Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe despre impartasirea cu ereticii

[paradosis]

La mijlocul veacului al VII-lea Biserica a fost din nou greu incercata de erezia monotelita care sustinea ca Hristos Mintuitorul a avut doua naturi distincte, dar o singura vointa. Prin aceasta erezie, care a fost sprijinita si promovata si de catre Stat, s-a incercat aducerea inapoi l-a Biserica a monofizitor (care sustineau ca cele doua naturi ale lui Hristos, dumnezeiasca si umana, nu sunt separate) prin oferirea monotelismului ca si compromis.

Sfantul Maxim Marturisitorul a fost printre putinii care nu au primit erezia, si chiar au fost vremuri cind toti episcopii Bisericii marturiseau erezia, si doar el singur, cei din preajma sa si alti citiva care i-au urmat exemplul mai ramasesera in Ortodoxie si in Biserica lui Hristos.

Pentru incapatinarea sa a fost intemnitat, torturat si exilat in repetate rinduri. In cele din urma ereticii, vrajmasii lui Dumnezeu, i-au taiat limba si mana ca sa nu mai poata marturisii Credinta.

Sfantul Maxim Marturisitorul (21 ianuarie si 13 august in calendarul bisericii) a trait intrutotul Sfanta Scriptura si invatatura Sfintilor Parinti de dinaintea sa: el s-a opus ereziei, a anatemizat-o si s-a separat de eretici.

Pentru cei interesati citez aici din interogatoriile si procesele la care Sfantul a fost supus de-a lungul anilor pentru marturisirea lui neclintit ortodoxa, din Viata Sfantului Maxim Marturisitorul scrisa de Sf. Dimitrie Rostov (+ 1709).

[paradosis]

Batranul [Sf. Maxim] a fost dus inapoi in celula, dar nu mult dupa aceea au sosit vizitatori care sperau sa-l intimideze sau macar sa-l faca sa-si piarda rabdarea. Acestia l-au anuntat ca Patriarhul i-a trimis, dupa care l-au intrebat: “Tu de care Biserica tii: de cea a Bizantului, Romei, Antiohiei, Alexandriei sau a Ierusalimului? Toate aceste Biserici si provinciile care tin de ele marturisesc acelasi lucru. Daca tii de Biserica Catolica [Ortodoxa], atunci trebuie sa intri pe loc in comuniune cu noi, doar daca nu vrei sa deschizi o cale noua si straina si sa vina peste tine nenorociri pe care nu ti le-ai inchipuit.”

Batranul lui Dumnezeu le-a raspuns: “Domnul Hristos recunoaste ca si catolica [ortodoxa] acea Biserica care pastreaza si tine adevarata marturisirea de credinta. El i-a spus binecuvintat lui Petru fiindca L-a marturisit drept si pe el Si-a ridicat Biserica Sa. Dar sa-mi spuneti: pe ce baza, dupa cum ziceti, au intrat toate bisericile in comuniune? Daca au facut-o pe baza adevarului, atunci nu vreau sa fiu separat de ele.”

[paradosis]

“Si ce o sa faci tu cind romanii or sa se uneasca cu bizantinii? Ieri au sosit doi legati papali. Miine este ziua Domnului si ei se vor impartasi cu Patriarhul din Sfintele Taine.”, il provocau ei in batjocura.

Dumnezeiescul parinte le-a raspuns: "Intreaga lume poate sa intre in comuniune cu Patriarhul, dar eu nu am sa o fac. Apostolul Pavel ne spune ca Duhul Sfant ii anatemizeaza si pe ingerii care propovaduiesc o noua evanghelie, adica care introduc o invatatura noua.”

[paradosis]

Atunci Prefectul a intrebat: “Intri sau nu intri in comuniune cu Biserica?”

“Nu intru”, a spus sfantul.

“De ce?”, a intrebat Episcopul.

“Pentru ca a respins hotararile sinoadelor ortodoxe”, a spus Maxim.

Episcopul a continuat: “Daca este asa, atunci de ce parintii acelor sinoade au ramas in dipticele Bisericii?”

“Ce folos aveti ca-i pomeniti daca ati renuntat la doctrinele lor?”, a contracarat sfantul.

