricep, desi nu-i exclus sa n-o inteleg nicodata, pe aceasta lume. Pentru ca nu pot sa nu constat ca se intampla un fenomen extrem de ciudat; indiscutabil, atunci duceam o altfel de viata, si totusi simteam ca orice rugaciune imi era ascultata si implinita. Poate fiindca nici nu constientizam prea bine pacatul si mi se parea normal sa primesc ceea ce cer. Acum... nu mai indraznesc sa cer nimic, sau aproape nimic, fiindca realizez ca nu am nici un drept, daca ma raportez la ceea ce sunt si ce fac (adica... nimic!). Chiar si acel: "Faca-se-n voia Ta!", parca ma osandeste, fiindca eu vad in fiecare zi cum "rastalmacesc" acea voie... Sau nici nu mai stiu, daca e voia Lui sau... a mea!...
Acum, privind la cele spuse, stiu ca e mai usor sa-i studiem pe ceilalti decat pe sine!... Dar... daca e spre binele nostru (si TREBUIE sa fie), e bine, Cristian. Multumesc pentru mesaj. Doamne-ajuta!

[fallen]

Deci, pana la urma, daca-mi permiteti sa deviez din nou in sfera profanului, cand ar trebui sa punem baza, sa luam in serios, lucrurile pe care ni le spun barbatii, si cand nu? Ma refer aici nu numai la aprecieri negative ("nu ai fii o buna sotie"), cat si la complimente, la vorbele de lauda....de ex e una care ma framanta de multi ani: daca la un moment dat un barbat iti spune ca esti frumoasa, te iubeste si te vrea de sotie, nu mai vrea pe alta, etc...si dupa un timp chiar asta face (se duce la alta, inainte sau chiar dupa casatorie), e clar ca partea a doua sunt sanse mari sa fii fost o minciuna; insa prima parte, cea care se referea la tine, ca femeie, la calitatile tale, ce sanse sunt sa fie adevarata si sa nu fie tot o minciuna menita sa tina aproape? Pt ca silogismul ( sau mai degraba "sofismul") cel mai la indemana pe care il ai, care practic iti blocheaza judecata, este ca daca te-a mintit cand a zis ca te iubeste si ca nu mai vrea pe alta, inseamna ca te-a mintit si cand a zis ca esti frumoasa, buna, etc (sau ca s-a inselat, si apoi a realizat ca nu esti sufiecient de...., de aceea a si plecat la alta).

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ai dreptate Cristian. Toata viata e o lupta.
. Pentru ca nu pot sa nu constat ca se intampla un fenomen extrem de ciudat; indiscutabil, atunci duceam o altfel de viata, si totusi simteam ca orice rugaciune imi era ascultata si implinita. Poate fiindca nici nu constientizam prea bine pacatul si mi se parea normal sa primesc ceea ce cer. Acum... nu mai indraznesc sa cer nimic, sau aproape nimic, fiindca realizez ca nu am nici un drept, daca ma raportez la ceea ce sunt si ce fac (adica... nimic!). Chiar si acel: "Faca-se-n voia Ta!", parca ma osandeste, fiindca eu vad in fiecare zi cum "rastalmacesc" acea voie... Sau nici nu mai stiu, daca e voia Lui sau... a mea!...

Si eu am remarcat ca in perioadele de instrainare fata de Dumnezeu rugaciunile ne sunt mai repede si mai puternic ascultate. Vad ca si autoarea topicului a observat acelasi lucru. Deci suntem 3 :) Se pare ca atunci Dumnezeu e mai aproape de noi , ca avem mai multa nevoie. Si galsul nostru e mai disperat atunci si se aude mai tare . Si deznadejdea noastra e mai mare,si deci implicit si pocainta . Atunci chiar nu avem alt sprijin.El parca ne ajuta atunci,ca sa vedem ca ne este mereu aproape ,indiferent de cat de mult ne instrainam si pacatuim. Dragostea Lui copleseste pacatele noastre . Si lumina Lui se arata mai puternic celor orbiti,care isi doresc lumina.

