Poate preotul refuza iertarea pacatelor spovedite?

Iubite frate asai cum spui fratia ta ca fiecare este liber sa faca ce vrea cu viata lui si sa aleaga calea ce vrea sa urmeze.
Sa nu ma Intelegi gresit eu nu vreau ca sa par mai bun pentru ca eu ma consider cel mai nertebnic si mai plin de pacate din aceasta lume si mai dator sa tac si sa nu deschid gura sa vorbesc, Insa lucrez Intro echipa de 30 de oameni toti RomInisi din toate colturile tari si de multe confesiuni religioase dar mai ales martori ai lui Iehova , si nu cred ca ai sa crezi daram auzit cu urechile mele pe predictorul lor Spaniol Vorbind limba RomIna ca si noi si lamurea pe uni sa se duca sa vada cum este la ei, si uni sau dus si a inceput lupta cu vrajmasul care cauta pe cine sa Ingita sau dus de la Sf Biserica Ortodoxa multi de ce crezi nu am sati spun aici daca va ficazul pe privat dar au plecat si pleaca . atunci eu sa tac su sa nu arat adevarul carel cunosc sa ingrop talanutl sa ma rusinez In fata oamenilor al vesti pe HRISTOS.
Doamne daruieste slugi tale sa asculte porunca Ta si sa plineasca voia Ta amin
Lumineazane cu lumina cunostintei Tale ca sa te recunoastem numai pe tine Dumnezeul cel adevarat si numai tie sa ne Inchinam si sa lujim `pIna la sfIrsitul vieti noastre ca numai tie se cuvine toata cinstea slava si Inchinaciunea amin amin amin

[Aghioritul]

În prealabil postat de windorin

Prin mana preotului, Hristos trimite harul asupra celui ce se spovedeste.
Nu preotul hotaraste iertarea sau neiertarea pacatelor auzite, ci pocainta celui ce le marturiseste. Preotul poate numai sa de dea dezlegare sau nu spre Impartasanie.
Dar si aici, cred ca preotul este luminat de Dumnezeu ce sa faca.

Te sustin in idei!

Preotul are datoria de a da dezlegarea lor! Legarea pacatelor inseamna sa NU TE IMPARTASESTI! Dar nu a existat "legarea de pacate" ci doar DEZLEGAREA LOR! Dumnezeu iarta inclusiv PACATELE IMPTRIVA DUHULUI SFANT, Care ne spune El, sunt de neiertat in veac! In veac, in cazul NU te indrepti! "Pe cel ce vine la Mine NU il voi da afara" sau "Nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie VIU" apoi "Veniti la Mine toti cei OSTENITI si IMPOVARTAI si Eu va voi ODIHNI). Daca te intorci la El, daca iti plangi pacatele, si cauti binele, si te INDREPTI, te iarta Dumnezeu si pt pacatele impotriva Duhului Sfant! Nu exista pacat sa nu fie iertat de mila si bunatatea lui Dumnezeu, afara de SINUCIDERE, cand nici macar NU apuci sa iti mai ceri iertare de la Dumnezeu si nici sa te spovedesti, dar sa mai faci canon!

[t18nico]

În prealabil postat de moldoveanu

Citeam o istorioara cu o persoana care s-a spovedit si impartasit fiind pe patul de moarte. Preotul a zis ceva de genul: "avea pacate multe si grele dar i le-am iertat". Ma intreb: putea sa nu i le ierte? Adica cineva ateu (dar botezat) sa se spovedeasca in ultima clipa dar fiind prea mari pacatele sa nu i le poata ierta preotul?

Dumnezeu iarta pacate, preotul doar intermediaza ....este om la fel canoi.

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de t18nico

Dumnezeu iarta pacate, preotul doar intermediaza ....este om la fel canoi.

in plus, preotul are un har pe care noi nu-l avem. Prin el ne vorbeste Hristos, iar in fata lui noi doar trebuie sa ascultam.

Pai nu poate... nu cred ca poate. Poate doar sa dea un canon mai aspru...

Sau poate sa nu te ierte daca stie/ii spui ca o sa repeti pacatul respectiv... e complicat.

Nu mi-am pus problema, sincer... e incurcata treaba. De-asta te duci sa te spovedesti, nu?... ca te straduiesti din toate puterile sa nu mai repeti pacatele pe care le marturisesti, atfel de ce ai mai pierde timpul spovedindu-te? Deci in cazul asta de ce sa nu te ierte?

Oricum, spune la sfarsit, cate sunt dezlegate aici, dezlegate si in ceruri, si de vei ascunde voit ceva, indoit inapoi le vei avea. Deci sunt dezlegate oricum.