[paradosis]

“Inca mai refuzi sa intri in comuniune cu Patriarhia Constantinopolului?”, l-au intrebat ei.

“Inca”, le-a raspuns el.

Au intrebat ei: “De ce?”

“Pentru ca cei ce conduc aceasta Biserica au respins definitiile a patru sinoade… Ei s-au excomunicat in mod repetat din Biserica si sint complet instabili in credinta. Mai mult decat atata, au fost rupti si lipsiti de preotie de catre sinodul tinut la Roma. Ce taine pot ei atunci savarsi? Si ce duh vine peste cei care ii hirotonisesc?

“Si-atunci numai tu singur o sa te mantuiesti si toti ceialalti vor pieri?, au obiectat oamenii Imparatului.

Sfantul a explicat, “Cind oamenii din Babilon slujeau idolului de aur, Cei Trei Tineri Sfinti n-au condamnat pe nimeni. Pe ei nu ii preocupau ce faceau altii, doar cum sa faca sa nu se indeparteze de la credinta. Cind Daniel a fost aruncat in groapa leului el nu i-a condamnat pe cei care ascultind de Darius au incetat sa-I mai slujeasca lui Dumnezeu, ci doar si-a vazut de indatoririle sale. Fereasca Dumnezeu sa mi se intimple sa judec pe careva sau sa zic ca numai eu voi fi mantuit! Cu toate acestea, mai degraba mor decit sa-mi incalc constiinta tradind credinta ortodoxa cu ceva.”

[paradosis]

La scurt timp dupa aceea patricianul Epiphanius s-a napustit nervos asupra batranului: “Spune-ne barba – alba inraita si posedat de demon: de ce crezi tu ca Imparatul si cetatenii capitalei sint eretici? Noi sintem mai crestini si mai ortodocsi decit tine!”, a urlat el ….

“Daca credeti sanatos si asa cum Biserica lui Dumnezeu propovaduieste, atunci de ce incerci sa ma fortezi sa accept Typos-ul [edictul imperial prin care monotelismul era impus] care interzice orice marturisire a ccea ce tu pretinzi acuma ca tii?”, a intrebat Sfantul Maxim.

Epiphanius a raspuns, “Typos-ul a fost scris ca sa se puna capat controverselor in legatura cu chestiunile care nu sint pe de-antregul de cuprins si pentru a-i feri pe oameni de a gresi cu privire la ceea ce inteleg prea putin.”

“Typos-ul este opus marturisirii corecte a credintei, cea prin care omul se sfinteste”, a insistat avva Maxim.

[paradosis]

“Ai indraznit sa-ti pui numele pe un document care anatemizeaza Biserica Catolica [Ortodoxa] si pe orice om cu mintea sanatoasa? S-ar cuveni sa te tragem pe strazi si in forum, sa te legam si sa lasam pe circari, tirfele si plebea sa te bata si sa te scuipe in fata”, ameninta Epiphanius.

“Sa fie dupa cum zici”, a spus sfantul…. Toti cei care au semnat au pus anatema numai pe cei care ca si Arie si Apollinarius au marturisit doar o singura natura si o singura vointa”…

[paradosis]

Dupa ce l-au ingropat la Skemarum trei lumanari au aparut pe mormantul sau si au ars in chip miraculos luminind intreaga zona. Ele au aratat ca sfantul, care a fost o lumina pentru pamant in timpul vietii sale, continua sa straluceasca peste toti si dupa moarte. Intr-adevar, el a ramas pina in zilele noastre ca un far, un exemplu de virtute, suferinta indelungata si rivna fierbinte pentru Domnul. Faptul ca s-au aratat trei lumanari ne spune ca alesul Sfintei Treimi s-a mutat in locuintele din Imparatia lui Dumnezeu, unde cei drepti stralucesc ca soarele si se bucura in lumina Treimii.

[paradosis]

Sf. Marcu al Efesului (+1444, ianuarie 19 in calendarul bisericesc) a fost singurul ierarh care s-a opus in vremea sa unirii cu Roma. El a marturisit credinta ortodoxa in fata papei si cardinalilor la Florenta si s-a separat si a intrerupt impartasirea cu Patriarhul Ecumenic si cu toti ceialalti care au acceptat dogmele romano – catolicilor.