[Mihailc]

În prealabil postat de fallen

Deci, pana la urma, daca-mi permiteti sa deviez din nou in sfera profanului, cand ar trebui sa punem baza, sa luam in serios, lucrurile pe care ni le spun barbatii, si cand nu? .

Bărbaţii spun adesea lucruri pe care simt ei că ai vrea să le-auzi. Sau, atunci când bărbaţii sunt la vânătoare de nuri, urmează reţete consacrate cu succes garantat. Există însă şi cazuri, ce-i drept tot mai rare astăzi, când bărbaţii vorbesc serios, dar, ironia sorţii, exact ăştia nu sunt luaţi în seamă.

Ma refer aici nu numai la aprecieri negative ("nu ai fii o buna sotie"), cat si la complimente, la vorbele de lauda....de ex e una care ma framanta de multi ani: daca la un moment dat un barbat iti spune ca esti frumoasa, te iubeste si te vrea de sotie, nu mai vrea pe alta, etc...si dupa un timp chiar asta face (se duce la alta, inainte sau chiar dupa casatorie), e clar ca partea a doua sunt sanse mari sa fii fost o minciuna; insa prima parte, cea care se referea la tine, ca femeie, la calitatile tale, ce sanse sunt sa fie adevarata si sa nu fie tot o minciuna menita sa tina aproape?

Dacă presupunem că bărbatul a fost cât de poate de sincer când ţi-a spus cuvintele alea frumoase, atunci aminteşte-ţi dacă te-ai simţit la linia de start sau la finish. Dacă te-ai imaginat la finalul cursei numite "proces de îndrăgostire", ai pierdut. În iubirea dintre bărbat şi femeie stagnarea înseamnă regres şi, în final, moarte. Când se moartea se instalează între cei doi, bărbatul va căuta viaţa în altă parte, iar femeia va pierde o oportunitate de a-şi spori fiinţa, fiindcă s-a mulţumit să extragă din iubirea bărbatului doar ceea ce-i hrăneşte ego-ul.

Pt ca silogismul ( sau mai degraba "sofismul") cel mai la indemana pe care il ai, care practic iti blocheaza judecata, este ca daca te-a mintit cand a zis ca te iubeste si ca nu mai vrea pe alta, inseamna ca te-a mintit si cand a zis ca esti frumoasa, buna, etc (sau ca s-a inselat, si apoi a realizat ca nu esti sufiecient de...., de aceea a si plecat la alta)

Silogismul acela nu face altceva decât să pună sare pe mâdria ta sângerândă. Fiindcă nu te întrebi "oare ce n-am făcut eu ca să-i arăt că sunt cu adevărat frumoasă, bună că sunt demnă de iubire şi fidelitate", ci continui să să-l bănuieşti pe bărbat de escrocherie sentimentală sau de instabilitate emoţională. E foarte adevărat şi faptul că adesea oamenii îşi numesc greşit sentimentele şi prin asta nu fac altceva decât să provoace suferinţă şi dezordine în vieţile altora. Observa Marquez într-unul din romanele sale că omul omul incapabil să iubească autentic nu va avea parte niciodată de iubire autentică, sau dacă se va trezi în situaţia de a avea parte de aşa ceva, va rata şansa fiindcă iubirea profundă nu poate sălăşlui decât într-un suflet adânc. Asemenea oameni superficiali se vor hrăni toată viaţa cu "firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor" şi poate, cel puţin o vreme, chiar vor fi mulţumiţi cu asta întrucât sunt incapabili să conştientizeze (sau, mai bine zis, se feresc ca de foc să conştientizeze) minciuna în care trăiesc.