Problema e sa apuci sa faci canonul, nu cred ca sunt iertate daca nu faci canonul pentru ele. Aici cred ca e de fapt problema cu iertarea, nu parerea preotului. Realizezi ca poti sa-i zici pacate pt care el, CA OM nu te poate ierta in sufletul lui. Dar ca slujitor al lui Dumnezeu e dator sa iti dea sfaturi, sa-ti dea canon... sa te vindece. Deci nu exista sa nu te ierte...

În prealabil postat de zaharia_2009

[...] Hristos nu obliga pe nimeni sa vina la el cu forta . Ci a spsus , in evanghelia citita in cele 3 zile din an ale zilei crucii : ,,...cine voiaste sa-mi urmeze, sa se lapede de sine, sa-si ia crucea sa si sa vina dupa mine !"
Daca tu ai considerat, om matur fiind, care sti ca ai trup si suflet in tine si care te ingrijesti si de trup * spalindu-l , dindu-i de mincare, tratindu-l, etc* si uneori si de suflet *ii dai distractii si relaxari si bucurii lumesti , ca si sum aceasta ar fi firea sufletului * ca nu este nevoie sa il cauti pe D.zeu si mai ales sa ai o legatura strinsa si permanenta cu El ... atunci este doar treaba ta . Din ce te legi tu cu minuta ta nu te desleaga nimeni fara voia ta !!
Biserica Ortodoxa face misiune si nu prozelitism , invata si arata dar nu sta de capul tau pina te zapaceste ca sa il alegi pe Hristos, pe acesta il alegi tu doar daca vrei ! Si atit !!

De retinut aceste cuvinte, referitor la relatia omului cu Dumnezeu prin Biserica Sa! Tonul la prozelitism a fost dat de catolicism si a fost continuat de protestanti si neoprotestanti. Biserica Ortodoxa este invechita fiindca face doar propovaduire, atat credinciosilor cat si necredinciosilor. Intr-o lume care pune la locul de cea mai mare cinste lupta pentru suprematie, o Biserica ce nu se lupta sa-L puna pe Dumnezeu Stapan al lumii (de parca nu ar fi...!!!!), ci doar vorbeste despre Dumnezeu si voia Lui pentru oameni, cu siguranta poate fi tratata drept retrograda!

Se va spune: pai, toti fac propovaduire, nu? Esenta propovaduirii este alta, insa! Fratele Zaharia tocmai aceasta a punctat. Biserica este a tuturor, dar nu a oricui! Biserica este pentru toti, dar nu pentru oricine! Biserica este deschisa oricand, dar nu oricum! Diferenta o face doar propria noastra alegere, in plan strict individual si intim. Este o greseala sa acuzi Biserica si pentru aceasta, cum ca nu ma pot mantui ca nu vine preotul, sau Biserica in ansamblul ei, sa ma scoata cu forta din locul de desfrau! Dar ia asculta, omule, oare nu auzi glasul Bisericii strigand si pe strada si-n piata, si la usa locului in care-ti gasesti placerea lumeasca? Ce striga? Striga sa te trezesti si sa incepi sa-L cinstesti pe Domnul cu cinstea care I se cuvine! "Si atat!!"

Frate Zaharia, Domnul cu tine!

În prealabil postat de moldoveanu

Citeam o istorioara cu o persoana care s-a spovedit si impartasit fiind pe patul de moarte. Preotul a zis ceva de genul: "avea pacate multe si grele dar i le-am iertat". Ma intreb: putea sa nu i le ierte? Adica cineva ateu (dar botezat) sa se spovedeasca in ultima clipa dar fiind prea mari pacatele sa nu i le poata ierta preotul?

Domnia ta pui alaturat, spre comparatie lamuritoare, doua stari in esenta lor diferite, adica pe de o parte un caz real si de cealalta parte un caz ipotetic. Probabil ai dorit sa arati, prin alaturarea celor doua situatii, doar raportul de cauzalitate dintre cele doua, cum ca prima situatie a generat intrebarea ce face esenta celei de-a doua. Prin alaturarea lor ti-ai creat si raspunsul logic pentru intrebarea domniei tale: daca preotul poate sa ierte pacatele "multe si grele", desigur ca poate si sa nu ierte, in baza puterii (competentei spirituale) pe care o are.

Referitor la completarea explicativa ulterioara, aceea cu ateul, iata ce spune Mantuitorul: "Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.". In Biserica noastra, voia Tatalui este prezentata ca fiind cinstirea lui Dumnezeu in Duh si Adevar, concretizata la majoritatea crestinilor, inainte de orice alta stare ori traire, prin pocainta reala si totala. Spre exemplificare vezi "Pilda fiului ratacitor"!