In ziua mortii sale le-a spus celor din preajma sa:

“Doresc sa-mi exprim opiniile in mod si mai detaliat, acum, cind moartea mi se apropie, asa incit sa dau dovada de consecventa de la inceput si pina la sfarsit, ca nimeni sa nu creada ca am gindit unele lucruri, dar am si ascuns altele, pentru ca m-as face de ocara acum, la ceasul mortii.

Cu privire la Patriarh spun asa, ca nu cumva sa se intimple sa vrea sa arate anumita consideratie trupului meu la ingropaciune sau sa trimita la mormantul meu pe oricare din ierarhii si clerul sau, sau, in general, pe oricare din cei care se afla in comuniune cu el, ca sa ia parte la rugaciune sau sa se alature preotilor invitati din rindurile noastre, socotind ca vreodata sau probabil in secret am permis impartasirea cu el. Si ca nu cumva tacerea mea sa dea ocazie celor care nu-mi cunosc conceptiile bine si complet sa suspecteze vreo oarecare forma de reconciliere, prin aceasta afirm si marturisesc in fata atator oameni de valoare prezenti aici ca nu doresc, in nici un fel si categoric, si ca nu accept impartasire cu el sau cu cei care sint de partea sa, nici in aceasta viata, si nici dupa moarte mea, asa cum nu accept nici unirea sau dogmele latinilor, pe care el si acolitii sai le-au acceptat si pentru implementarea carora el a ocupat acest cin de conducere cu scopul de a rasturna dogmele adevarate ale Bisericii. Sunt absolut convins, cu cat mai departe ma tin fata de el si cei care ii seamna, cu atat mai aproape sunt de Dumnezeu si de toti sfintii, si cu cat mai mult ma despart de el, cu atat mai mult sunt in unire cu Adevarul si cu Sfintii Parinti, teologii Bisericii; si de asemenea sunt convins ca cei care se socotesc de partea lui sunt departe tare de Adevar si de binecuvantatii invatatori ai Bisericii. Si din aceasta cauza va spun: asa cum pe parcursul intregii mele vieti am fost separat de ei, tot asa si in momentul despartirii, ba chiar dupa moartea mea ma tin departe de a avea legatura si impartasire cu ei si promit, si va pretind, ca nici unul dintre ei sa nu vina pe-aproape la inmormintarea sau mormintul meu si, de asemenea, sa nu se apropie de nici unul dintre voi cu scopul de a incerca sa vi se alature si sa faceti impreuna Dumnezeiestile slujbe; pentru ca aceasta ar insemna sa amestecam ceea ce nu poate fi amestecat, dar lor li se cuvine sa stea complet despartiti de noi pina cind Dumnezeu va aduce indreptare si pace Bisericii Sale.” (Orthodox Word Vol III, pp. 89-106)

[paradosis]

Daca spurcam Ortodoxia si sfinta Credinta prin impartasire adultera cu ereticii n-o sa scapam de a impartasii pedeapsa care-i asteapta pe eretici in lumea care va sa vina.” (Sf. Ioan cel Milostiv, Viata Sf. Ioan cel Milostiv, Sinaxar 12 Noiembrie)

Sa ne ferim din toate puterile noastre ca nu cumva sa primim sau sa dam impartasanie la eretici. “Nu dati cele sfinte ciinilor”, zice Domnul. “Nici nu aruncati perle inaintea porcilor” (Matei 7:6) ca sa nu devenim partasi la necinstea si osinda lor.” (Sf. Ioan Damaschin, Marturisire de Credinta, Cartea IV, Cap. 13)

Feriti-va de erezia care distruge sufletul, de impartasirea cu aceasta care este indepartare de la Hristos… Unii s-au scufundat cu totul in ce priveste credinta. Altii, cu toate ca nu s-au inecat in propriile ginduri, pier fara indoiala prin impartasire cu erezia. (Sf. Teodor Studitul, P.G. 99, 1216)

Hrisostom ii expune cu glas tare nu numai pe eretici, ci si pe cei care sint in comuniune cu ei ca vrajmasi ai lui Dumnezeu.” (Sf. Teodor Studitul)