cum sa ii facem pe cei dragi noua sa devina crestini adevarati?

[simona62]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Tu crezi că "educatie religioasa" te face credincios ori "mai credincios?" Te înşeli... Credinţa o ai sau... nu... Poţi fi "tobă" de teorie... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Spui că-i iubeşti pe cei din jur. Dacă-i aşa, atunci lasă-i în pace, acceptă-i şi iubeşte-i aşa cum sunt. Cu siguranţă că nu-i vei mai iubi dacă ei se vor lăsa schimbaţi, ceea ce nu cred... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Ce urât sună: "Ce arme ar trebui noi sa folosim..."! Care "voi?" Şi spui că-i iubeşti pe cei din jur? Ce te crezi să vorbeşti aşa? Regret că nu le pot arăta celor pe care spui că-i iubeşti, cum gândeşti... "Arme"... Cuvântul e metaforic, dar ce încărcătură puternic negativă cuprinde!... Prefer 7 duşmani decât pe cineva care să mă "iubească" ca tine... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Să-ţi fie ruşine de aşa iubire pe care o porţi celor din jur... Nu ai dreptul să te bagi în viaţa nimănui... Nu ai dreptul să dispui de nimeni, nici chiar de cei naivi, nepregătiţi, neinformaţi, după bunul tău plac. [/COLOR]
[COLOR=green]Lasă oamenii să meargă singuri spre credinţă...[/COLOR]

Vad ca si tu folosesti "arme"....expresia 'SA-TI FIE RUSINE" ..sunt sigura ca e in plus...

[silverstar]

În prealabil postat de simona62

Vad ca si tu folosesti "arme"....expresia 'SA-TI FIE RUSINE" ..sunt sigura ca e in plus...

[COLOR=green]Dacă poţi, atacă ideile, nu persoana şi... renunţă la analiza pe text. Se pare că nu te prinde...[/COLOR]

[simona62]

[quote=silverstar;124808]

[COLOR=green]Dacă poţi, atacă ideile, nu persoana şi... renunţă la analiza pe text. Se pare că nu te prinde...[/COLOR]

[/QUOe

Esti cinic ...nu fac analize la persoana...sa-ti fie rusine...:)asta ca sa vorbesc pe limba ta...

[alx]

Cum adica sa atacam ideea, si nu autorul ei? Pai cine a scos-o pe gura, decat un ratacit de calea cea dreapta, si placuta Domnului? Trebuie sa discutam calm cu acestia, si sa ii indreptam, ca ne sar in cap. Doamne ajuta!

Cum? Uite asa: persoana, care azi face greseli, maine merge se spovedeste si se curateste de pacate. Iar noi, legandu-ne de persoana, ramanem cu pacatul de a o fi judecat. Deci persoana se mantuieste, iar noi cu judecata ajungem in iad. Asta pe scurt.
Dar faptele gresite ale unei persoane nu trebuie sa le aceptam sau sa le sustinem, caci ne facem partasi la ele. Pe acestea trebuie sa le combatem; dar totul cu dragoste, ca cel in cauza sa nu deznadajduiasca. Totul trebuie sa fie un ajutor de a -si vedea si intelege propriile greseli.

[axios]

din pacate, atunci cand ne apucam sa-i "convingem" pe apropiati de trairile noastre, nu suntem tocmai copti pentru a face acest lucru... si de aceea esuam lamentabil... si apoi riscam sa cadem in penibil si sa fim luati peste picior sau categorisiti drept habotnici. incepem sa ne simtim izolati in gandire. incepem sa constientizam ca anormalul devine normal pe zi ce trece. si, in incercarea de a striga si celorlalti acest lucru, nu facem decat sa ne atragem priviri pline de suspiciune sau chiar sa fim luati la misto. suntem, ca niste copii, atat de bucurosi ca descoperim o alta lume si ne grabim sa propovaduim celor de langa noi aceasta. insa, din pacate, ei nu o pot primi prin cuvinte. si in nici un caz prin cuvintele noastre de caldicei in credinta... pentru ca ortodoxia se traieste.

aici trebuie doar sa le maturam cararea catre biserica sau catre un parinte duhovnicesc care sa le poata sadi in inima o samanta care sa rodeasca in timp... trebuie sa fim delicati si foarte, foarte diplomati. sa nu intram in polemici si sa nu raspundem la provocari. trebuie sa-i privim cu ingaduinta si chiar cu mila. indiferent de reactiile lor. si sa multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce am castigat prin lupta noastra duhovniceasca. sa nu ne grabim sa aruncam cu margaritare ce vor fi calcate in picioare... prin exemplul personal incercati sa aratati ca aveti o viata deosebita. si atunci ii veti atrage chiar si prin samanta curiozitatii. si multa rugaciune pentru luminarea lor. post si rugaciune. si daca sunteti intrebati de ce faceti toate acestea nu incercati sa dati explicatii savante. ci pur si simplu marturisiti ca acest mod de viata va aduce echilibrul si ca va simtiti extraordinar, fara sa fiti constransi de cineva sau ceva. si daca spun ca duhovnicii sunt aspri, raspundeti-le ca tot ce aud ei sunt bancuri sau experiente esuate ale unora.

