Psalmul 136 in talcuirea lui Serafim Rose

Psalm 136,1: La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.

În aceste cuvinte ale psalmului, noi, creştinii ortodocşi, Noul Israel, ne aducem aminte că suntem în exil. Dacă pentru ortodocşii ruşi, alungaţi din Sfânta Rusie, acest psalm are un înţeles special, pentru creştini, în general, psalmul semnifică faptul că suntem străini de această lume, că dorim întoarcerea la adevărata noastră casă, raiul. Pentru noi, Marele Post este un prilej de înstrăinare dăruit de Mama noastră, Biserica, pentru a ne întări amintirea Sionului de care ne-am îndepărtat atât de mult. Ne merităm această înstrăinare, şi, de altfel, avem nevoie de el datorită păcatelor noastre. Doar prin nevoinţa înstrăinării, pe care o realizăm prin rugăciune, post, pocăinţă, tocmai în această perioadă, putem cugeta la Sionul nostru.
"De te voi uita, Ierusalime"
Slabi şi uitători, deşi suntem în mijlocul Postului Mare, totuşi trăim ca şi cum Ierusalimul nu ar fi existat pentru noi. Ne îndrăgostim de lume, Babilonul nostru; suntem seduşi de frivolităţile „acestei lumi străine" şi neglijăm slujbele şi disciplina Bisericii care ne reamintesc de adevărata casă. Mai mult decât atât, ne iubim chiar răpitorii noştri – căci păcatele noastre ne ţin captivi mai mult decât orice răpitor – şi petrecem zilele postului în lene, deşi ar trebui să ne pregătim pentru a întâlni răsăritul Soarelui Noului Ierusalim, Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos.
Încă mai este timp; trebuie însă să ne amintim de adevărata noastră casă şi să ne plângem păcatele care ne-au înstrăinat de casa noastră. Să punem la inimă cuvintele Sf. Ioan Scărarul: "Înstrăinarea este îndepărtarea de toate, pentru ca gândul să fie făcut nedespărţit de Dumnezeu. Înstrăinarea este iubitoare şi lucrătoare a plânsului celui fără de încetare." Înstrăinaţi de Rai, trebuie să devenim înstrăinati de lume, pentru a putea nădăjdui în întoarcerea noastră. Putem face aceasta dacă vom petrece aceste zile în post, rugăciune, înstrăinare de lume, participarea la slujbele Bisericii, în lacrimi de pocăinţă, în pregătirea pentru plina de bucurie Sărbătoare de la finalul acestei perioade de înstrăinare; iar prin urmarea acestor lucruri în aceasta vale a plângerii, să ne pregătim pentru şi mai marea Sărbătoare când Domnul nostru se va întoarce să Îşi ia credincioşii săi în Noul Ierusalim, din care nu va mai exista înstrăinare, căci este veşnic.

http://cuvseraphimrose.wordpress.com...a-psalmul-136/

[andrei_im]

Dumnezeu sa te binecuvinteze!! Cuvintele parintelui Serafim sunt cutremuratoare, chiar si pentru sufletele noastre impietrite.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Miha-anca

Psalm 136,1: La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.