[fallen]

Cred ca inteleg ce vrei sa spui. Ca o atare apreciere nu trebuie luata drept axioma, cum ca ai fii buna, frumoasa si iubita indiferent ce faci sau nu faci...cu alte cuvinte, cand auzi aceste remarci risti sa te culci pe o ureche si sa crezi ca vei fi iubita si apreciata chiar daca nu mai oferi nimic in schimb. Ca si cum ti-ar aprecia cineva talentul artistic, de exemplu, si tu te-ai astepta apoi sa fii in continuare apreciat fara sa mai creezi nimic. Insa asa cum spuneai exista si o greseala (prin omisiune) de exprimare in aceste afirmatii: de ce cand ii spui unei persoane 'te iubesc', esti buna, esti frumoasa, si nu faci precizarile de rigoare : ....atunci cand imi faci mancare buna, atunci cand esti imbracata frumos, atunci cand imi dai ce vreau eu, cand ma satisfaci, cand ma asculti, cand nu ma ignori, etc... Insa, sa nu uitam totusi ca nu este unicul nostru scop in viata sa ii satisfacem pe ceilalti pentru a fii iubiti si apreciati. Nu vom avea pe nimeni avocat la judecata de apoi, presupun.

[Mihailc]

Atenţie şi la cazurile în care oamenii folosesc eronat sintagme cu prestigiu semnatic uriaş, cum este "te iubesc". Deşi iubirea nu poate fi definită în termeni precişi, adică nu poate fi obiectivată, totuşi avem destule indicii să ne dăm seama cam ce nu este , atunci când suntem puşi în situaţia să simţim pe pielea noastră efectele simulacrelor ei. Unul dintre indicii este numărul mare de "pentru că", după cum bine ai menţionat şi tu. E adevărat că iubirea glisează indecis între condiţionat şi necondiţionat, însă niciodată nu parchează definitiv într-una din cele două extremităţi. Dacă parchează, nu mai e iubire. Prin urmare s-ar putea să nu te iubescă cel care îţi înşiră o listă de calităţi utilitariste precedate de "pentru că". Şi nici decuparea unei caracteristici superlative dintr-o serie de trăsături mediocre sau neconvingătoare, cum ar fi aspectul fizic sau talentul la gătit (mai sunt şi altele), nu merită numele de iubire. Oamenii ajung adeseori în impasuri grele atunci când utilizează inadecvat limbajul.
Ar fi păcat să nu amintim că Întruparea şi modul de viaţă pe care l-a inaugurat în istorie, a ridicat mult standardele autenticităţii iubirii , oferind criteriul suprem de recunoaştere: disponibilitatea la jertfă. Dar deja ne plimbăm cu imaginaţia prin zonele înalte ale condiţiei umane înviate.

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Deci, pana la urma, daca-mi permiteti sa deviez din nou in sfera profanului, cand ar trebui sa punem baza, sa luam in serios, lucrurile pe care ni le spun barbatii, si cand nu? Ma refer aici nu numai la aprecieri negative ("nu ai fii o buna sotie"), cat si la complimente, la vorbele de lauda....de ex e una care ma framanta de multi ani: daca la un moment dat un barbat iti spune ca esti frumoasa, te iubeste si te vrea de sotie, nu mai vrea pe alta, etc...si dupa un timp chiar asta face (se duce la alta, inainte sau chiar dupa casatorie), e clar ca partea a doua sunt sanse mari sa fii fost o minciuna; insa prima parte, cea care se referea la tine, ca femeie, la calitatile tale, ce sanse sunt sa fie adevarata si sa nu fie tot o minciuna menita sa tina aproape? Pt ca silogismul ( sau mai degraba "sofismul") cel mai la indemana pe care il ai, care practic iti blocheaza judecata, este ca daca te-a mintit cand a zis ca te iubeste si ca nu mai vrea pe alta, inseamna ca te-a mintit si cand a zis ca esti frumoasa, buna, etc (sau ca s-a inselat, si apoi a realizat ca nu esti sufiecient de...., de aceea a si plecat la alta).

Ceea ce nu inteleg este de ce ar mai conta pentru tine parerea unui astfel de om.

[fallen]

Nu conta parerea lui, ci veridicitatea, valabilitatea afirmatiilor facute de el la un moment dat. Iar mai tarziu, intr-adevar, cum a spus si Mihail, conta si sa stim cu ce am gresit de am cazut din starea aceea de gratie... Dar, cum spune un autor, probabil un barbat nu se indragosteste neaparat de alta femeie (decat pe a lui) pt ca e mai frumoasa/mai desteapta, ci pur si simplu pt ca e alta.