26 de ani de la revoluție!

[cristiboss56]

În prealabil postat de DragosP

Vrei să amestecăm fumurile, frate drag mai mare?
Numa' zi, te rog!

O , nuuuu , sa nu amestecam planurile , credinta cu imbuibarea careia ii faci reclama cu atata patos

[cristiboss56]

Bine te-ai trezit Popescule

[cristiboss56]

Fratiorului meu mic si neastamparat ,
DragosP

Dragos, mandru ca un soare,
A plecat la vanatoare.
Ghioaga si sageata lui
Fac pustiul codrului!
Cerbul moare, ursii pier
Si vulturii cad din cer
Iata ca-ntr-o dumbravioara
El zareste-o caprioara,
Fiara blanda de la munte,
Cu steluta alba-n frunte
Si cornite subtirele
Si copite sprintenele.
Caprioara cum il simte
Lasa locurile strimte,
Fuge, salta, zboara, piere,

Ca un vis, ca o parere;
Iara Dragos infocat
O goneste ne-ncetat.
Zi de vara cat de lunga,
Vanatorul o alunga,
S-amandoi se pierd de vii
In codri merei pustii!

[iuliu46]

Era pacat sa treaca macar o saptamana din anul nou fara sa va impungeti, ca doar crestinismul poate sa astepte, important e sa colindam capra vecinului.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iuliu46

Era pacat sa treaca macar o saptamana din anul nou fara sa va impungeti, ca doar crestinismul poate sa astepte, important e sa colindam capra vecinului.

Special pentru tin , de la Firma ta
Iulius Mall

În prealabil postat de ahilpterodactil

Frate Cristian, tu esti o inima mare si un barbat curajos. Dar nu cere, te rog, aceeasi masura tuturor!
.....
Sa fim cu pace si sa iertam, frate Cristian.

Ce sfaturi preţioase, aşa ca de la prieten la prieten. Păcat că au fost puse la naftalină. :)

[cristiboss56]

Si pentru fratiorul cel mic ovidiu b.
Ovidiu a scris şi o operă în limba populaţiei locale (geţi, sciţi),care ar fi fost de mare importanţă pentru filologia limbii române, dar care, din păcate, s-a pierdut...
-

Eu te salut, Tiberius, c-un gând şi c-o scrisoare,
uitate de speranţă la Pontul Euxin,
salut lumina Romei, ce pâlpâie şi moare
în ochii-aproape orbi de lacrimi şi de chin.

Sunt obosit, auguste, să-ţi tot cer îndurare,
rănile din genunchi-mi, ajuns-au pân-la os,
indiferenţa Romei, da, încă mă mai doare,
dar Dacia mă-nvaţă acum, să mor frumos.

M-aţi alungat, laconic, pe-un urgisit tărâm,
(Bătrân sunt eu, sau iernile aici sunt prea lungi şi prea reci?)
în ţara oamenilor-lupi, mereu o să rămân,
un lup devin şi eu, însingurat, pe veci.

Spuneţi că geto-dacii-s needucaţi, barbari,
ciudaţi şi cruzi, şi-aruncă războinicii în suliţi,
dar de-aţi cunoaşte bine acest popor, măcar
pe sfert, aţi ştii că singuri vă minţiţi.

Ei nu au un Apollo, un Jupiter, un Marte,
la care să se-nchine pe rând, în ceasul greu
şi nu clădesc altare peste credinţe sparte,
Cel Bun şi Drept, Zamolxis, le este unic zeu,

dar pentru ei, credinţa-i piatră de temelie,
nu-şi aleg panteonul după vreun interes,
fericiţi îşi dau viaţa, Zamolxis îi învie
mai buni şi mai puternici, după ce i-a ales.

Tot mai visezi armate, să dea pe-aici o raită?
Pierdute-s prin hăţişuri neamuri întregi de sciţi!
N-au putut ei s-o prade, că Dacia-i o haită
şi dacii sunt ca lupii de bravi şi de uniţi.

Nu-ţi încerca, Tiberius, şansa cu daco-geţii,
pluteşte mai departe-n seninul tău Capri,
Dacia-i o cetate, Carpaţii-i sunt pereţii,
cei ce intrară-n dânsa, nu mai ieşiră vii.
...
Sunt exilat pe drept, sau sunt trimis iscoadă?
...sunt cam greu geto-dacii de prins, de încolţit...
că Dacia-i de aur, o ştie lumea toată,
s-o vândă, v-aşteptaţi, de la un surghiunit?

Pândeşti cu ochi de-acvilă, Tiberius, ţara lor,
vrei să-ţi măreşti imperiul, vrei să le fii destin,
aştepţi ultima veste...am scris-o-n limba lor,
vino şi ţi-o ia singur, din Pontul Euxin.