CONVERTIRI de la EREZIE, la ORTODOXIE

[Igor_Paslusnik]

Doamne ajută.

Dedic acest topic, tuturor convertiţilor de la minciună la Adevăr, adică descoperitorilor de cale mântuitoare, care au ieşit din erezie, din minciună, întuneric şi din iad şi au venit Acasă, în Creştinism, la Viaţă, la Adevăr, la Ortodoxie.

Vă rog postaţi, oricine cunoaşte convertiri de la erezie, la creştinism, adică la Ortodoxie.

Mărturia unui fost soldat al S.U.A., penticostal, fost pastor în America, care e devenit preot ortodox, în România, alături de soţia lui, fostă penticostală şi ea, care acum cântă în strană:

https://www.youtube.com/watch?v=pMj7qBG4Llg

Mărturia lui e foarte moţionantă şi vie. Să ne fie spre folos şi îndreptare.

[Igor_Paslusnik]

Un tânăr neamţ, din Germania, fost lutheran, s-a convertit la Ortodoxie şi s-a călugărit, la Mănăstirea Radu-Vodă, din Bucureşti:

Mărturia monahului Kyrill :

"Pentru tânărul Nimai Karthaus din Germania, (monahul Kyrill de astăzi), acest drum al regăsirii a fost lung.

L-a cunoscut pe Dumnezeu în urma unei călătorii. A făcut primul pas spre Dumnezeu când a cerut la vârsta de 10 ani să fie botezat în Biserica Luterană, religia mamei sale. A urmat apoi cursurile catehetice lutherane şi a primit confirmarea (mirungere luterană) la 14 ani.

Însă luteranismul nu i-a potolit setea de Dumnezeu. Impresionat de seriozitatea cu care tatăl său îşi practica religia sa, mişcarea hindusă Hare Krishna, a călătorit alături de acesta în India.

Am participat la slujbe, am dansat înaintea idolilor, am rostit mantre, dar niciodată nu m-am simţit împlinit acolo. Totdeauna a rămas un gol înăuntrul meu. L-am întâlnit chiar şi pe Dalai Lama. A fost o experienţă unică, impresionantă şi am rămas atras de budism. Însă Dalai Lama exportează budismul adaptat, nu este budismul autentic.
Ceea ce ajunge la noi este un budism de marketing, adaptat la nevoile noastre. Dacă se înţelege ce înseamnă budismul în fapt, eu nu cred că ar mai avea aşa de mulţi adepţi în Occident, spune monahul Kyrill. (...)"

http://ziarullumina.ro/reportaj/am-g...s-la-ortodoxie

[Igor_Paslusnik]

Seraphim Larsen, lutheran din Danemarca, convertit la Ortodoxie, L-a văzut pe Hristos, în apa botezului ortodox:

Serafim Larsen: În apa botezului, am văzut pe Hristos care m-a îmbrăţisat! Mântuitorul Hristos m-a luat efectiv în braţe în cel mai real mod cu putinţă, în timpul Botezului, dat de Părintele de la Schit, la cufundare.

https://www.youtube.com/watch?v=Ck_kD7ZzzRE

(subtitrarea se poate adăuga din butoanele cc, Settings, apoi în stânga butonului Option, butonul cu săgeată în jos, şi apoi Translate Captions, apoi selectaţi Romanian)

[Igor_Paslusnik]

Roland Vogel, din Sighişoara, fost luteran, convertit la Ortodoxie, inginer constructor: "Ortodoxia este trezire."

"Am înţeles, printr-o logică matematică şi fizică (fiind inginer constructor de maşini), că lumina nu poate fi întreruptă. Cu alte cuvinte, dacă pleacă o lumină de la o sursă şi parcurge un anumit timp, ea nu poate fi înlocuită de o alta.

