Hula impotriva Duhului Sfant

[Doriana]

În prealabil postat de ai2

Exista un curent pe net in care lumea huleste tocmai ca sa arate ca nu se teme de zeul biblic pe care il crede inexistent.

Vine si vremea sa se teama, putinica rabdare...

[camy_d]

În prealabil postat de Eliana

Am o cunostiinta care spune ca si-a amintit de curand ca in adolescenta (ea avand acum 22 de ani ) a avut o perioada grea dpdv psihic si in timpul uneia dintre crizele de nervi de atunci a adus injuratura lui Dumnezeu.

Intre timp, crescand a uitat pacatul respectiv si s-a apropiat de Dumnezeu cu inima curata din cate vad insa a intrat in panica cand si-a amintit ce a facut si acum traieste cu impresia ca nici daca s-a calugari nu va scapa de facul iadului.

Eu nu stiu ce sa-i spun insa sper ca poate aveti voi cunostiintele necesare.

Stiu ca legea Dumnlui nu se comenteaza insa ma gandesc ca daca s-a pocait, tine toata viata posturile, iubeste si respecta pe Dumnul poate El va avea mila de ea intr-un final.

Mi-a spus ca nu vrea decat sa stie ce trebuie facut, orice, numai sa merite iertarea. Ea este de asemeni casatorita insa si-a pus si problema ca va trebui sa se calugareasca pentru a obtine iertarea.

Asa cum am spus, poate aveti voi intelepciunea necesara sa ma ajutati s-o linistesc pentru ca mi-a mai spus ceva care m-a speriat si anume ca nu vede nici un rost in a mai trai dca si asa va ajunge in iad indiferent ce va face.

În primul rând nu cred că a păcătuit împotriva Duhului Sfânt.

În al doilea rând, Dumnezeu iartă totul, vrea ca toată lumea să se mântuiască, e destul să spună păcatul la spovedanie, dar s-ar putea şi aşa s-o fi iertat. Dacă toţi creştinii ar intra în panică pentru păcatele înfăptuite, atunci toţi creştinii buni ar fi în spital. Până să-şi amintească greşeala, Dumnezeu se pare că era aproape de ea, ceea ce înseamnă că păcatul nu mai valora mult sau deloc, fusese acoperit de faptele ei bune.

______________________________________________


Şi în al treilea rând, se pare că suferă de o boală a conştiinţei. Voi începe prin a defini conştiinţa:

Constiinta morala este glasul lui Dumnezeu in sufletul credinciosului, glas care-l indeamna la implinirea legii morale. Glasul acesta il poate cunoaste fiecare, caci dupa credinta noastra constiinta s-a nascut deodata cu omul. Ea este de obarsie dumnezeiasca. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Cand Dumnezeu 1-a facut pe om, a sadit in fiecare judecata nemincinoasa a binelui si a raului, adica regula constiintei” 622 (Sfantul Ioan Gura de Aur, Expunere la Psalmul 147, 3, Migne, P. G., vol. LV, col. 482).

Boala de care suferă ea este scrupulul, ceea ce înseamnă că:
- isi supune viata launtrica la un examen mai mult decat riguros din punct de vedere moral
- isi restrange libertatea si vede peste tot obligatii, crezandu-se intotdeauna pe punctul de a pacatui.
- frica de pacat este o obsesie de fiecare clipa care are puteri hipnotice si iubirea indeplineste doar un rol secundar in viata crestinului.
- risc mare ca dupa o astfel de atitudine sa se ascunda o "constiinta fariseica"
Scrupulosii se impart in doua feluri:
a. scrupulosii intelectuali - au boala cronica a indoielii, caracterizata printr-o neliniste permanenta. Pusul intrebarilor mereu face casa buna cu apasarea epigastrica, rulburarile vaso-motrice si groaza. :-)
b. scrupulosii senzitivi - fiinte impresionabile, cu imaginatie vie si nervii obositi. Indoiala lor nu este rezultatul unor rationamente ci se datoreaza unor impresii senzivite, estetice.



Fă-o să-şi dea seama că aceasta e o boală duhovnicească, adică nu-i plăcută lui Dumnezeu, aşa că să nu mai facă un caz din acel păcat. Dumnezeu s-o ajute!

[lugrez]

De aceea va spun: orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata. (Mat.12:31)

Cred ca au citit biblia cand au decis asta. De ce sunt asa siguri pe ei? Sint multi?