|
#21
|
||||
|
||||
Citat:
Nu stiu ce ai inteles din mesajele mele de pana acum... Nu e o lauda, Cristian, ci mai degraba o taina pe care eu n-am inteles-o nici acum, si cine stie cati ani imi mai trebuiesc sa pricep, desi nu-i exclus sa n-o inteleg nicodata, pe aceasta lume. Pentru ca nu pot sa nu constat ca se intampla un fenomen extrem de ciudat; indiscutabil, atunci duceam o altfel de viata, si totusi simteam ca orice rugaciune imi era ascultata si implinita. Poate fiindca nici nu constientizam prea bine pacatul si mi se parea normal sa primesc ceea ce cer. Acum... nu mai indraznesc sa cer nimic, sau aproape nimic, fiindca realizez ca nu am nici un drept, daca ma raportez la ceea ce sunt si ce fac (adica... nimic!). Chiar si acel: "Faca-se-n voia Ta!", parca ma osandeste, fiindca eu vad in fiecare zi cum "rastalmacesc" acea voie... Sau nici nu mai stiu, daca e voia Lui sau... a mea!... Acum, privind la cele spuse, stiu ca e mai usor sa-i studiem pe ceilalti decat pe sine!... Dar... daca e spre binele nostru (si TREBUIE sa fie), e bine, Cristian. Multumesc pentru mesaj. Doamne-ajuta!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#22
|
|||
|
|||
Deci, pana la urma, daca-mi permiteti sa deviez din nou in sfera profanului, cand ar trebui sa punem baza, sa luam in serios, lucrurile pe care ni le spun barbatii, si cand nu? Ma refer aici nu numai la aprecieri negative ("nu ai fii o buna sotie"), cat si la complimente, la vorbele de lauda....de ex e una care ma framanta de multi ani: daca la un moment dat un barbat iti spune ca esti frumoasa, te iubeste si te vrea de sotie, nu mai vrea pe alta, etc...si dupa un timp chiar asta face (se duce la alta, inainte sau chiar dupa casatorie), e clar ca partea a doua sunt sanse mari sa fii fost o minciuna; insa prima parte, cea care se referea la tine, ca femeie, la calitatile tale, ce sanse sunt sa fie adevarata si sa nu fie tot o minciuna menita sa tina aproape? Pt ca silogismul ( sau mai degraba "sofismul") cel mai la indemana pe care il ai, care practic iti blocheaza judecata, este ca daca te-a mintit cand a zis ca te iubeste si ca nu mai vrea pe alta, inseamna ca te-a mintit si cand a zis ca esti frumoasa, buna, etc (sau ca s-a inselat, si apoi a realizat ca nu esti sufiecient de...., de aceea a si plecat la alta).
|
#23
|
|||
|
|||
Citat:
|
#24
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Citat:
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 10.02.2014 at 10:29:16. |
#25
|
|||
|
|||
Cred ca inteleg ce vrei sa spui. Ca o atare apreciere nu trebuie luata drept axioma, cum ca ai fii buna, frumoasa si iubita indiferent ce faci sau nu faci...cu alte cuvinte, cand auzi aceste remarci risti sa te culci pe o ureche si sa crezi ca vei fi iubita si apreciata chiar daca nu mai oferi nimic in schimb. Ca si cum ti-ar aprecia cineva talentul artistic, de exemplu, si tu te-ai astepta apoi sa fii in continuare apreciat fara sa mai creezi nimic. Insa asa cum spuneai exista si o greseala (prin omisiune) de exprimare in aceste afirmatii: de ce cand ii spui unei persoane 'te iubesc', esti buna, esti frumoasa, si nu faci precizarile de rigoare : ....atunci cand imi faci mancare buna, atunci cand esti imbracata frumos, atunci cand imi dai ce vreau eu, cand ma satisfaci, cand ma asculti, cand nu ma ignori, etc... Insa, sa nu uitam totusi ca nu este unicul nostru scop in viata sa ii satisfacem pe ceilalti pentru a fii iubiti si apreciati. Nu vom avea pe nimeni avocat la judecata de apoi, presupun.
Last edited by fallen; 16.02.2014 at 16:10:28. |
#26
|
|||
|
|||
Atenție și la cazurile în care oamenii folosesc eronat sintagme cu prestigiu semnatic uriaș, cum este "te iubesc". Deși iubirea nu poate fi definită în termeni preciși, adică nu poate fi obiectivată, totuși avem destule indicii să ne dăm seama cam ce nu este , atunci când suntem puși în situația să simțim pe pielea noastră efectele simulacrelor ei. Unul dintre indicii este numărul mare de "pentru că", după cum bine ai menționat și tu. E adevărat că iubirea glisează indecis între condiționat și necondiționat, însă niciodată nu parchează definitiv într-una din cele două extremități. Dacă parchează, nu mai e iubire. Prin urmare s-ar putea să nu te iubescă cel care îți înșiră o listă de calități utilitariste precedate de "pentru că". Și nici decuparea unei caracteristici superlative dintr-o serie de trăsături mediocre sau neconvingătoare, cum ar fi aspectul fizic sau talentul la gătit (mai sunt și altele), nu merită numele de iubire. Oamenii ajung adeseori în impasuri grele atunci când utilizează inadecvat limbajul.
Ar fi păcat să nu amintim că Întruparea și modul de viață pe care l-a inaugurat în istorie, a ridicat mult standardele autenticității iubirii , oferind criteriul suprem de recunoaștere: disponibilitatea la jertfă. Dar deja ne plimbăm cu imaginația prin zonele înalte ale condiției umane înviate.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 16.02.2014 at 21:29:02. |
#27
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#28
|
|||
|
|||
Nu conta parerea lui, ci veridicitatea, valabilitatea afirmatiilor facute de el la un moment dat. Iar mai tarziu, intr-adevar, cum a spus si Mihail, conta si sa stim cu ce am gresit de am cazut din starea aceea de gratie... Dar, cum spune un autor, probabil un barbat nu se indragosteste neaparat de alta femeie (decat pe a lui) pt ca e mai frumoasa/mai desteapta, ci pur si simplu pt ca e alta.
|
|