Adică, dacă Hristos a venit pe pământ şi a dat această lumină, şi a pus această Biserică, spunând că Biserica este Una, Dumnezeu nu poate să se schimbe, că Dumnezeu nu e ca omul. Când face un lucru, îl face trainic şi îl face perfect. La El nu se pune problema în termenii ăştia, stai că am greşit şi trebuie acum să fac altfel.
Nu. Dumnezeu a făcut o Biserică şi a dat o lumină. Atunci, nu poate să apară o lumină, peste 1.000 de ani, altă lumină, şi apoi, peste alte 500 de ani altă lumină. Pentru că altfel, avem nişte probleme. Undeva, ceva nu e în regulă. Deci Dumnezeu nu e ca omul, să facă şapte SRL-uri.

Nu. Dumnezeu una face, pentru că una ştie că e bună. Restul nu sunt ale lui Dumnezeu. Sunt ale oamenilor.“

http://www.ziarullumina.ro/reportaj/...zire-atata-tot

[Igor_Paslusnik]

Părintele Sava, de la Mănăstirea Oaşa, bancher american, convertit la Ortodoxie şi călugărit la 40 de ani, în România, după ce îşi lasă o avere de sute de mii de dolari în SUA:

https://www.youtube.com/watch?v=ujpWXbozQ1k

http://www.formula-as.ro/2010/949/so...ele-sava-13221

La aceaşi mănăstire Oaşa, este şi părintele rasofor Seraphim, din Germania, fost calvin, mai tânăr ca părintele Sava, americanul.

[Igor_Paslusnik]

Gary Summers, fost baptist american, convertit la Ortodoxie: Dacă biserica apostolică încă mai există, de ce eu nu fac parte din ea? De ce nu sunt ortodox?

Mărturie cutremurătoare:

În limba Romînă: http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lu...spre-ortodoxie

În limba Engleză, site-ul americanului Gary Summers: http://journeytoorthodoxy.com/2012/1...sia-with-love/

Cunoştinele mele religioase proveneau de la diverse denominaţiuni: de la baptişti, evanghelişti şi prezbiterieni, însă eram complet străin de Biserica Ortodoxă. Istoria bisericească nu a părut niciodată importantă în nici o biserică în care fusesem (de fapt ei îi urmăreau rădăcinile doar până în perioada Reformei). Gândul acestui vid istoric m-a urmărit în permanenă.
(...)

Cred că am stat în maină privind biserica de vreo trei ori până am reuişit să-mi adun curajul să particip la o slujbă. Într-o duminică dimineaţa, m-am trezit şi mi-am spus: Azi e ziua cea mare. O să-mi fac curaj şi o să intru în acea biserică.

Când am deschis uşile mari din lemn ale bisericii, mi se părea că deschid un nou capitol al vieţii mele. Era altceva: ca raiul pe pământ. Candelele, icoanele, tămâia, lauda adusă lui Dumnezeu, statul în picioare şi cântările erau copleşitoare din punct de vedere spiritual.

Atunci m-am gândit: Dumnezeu este aici, prezent cu adevărat!

Ce minunat ! :)

[Igor_Paslusnik]

"L-am găsit pe Dumnezeu... în Liturghia Ortodoxă..."

În paşaport se numeşte George. E cetăţean american. Dar numele de botez este Vasile. Adesea îşi semnează corespondenţa cu Georgy Vasilievici Georgiyevitch Alexandru, după numele împăratului sau preferat, rusul Alexandru al III-lea. A fost programator IT, iar acum e muncitor salariat pentru Lavra Mănăstirii Poceaev. Americanul şi-a găsit patria, materială şi spirituală în Rusia. Într-un interviu acordat lui Vitaly şi Valentinei Trubetskoi a dezvăluit numeroasele lucruri interesante:

George, e un american care a ales Rusia şi Ortodoxia, pentru tot restul vieţii sale.

Ce v-a atras la Biserica Ortodoxă Rusă, dvs. fiind un american nativ?