Un caz particular, special, este cazul in care penitentul se afla pe patul de moarte. In acest caz pocainta penitentului (necesara totusi) este rezumata la dorinta de a fi impartasit, de a se unii cu Hristos. Daca se intampla ca penitentul astfel unit cu Hristos sa traiasca apoi, el va trebui sa urmeze ulterior traseul indicat, specific lui si numai lui, pe care duhovnicul il va randui.

La parerile potrivit carora nu preotul iarta ci doar Hristos, iata tot "de la Mantuitorul zicere": "Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.". In asta consta minunea: Dumnezeu a dat o astfel de putere oamenilor! Care este puterea ce ne minuneaza? Nu faptul ca preotul poate ierta pacatul, ci faptul ca Dumnezeu a fagaduit sa-l asculte! O, smerenie si dragoste minunata a Ta, Doamne! Filozofic putem spune ca nu omul iarta ci doar Dumnezeu, iar omul doar promulga iertarea. Dar acolo unde nu exista nici o conditie in implinirea lucrarii, se poate considera ca s-a transferat, odata cu dreptul de a ierta si puterea de a ierta. Fiecare intelege cum vrea! Efectul ramane! Slava Tie Doamne pentru dragostea Ta fata de cei pacatosi!

[Hartford]

Eu stiam ca Dumnezeu iarta pacatele si nu popa.

[catalin2]

În prealabil postat de Hartford

Eu stiam ca Dumnezeu iarta pacatele si nu popa.

Se spune de obicei "preot", cuvantul "popa" e folosit in general in sens peiorativ, nu stiu daca asta ai intentionat.
Bineinteles ca Dumnezeu iarta, preotul ce sa-i ierte ca nici macar nu a gresit fata de el. Dar cum spunea parintele iertarea este cand preotul da dezlegarea spunand sa-i ierte Dumnezeu pacatele. E si logic, altfel ce nevoie am mai avea sa mergem la preot sa ne spovedim, mergem la un psiholog si spunem tot si astfel Dumnezeu ni le iarta automat.

În prealabil postat de Hartford

Eu stiam ca Dumnezeu iarta pacatele si nu popa.

În prealabil postat de catalin2

Bineinteles ca Dumnezeu iarta, preotul ce sa-i ierte ca nici macar nu a gresit fata de el. Dar cum spunea parintele iertarea este cand preotul da dezlegarea spunand sa-i ierte Dumnezeu pacatele. E si logic, altfel ce nevoie am mai avea sa mergem la preot sa ne spovedim, mergem la un psiholog si spunem tot si astfel Dumnezeu ni le iarta automat.

Ingaduiti-mi, va rog, o completare: in versetul pe care l-am adus spre exemplificare, "Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.", se arata clar faptul ca apostolilor li s-a dat puterea de a ierta sau de a tine pacatele oamenilor. Aceasta putere li s-a dat prin insuflare dumnezeiasca, in urma actului aratat in versetul anterior celui de mai sus: "Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;". Iar aceasta putere nu trebuie inteleasa ca ceva simbolic caci iata, cu inca un verset mai inaintea celorlalte doua deja amintite, Mantuitorul arata apostolilor si scopul pentru care ii innobileaza cu acest dar: "Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. ". Daca lucrarea lui Iisus a fost reala, asa este si lucrarea apostolilor!

As spune astfel, ca iertarea pacatelor nu o poate face decat Dumnezeu pentru ca pacatul reprezinta o greseala fata de El. Dar Dumnezeu, prin judecatile Sale, doreste ca orice va ierta vreun apostol El sa ierte neconditionat! Ce inseamna aceasta daca nu faptul ca aostolii s-au facut partasi, prin voia lui Dumnezeu, aceleiasi puteri? Oare este Dumnezeu mai putin puternic astfel? Oare fara Dumnezeu apostolii sunt ceva, chiar daca au aceasta putere?

Dorinta de a anula puterea preotului de a ierta sau a tine pacatele, are ca izvor mandria omului necredincios fata de Dumnezeu, dar credincios fata de lume. Nu am nevoie de un alt om care sa-mi filtreze pocainta, zice acesta, pentru ca eu am gresit fata de Dumnezeu si am sa ma destainui doar Lui. Omul credincios cunoaste insa inselarea, pentru ca prin credinta vede in preot nu un om simplu ci un om purtator de Duh. Asa si este preotul, indiferent daca vrem sau nu vrem, daca ne place sau nu ne place, ori daca preotul este in lume sau in manastire, daca este printre ingeri sau in groapa pacatului, daca este vrednic sau nevrednic. Daca cineva nu crede acestea, nu se micsoreaza cu nimic harul preotului pe care il are in fata la un moment dat, asa cum nici necredinta in Dumnezeu nu face ca El sa nu mai existe!

Dupa cum spuneeam si in postarea anterioara, efectul puterii preotului, de a ierta sau de a tine pacatele, este real. Pe verificate!