din pacate, nu toti putem fi duhovnici... nu toti avem puterea de a sadi samanta... putem doar sa fim exemplu si sa folosim "arma" noastra, rugaciunea.
tacerea e de aur... o vorba mare. decat sa stricam ceva prin multa vorbire mai bine tacem...
cum poti sa-i spui unui necredincios ca trairile noastre sunt mult mai intense, fie ele in suferinta, fie ele in bucurie... abia atunci simti ca traiesti cu adevarat. atunci simti ca esti viu. si atunci simti tot mai mult ca nu esti singur in lupta cu ispitele (incercarile vietii)...

aceasta este umila mea parere si, cu voia voastra, v-o impartasesc.
Doamne ajuta!

[tigerAvalo9]

Prin rugaciune.Cea mai mare greseala este sa il indopi cu rugaciuni si cu multe reguli si informatii bisericesti.Se poate incepe doar de la o simpla rugaciune,o simpla melodie crestina,o simpla analizare a lucrurilor.

În prealabil postat de alx

Cum adica sa atacam ideea, si nu autorul ei? Pai cine a scos-o pe gura, decat un ratacit de calea cea dreapta, si placuta Domnului? Trebuie sa discutam calm cu acestia, si sa ii indreptam, ca ne sar in cap. Doamne ajuta!

Asa cum crestineste e normal sa urasti pacatul, iar nu pacatosul. Pe asta tot niste rataciti au scos-o?

[simona62]

În prealabil postat de axios

din pacate, atunci cand ne apucam sa-i "convingem" pe apropiati de trairile noastre, nu suntem tocmai copti pentru a face acest lucru... si de aceea esuam lamentabil... si apoi riscam sa cadem in penibil si sa fim luati peste picior sau categorisiti drept habotnici. incepem sa ne simtim izolati in gandire. incepem sa constientizam ca anormalul devine normal pe zi ce trece. si, in incercarea de a striga si celorlalti acest lucru, nu facem decat sa ne atragem priviri pline de suspiciune sau chiar sa fim luati la misto. suntem, ca niste copii, atat de bucurosi ca descoperim o alta lume si ne grabim sa propovaduim celor de langa noi aceasta. insa, din pacate, ei nu o pot primi prin cuvinte. si in nici un caz prin cuvintele noastre de caldicei in credinta... pentru ca ortodoxia se traieste.

aici trebuie doar sa le maturam cararea catre biserica sau catre un parinte duhovnicesc care sa le poata sadi in inima o samanta care sa rodeasca in timp... trebuie sa fim delicati si foarte, foarte diplomati. sa nu intram in polemici si sa nu raspundem la provocari. trebuie sa-i privim cu ingaduinta si chiar cu mila. indiferent de reactiile lor. si sa multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce am castigat prin lupta noastra duhovniceasca. sa nu ne grabim sa aruncam cu margaritare ce vor fi calcate in picioare... prin exemplul personal incercati sa aratati ca aveti o viata deosebita. si atunci ii veti atrage chiar si prin samanta curiozitatii. si multa rugaciune pentru luminarea lor. post si rugaciune. si daca sunteti intrebati de ce faceti toate acestea nu incercati sa dati explicatii savante. ci pur si simplu marturisiti ca acest mod de viata va aduce echilibrul si ca va simtiti extraordinar, fara sa fiti constransi de cineva sau ceva. si daca spun ca duhovnicii sunt aspri, raspundeti-le ca tot ce aud ei sunt bancuri sau experiente esuate ale unora.

din pacate, nu toti putem fi duhovnici... nu toti avem puterea de a sadi samanta... putem doar sa fim exemplu si sa folosim "arma" noastra, rugaciunea.
tacerea e de aur... o vorba mare. decat sa stricam ceva prin multa vorbire mai bine tacem...
cum poti sa-i spui unui necredincios ca trairile noastre sunt mult mai intense, fie ele in suferinta, fie ele in bucurie... abia atunci simti ca traiesti cu adevarat. atunci simti ca esti viu. si atunci simti tot mai mult ca nu esti singur in lupta cu ispitele (incercarile vietii)...

aceasta este umila mea parere si, cu voia voastra, v-o impartasesc.
Doamne ajuta!

multumesc...

[Florin-Ionut]

Eu cred ca exista un singur raspuns valabil: prin exemplul propriu.

Sfantul Serafim de Sarov a zis cam asa: o data ce ai dobandit Duhul Sfant, mii de oameni din jurul tau vor ajunge sa cunoasca Adevarul prin lucrarea directa a lui Dumnezeu care este in tine. Si nu cred ca se referea numaidecat la savarsirea de minuni, ci la trairea unei vieti placute Domnului.

Deci nu trebuie decat sa cautam sa fim buni crestini si numai asa ii vom convinge pe altii sa ne urmeze pilda. Argumentele logice si teologice, polemicile si discutiile lungi sunt vorbe-n vant daca nu sunt insuflate de la Dumnezeu.