În aceste cuvinte ale psalmului, noi, creştinii ortodocşi, Noul Israel, ne aducem aminte că suntem în exil. Dacă pentru ortodocşii ruşi, alungaţi din Sfânta Rusie, acest psalm are un înţeles special, pentru creştini, în general, psalmul semnifică faptul că suntem străini de această lume, că dorim întoarcerea la adevărata noastră casă, raiul. Pentru noi, Marele Post este un prilej de înstrăinare dăruit de Mama noastră, Biserica, pentru a ne întări amintirea Sionului de care ne-am îndepărtat atât de mult. Ne merităm această înstrăinare, şi, de altfel, avem nevoie de el datorită păcatelor noastre. Doar prin nevoinţa înstrăinării, pe care o realizăm prin rugăciune, post, pocăinţă, tocmai în această perioadă, putem cugeta la Sionul nostru.
"De te voi uita, Ierusalime"
Slabi şi uitători, deşi suntem în mijlocul Postului Mare, totuşi trăim ca şi cum Ierusalimul nu ar fi existat pentru noi. Ne îndrăgostim de lume, Babilonul nostru; suntem seduşi de frivolităţile „acestei lumi străine" şi neglijăm slujbele şi disciplina Bisericii care ne reamintesc de adevărata casă. Mai mult decât atât, ne iubim chiar răpitorii noştri – căci păcatele noastre ne ţin captivi mai mult decât orice răpitor – şi petrecem zilele postului în lene, deşi ar trebui să ne pregătim pentru a întâlni răsăritul Soarelui Noului Ierusalim, Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos.
Încă mai este timp; trebuie însă să ne amintim de adevărata noastră casă şi să ne plângem păcatele care ne-au înstrăinat de casa noastră. Să punem la inimă cuvintele Sf. Ioan Scărarul: "Înstrăinarea este îndepărtarea de toate, pentru ca gândul să fie făcut nedespărţit de Dumnezeu. Înstrăinarea este iubitoare şi lucrătoare a plânsului celui fără de încetare." Înstrăinaţi de Rai, trebuie să devenim înstrăinati de lume, pentru a putea nădăjdui în întoarcerea noastră. Putem face aceasta dacă vom petrece aceste zile în post, rugăciune, înstrăinare de lume, participarea la slujbele Bisericii, în lacrimi de pocăinţă, în pregătirea pentru plina de bucurie Sărbătoare de la finalul acestei perioade de înstrăinare; iar prin urmarea acestor lucruri în aceasta vale a plângerii, să ne pregătim pentru şi mai marea Sărbătoare când Domnul nostru se va întoarce să Îşi ia credincioşii săi în Noul Ierusalim, din care nu va mai exista înstrăinare, căci este veşnic.

http://cuvseraphimrose.wordpress.com...a-psalmul-136/

După cum într-o temniţă grea omul îşi aduce aminte cu drag de casa părintească, tot astfel creştinul căzut în robia păcatului îşi aduce aminte cu multă dragoste de Ierusalimul cel ceresc, de raiul în fericirea căruia au trăit părinţí noştri , Adam şi Eva .Aflat în robia păcatului , un creştin preferă să-şi uite dreapta cu care îşi duce bucăţica la gură decât să uite Ierusalimul ceresc, cel plin de bucurii . Sunt frânturi de cuget şi simţire ale arhimandritului Aurel Lecca la tâlcuirea acestui minunat psalm. Toţi Psalmii sunt minunaţi şi mai ales de folos nouă şi avem tâlcuiri din cele mai frumoase , pentru sufletul şi înţelegerea fiecăruia . Voi mai reveni cu tâlcuiri la acest psalm şi mi se pare o idee bună deschiderea unui astfel de topic .

[iustin10]

Simplu si la obiect
Spre rusinea mea recunosc ca nu am citit inca nimic din Serafim Rose ,dar ai dreptate andrei_im, are un stil accesibil si de inteles,si un continut foarte adanc.
Multumesc ca l-ati adus in evidenta.
Daca mai stiti astfel de autori usor de citit va rog spuneti-mi,caci eu incerc sa citesc mai mult din sf Parinti din vechime dar cred ca au un stil mult prea greu(pt mine)

[andrei_im]

exista doi parinti MARI care ne scriu noua oamenilor de azi PE INTELESUL NOSTRU: Cuviosul Serafim Rose si Sfantul Teofan Zavoratul. acestia au adus pur si simplu, invatatura sfintilor parinti la zi, pentru intelesul tuturor. ei sunt si poarta spre invatatura sfintilor din vechime, de aceea se cuvine sa ii citim pe ei mai intai. eu am vrut odata sa imi cumpar colectia de "Scrieri" a Parintelui Serafim, insa era destul de scumpa, cam 80 de lei. si cand am facut rost de bani m-am dus spre un pangar sa o iau, dar pe drum ma tot intrebam daca merita, daca nu o sa-mi para rau de bani (ce gandire prosteasca). dar cand am ajuns la pangar, vanzatorul de acolo mi-a pus cartea in brate si mi-a spus ca e "cadou de Sfantul Andrei". am vazut in aceasta o minune a Parintelui Serafim! am inceput imediat sa citesc si pur si simplu m-am indragostit, nu am putut sa las cartea din mana! aveam momente in care cuvintele parintelui ma impresionau atat de mult incat simteam nevoia sa ma ridic de pe scaun si sa dau repede un ocol casei, sa ma mai gandesc putin la intelesul lor, caci uneori e pur si simplu PREA MULTA FRUMUSETE in ortodoxia noastra! Cititi toate scrierile parintelui Serafim Rose, sunt o comoara de nepretuit!

