Evanghelia zilei

[maria-luisa]

Si raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu.
Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.
Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre.
Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresealele voastre.

Sfanta Evanghelie dupa Marcu 11 (22-26)

[geo.nektarios]

Aveti credinta in Dumnezeu.

Ce porunca mai puternica ne putea da ca sa putem avea tot ce avem nevoie? Daca privim toate minunile facute de Mantuitotul, toate sunt facute pe BAZA CREDINTEI!!! Credinta ta te-a mantuit mergi in pace! Atata credinta nu am vazut nicaieri, spune celor din Capernaum despre sutasul Corneliu! Dumnezeu ne ajuta si ne da orice cerem Tatalui cu credinta in numele Domnului Hristos! Asta ne este fagaduinta Sa! Deci daca avem credinta in El, inseamna ca noi credem in ajutorul Sau! Daca Dumnezeu nu ne poate ajuta, in cine sa mai avem Credinta?

Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.

Uite cum ne asigura Domnul Hristos ca ne este primita Rugaciunea: daca noi credem ca ce cerem in rugaciune e ca si cum am primit deja! Uimitor! Nu? oare noi cand ne rugam suntem siguri ca ceea ce cerem ni se implineste sau cerem cu indoiala??? greu ne este sa credem... Tot Hristos ne spune: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte SE VOR ADAUGA VOUA!
Adica, daca ne facem mai intai datoria de CRESTINI si de UCENICI si IMPLITORI ai Evangheliei Sale, toate grijile lumesti sunt in seama lui Dumnezeu, caci ne va da tot ce ne va trebui! Dar noi suntem mai sumati de grijile lumii decat de grile Sufletului... cu greu ajungem sa il spalam prin Spovedanie si sa il hranim cu Sf.Euharistie si Sf.Rugaciune mereu... si mereu cu Prietenul nostru Drag, HRISTOS!

[iustin10]

"Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. "
Ce mi s-a parut mie foarte misterios este acel ,'crede ca ai si primit deja'.
Ca si cum daca te auto-convingi ca ai si primit,atunci chiar vei primi.
De exemplu ceri o paine,fara sa o vezi te porti ca si cum ar exista deja,o tai,o mananci,si,ea chiar va apare. A crede,se pare ca inseamna a crede chiar impotriva evidentei,impotriva vederii si a simturilor ,a logicii (omenesti) chiar .
Cel ce crede ,aproape ca nu mai are nevoie de lucrul cerut,caci ,pentru el,exista deja.

[geo.nektarios]

sa credeti ca le-ati primit
...adevarat uimitor, si misterios cum zici fratia ta! Dar PUTEREA credintei si CONVINGEREA ca vei primi ceea ce ceri, nu trebuie bazata in lucrul cerut, ci in puterea lui Dumnezeu ca eu CRED in DUMNEZEU si Ii cer ce am nevoie! Puterea credintei mele in Dumnezeu trebuie sa fie atat de mare incat oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
Asta este asigurarea lui Dumnezeu: ca daca ceri ceva si nu te indoiesti ca ceea ce ceri este cam mult vei primi, sau nu prea crezi ca ti se va ascula rugaciunea, nu vei primi! Daca spunem Doamne te rog ajuta-ma, stiu ca ma poti ajuta, dar... acest dar anuleaza credinta, caci e semn de indoiala!

[iustin10]

Ai dreptate,si eu la fel credeam mai demult si interpretam acest pasaj,ca functie de cat anume crezi ca iti va da Dumnezeu , asa vei si obtine. La limita,daca crezi 100%,100% vei si obtine .Intre timp se pare ca am uitat :) ,de am subliniat mai mult puterea celui care crede, si nu darul lui Dumnezeu.

[Florin-Ionut]

Pescuirea minunata - Ap. II Corinteni IX, 6-11Ev. Luca V, 1-11glas 7, voscr. 5

Din textul ce s-a citit Duminică la Liturghie se poate înţelege simplu că fără ajutorul Lui Hristos nu putem face nimic bine.

Ori de cîte ori începem o treabă, să ne facem semnul Crucii şi să cerem har de la Domnul. Cînd plecăm la lucru dimineaţa, cînd începem să învăţăm ceva, cînd avem o lucrare de realizat, cînd scriem ceva pe forum, să-L invocăm pe Dumnezeu ca împreună lucrător cu noi prin harul Său.

[Yasmina]

22. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
23. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.
24. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
25. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
26. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.
27. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
28. Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.
29. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.
30. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
31. Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32. Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
33. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.


Din perspectiva unora,Apostolul Petru ar fi avut slaba credinta,pt ca s-a temut la mijlocul drumului si a fost cat pe ce sa se inece...
Este adevarat ca a esuat,dar la fel de adevarat este ca si ceilalti discipoli au esuat,numai ca in intimitatea lor;ei nici nu au avut curajul sa paraseasca corabia si sa incerce sa mearga pe mare,au stat la adapost.

[sophia]

Postarea asta ar trebui mutata la locul ei, in alt subforum.

Noua ne-a spus preotul ieri la predica asa: Petru avea iubire multa si mai putin credinta. Si Domnul l-a iubit asa cum era. Si nu era singura ocazie in care si-a aratat slabiciunea (s-a lepadat de trei ori...)

Acum eu mai spun ca Petru si Toma erau poate mai mult oameni decat ceilalti apostoli. Aveau slabiciunile oamenilor. Si Dumnezeu i-a iubit asa.
La fel ca si pe talharul care s-a indreptat numai cand a fost pe cruce si L-a vazut pe Iisus.
Iisus a iubit si oamenii normali, cu slabiciunile si greselile lor, nu numai pe sfinti.

Poate ca tocmai asta a si vrut sa arate prin ei: ca oamenii sunt oameni si nu Dumnezei si sfinti si ca ii iubeste asa cum sunt.
Toti trebuie sa ne apropiem de El.

Ceilalti apostoli erau poate mai puternici. Despre ei nu ni se povesteste ca au avut probleme in credinta.

Dar eu ma mai intreb acum: care este acum raportul intre iubire si credinta?
Se poate una fara cealalta, sau sa fie in masuri diferite?
Cred ca se poate sa lipseasca anumite elemente, exact slabiciunile omenesti...