Deşi parinţii mei sunt neo-protestanţi, m-au trimis la o şcoală catolică pentru că în America acestea sunt considerate a fi mai bune, având cursuri mai serioase şi absolvenţi cu performanţe mai bune ca protestanţii. Acolo este obligatoriu să mergi la orele de religie catolică. Când eram mic era interesant, pentru că la şcoală auzeam un punct de vedere, iar la Biserica protestantă Presbiteriană era alt punct de vedere (o sectă din America, ce nu există în România). La ore am învăţat despre Marea Schismă şi am fost încurajaţi de catolici, să vizităm o Biserică Ortodoxă, pe care o consideră soră cu ei, fiindcă vor să-i unească pe ortodocşi cu ei.

Apoi câţiva ani mai târziu am vizitat Rusia în interes de afaceri la o firmă de internet din St. Petersburg. Văzând bisericile de acolo mi-am amintit de ceea ce am învăţat la şcoală.
Când m-am întors acasă am găsit www.oca.org (site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe din America) şi am văzut rubrica de întrebări şi răspunsuri. Citind-o mi s-a părut că toate răspunsurile lor la întrebări erau mai coerente decât ale mele.
Am vizitat o biserică ortodoxă din apropiere şi, după patru luni, ascultând predicile de după liturghie, am fost botezat ortodox (nu în religia protestantă, părinţii meu nu au prea fost de acord).
Deşi era mai greu să asişti la o Liturghie lungă, mi se părea că este un semn de respect pentru Dumnezeu, să fie mai lungă Liturghia. Şi m-am mirat că traducerile în engleză din cartea mea de rugăciuni erau similare cu versiunea slavonă, deşi sunt făcute de obicei cuvânt cu cuvânt.

Va amintiţi când aţi vizitat prima oară o biserica ortodoxă? În ce fel v-a impresionat?

Prima vizită pe care mi-o amintesc (în afară de vederea celor din Rusia) a fost parohia de lângă casă mea din New York. M-a impresionat să văd că toată lumea era cufundată în rugăciune, slăvindu-L pe Dumnezeu foarte simplu şi curat, faţă de protestanţii care mă oboseau.
În cazul bisericii presbiteriene totul se învârtea în jurul pastorului iar jumătate din slujbă presupunea ascultarea unor predici inspiraţionale, şi altă jumătate constă în cântece în stil american.
Biserica catolică, la început mi-a plăcut, părea să aibă un respect ceva mai mare pentru Dumnezeu, dar chiar şi aşa, după înţelegerea ortodoxiei, catolicismul, îmi părea că era prefăcut. În timpul Liturghiei Ortodoxe, Domnul părea că este alături de noi, cu îngerii, sfinţii şi tot cerul, în mod natural, în timp ce la biserica catolică aveam impresia că Domnul este absent, de parcă era bolnav şi a rămas acasă. Era un sentiment ciudat.

Tata ne-a dus câteva săptămâni şi la biserica adventistă de ziua a şaptea dar mormăielile mulţimii mi se păreau ciudate. Totul părea repetat dinainte, era prima oară când am văzut cu ochii mei ceva ce eu aş numio sectă.

Apoi când tata a intrat în francmasonerie, m-a chemat să particip la o şedinţă deschisă. Susţineau că se bazează pe Biblie dar era evident că erau o sectă, am studiat pliante ale lor, nimic, chiar nimic din ce făceau nu era scris în Biblie.

Nu am fost niciodată la o moschee deşi este una în apropiere de parohia Bisericii Ortodoxe Ruse din afară Rusiei, din Albany, New York (ROCOR). Ceea ce mă dezamăgeşte puţin când le văd, nu este neapărat poziţia fermă împotriva islamului, ci simbolurile pe care le-au împrumutat de la catedralele ortodoxe. Domurile moscheilor şi simbolul semilunii sunt împrumutate de la catedralele ortodoxe din Constantinopol. În acelaşi timp este de apreciat faptul că pun în aplicare convingerile în viaţa de zi cu zi şi că deşi sunt aproape de parohia noastră din Albany nu am avut niciodată parte de incidente. La facultate, am studiat mult despre religii, dar nu am fost atât de impresionat încât să le vizitez locul de cult. Mi-au părut absurzi, mai ales cu ce catastrofe sunt în ţările lor majoritare.