[iustin10]

Iar apoi ai putut citi si cartile scrise de cei din vechime ?Simti ca iti e usor ,acum cel putin,dupa indrumarea sf Serafim,sa le citesti?

[andrei_im]

scrierile parintelui Serafim le-am citit de curand, asa ca nu am avut cand sa ma "arunc" la parintii din vechime. m-au interesat foarte mult scrierile sfantului Teofan, caci pentru acestea am gasit recomandare. legat de ce am citit inainte - da, parca sunt ochii mai deschisi. macar de ar fi si sufletul deschis, caci daca nu ne straduim sa traim in duh cu parintii degeaba ii citim. parca nu imi mai pare parintele Staniloae atat de "fioros" de greu acuma.. :)

[iustin10]

@andrei_im
:) eu credeam ca ai citit mult mai multe dupa postarile tale.
Se vede ca sfantul Serafim chiar te a ajutat sa intelegi
Bineinteles ma refer la planul mental ,ca normal ca si trairea in duhul cel bun,e o conditie,si da aceiasi stare de cunoastere.

[mihailt]

Ei eu credeam ca aceste cuvinte se cuvine sa le zica crestinul ortodox cand a cazut din unirea cu Dumnezeu si se afla la raul Babilonului adica e asaltat de toata spurcaciunile pacatului.
Talcuirea parintelui Serafim cred in ideea asta era dar a fost tradusa aiurea pe romana.
Este foarte paguboasa mentalitatea unora inspirata de draci ca Imparatia cerurilor nu poate veni si pe Pamant sau in trup si contravine tocmai rugaciunii pe care Dumnezeu Iisus Hristos a dat-o unde zice:
"Precum in Cer asa si pe Pamant".
Dumnezeu Iisus Hristos nu a fost ca intemeitorii de religii false ca budismul,sa vada un om suferind sa ii zica:
"suferinta e iluzie;dezleaga-te din lanturile materiei si nu mai vei simti suferinta" ci a vindecat si pe cei bolnavi sufleteste si pe cei bolnavi trupeste.Nu le-a zis trupul este rau,bolile sunt foarte bune ca va scapa din lanturile trupului.Se intelege ca nu de la Dumnezeu sunt bolile,ca nu Dumnezeu le-a creat.
A lasat Sfantul Botez si Sfanta Mirungere pentru intoarcerea la starea de unire a omului cu Dumnezeu si pentru a primi daruri duhovnicesti dupa unirea cu Dumnezeu.
A lasat in Sfanta Biserica Sfanta Spovedanie si Sfantul Maslu pentru vindecarea sufleteasca si vindecarea trupeasca.
Trupul si sufletul nostru pot sa primeasca Imparatia lui Dumnezeu.In pamantul trupurilor noastre trebuie sa lucram spre a se salaslui Duhul Sfant,ca trupul sa ne fie templu al Duhului Sfant la fel si sufletele noastre.

Cand multimile erau flamande si nu aveau ce sa manance Dumnezeu Iisus Hristos nu le-a zis:
"hraniti-va cu rugaciunea" ci le-a facut paine si peste din nimic.
Cand femeia pacatoasa a venit la Dumnezeu Iisus Hristos plangand pentru pacatele nu i-a zis:
"asta e rodul ca ai pacatuit" ci a iertat-o adica a vindecat-o sufleteste.

[andrei_im]

fratele meu, aici se refera la lume ca multime a ispitelor, care ne trag in jos, nu la lume in general. asa e si site-ul acela american, "death to the world".