De ce aţi hotărât să plecaţi din America?

Au fost mai multe motive. În America viaţa politică mi se pare o farsă. Se vorbeşte mult despre democraţie iar în unele state este ilegal ca un al treilea partid să propună un candidat pentru o funcţie. Americanii susţin că sunt o naţiune creştină dar încep mereu noi războaie indiferent de cine e la putere. Că şi creştin ortodox am fost deranjat să văd ce se întâmplă cu creştinii, când America începe un război. Comportamentul trupelor americane din timpul războiului din Kosovo a fost supărător. Au încetat războiul de Ramadam, dar au aruncat bombe cu inscripţia Paşte fericit! de Paşte. Economia de asemenea a fost o problema. Nu mai aveam de lucru că programator IT, pentru că majoritatea posturilor de acest fel sunt externalizate. Era mai inteligent să lucrezi într-o ţară unde acest domeniu este în cretere şi nu în descreştere.

Dar motivul cel mai important a fost acela că e foarte greu să practici ortodoxia în America, nu?

Avem biserici ortodoxe, frumoase şi cu membri foarte activi, însă cultură americană este în total contrast cu ortodoxia. În America, avortul este un drept, iar bisericile sunt încurajate să căsătorească tinerii homosexuali. Ortodoxia nu face aşa ceva. Sau să îi spui unei femei să îşi acopere capul în timpul rugăciunii este că şi cum ai face o discriminare. Când lucrurile acestea sunt din Biblie. America va ajunge rău.

Credeţi că originile dumneavoastră ruseşti au contat în această decizie?

Deşi am caţiva strămoşi ruşi din partea mamei, pe care nu i-am văzut niciodată, acest lucru nu a avut o importanţă prea mare. Înainte să vin în Rusia, nu ştiam ruseşte deloc. Nici mama n-a ştiut. Că să fiu sincer, am început să învăţ rusă pentru că am văzut limba pe un CD al unei formaţii pop şi am fost curios cum se pronunţă R invers. Aş vrea să aflu mai multe despre rudele bunicii de la mamă, emigrată în SUA, dar avem puţine informaţii despre părinţii săi, întrucât a fost adoptată de mică. M-a interesat mai mult cultura, potenţialul şi stilul de guvernare din SUA, decât stramoşii mei. Dar am devenit foarte interesat de cultura slavonă, în general.

Cum au reacţionat prietenii şi familia când le-aţi vorbit despre decizia de a pleca din S.U.A. pentru totdeauna pentru Rusia?

Din acest punct de vedere a fost foarte ciudat. Până şi prietenii care au principii liberale şi care pot fi acuzaţi într-un fel de spirit anti-american au crezut că e o idee rea. Şeful meu de la vremea aceea mi-a spus că Rusia este o ţară înapoiată şi infricoatoare. Unul din prietenii mei nu vrea să mai vorbească cu mine pentru că are impresia că CIA îmi urmareşte fiecare mişcare şi se teme să nu fie trecut pe vreo listă. Tata a fost şi este împotriva acestei decizii. De asemenea, nu este de acord nici că m-am creştinat ortodox. Târziu, cam la doi ani după ce m-am botezat, a intrat în francmasonerie, şi deşi eu cred că grupul nu este foarte activ, au destul de multe elemente de propagandă anti-ortodoxă, lucru pe care tata mi l-a mărturisit.

Cum vi s-a părut Rusia? Ce aşteptari aveai de la Moscova? Ai fost dezamăgit?

Cât de cât ştiam cam la ce să mă aştept întrucât vizitasem de câteva ori Moscova în anii de dinaintea venirii mele definitive în Rusia. Am fost dezamăgit atunci când firma pentru care trebuia să lucrez mi-a spus că nu mai au locuri libere pentru că patronul s-a hotărât să lucreze cu altă firmă. Până la urmă s-a mutat înapoi în Anglia. Cred că i-a mers bine cu afacerea doar pe perioada dinaintea crizei şi apoi nu a ştiut cum să se mai descurce. Din cauza asta am fost forţat să plătesc o chirie scumpă şi mi-a fost greu să găsesc ceva de lucru. La început, nu am găsit nimic să muncesc aici.

[Igor_Paslusnik]

Cum de nu aţi fost dezamăgit de Rusia nici măcar după ce aţi fost bătut şi jefuit? Nu aţi vrut să vă întoarceţi în America după incident ?

Există oameni răi în fiecare ţară. Într-un fel a fost vina mea pentru că am stat până târziu într-o zona rău famată, vorbind cu oamenii, deşi era evident după accentul meu că sunt străin. Nu am avut niciodată astfel de probleme în Manhattan pentru că acolo ştiam ce locuri şi ce oameni să evit. Nu cred că în Moscova sunt mai multe infracţiuni decât în New York, cred că sunt chiar mai puţine, asta-i clar. Am fost dezamăgit de unii oameni răi, dar în niciun caz de ţară în sine. Câteva zile mai târziu am fost plăcut surprins să văd cu câtă amabilitate spontană şi susţinută, m-au ajutat poliţiştii ruşi, când m-am rătăcit.

Nu am vrut să mă întorc în SUA, ci m-am înfuriat că indivizii nu au fost prinşi. Am fost dezamăgit de abilităţile mele de a evita pericolul. Cred că întoarcerea ar însemna un fel de eşec personal. Nu am prea multe lucruri la care să mă întorc, mi-am vândut toate bunurile de valoare când am plecat. Să mă întorc ar însemna să duc un standard de viaţă mediocru, cu şanse mici de a găsi de lucru şi să mă transform într-o povară pentru familia mea.

Ce ai făcut după ce aţi fost bătut şi jefuit?

Am mers foarte încet spre hotel. Stătusem inconştient cam o oră înainte de asta. Fusesem bătut foarte tare. M-am gândit să sun la poliţie dar nu ştiam multe despre atacatori. Ar fi trebuit să sun imediat după incident, poate aş mai fi avut vreo şansă dar până mi-am revenit şi m-am gândit să fac asta nu mai avea deja niciun rost. M-am hotărât să-i iert, pentru că înţelegeam Ortodoxia.

De ce pentru adresa de e-mail şi pentru reţelele sociale folosiţi nume ruseşti în loc de numele adevărat?

Folosesc Vasile pentru că este numele de botez. Dar mă feresc în acelaşi timp şi de spionajul Statelor Unite. Contul de Facebook a fost spart în Beltsville, MD din apropierea sediului NSA din Fort Meade. Să rămâi anonim pe internet este o idee bună uneori. Spuneam că numele meu este Georgy, pronunţat cu accent grecesc şi numele lui tata tot George este, astfel încât numele de Georgy Georgiyevich este unul potrivit. Am mai folosit şi pseudonimul Alexandru, care face referire la numele ţarului meu preferat, Alexandru al III-lea, pentru viaţa şi acţiunile lui dedicate în întregime poporului său.

Aş vrea să observaţi însă, că atât George, Vasile cât şi Alexandru sunt nume greceşti. Aşa că toată lumea de aici îmi spune Georgi sau Iura (numele ucrainean pentru George). Unii voiau să îmi spună americanul, dar le-am spus scurt că nu îmi place. Sunt mulţi ruşi sau ucraineni care ar vrea să meargă în America şi ar face orice să ajungă acolo. Cred că mai degrabă lor ar trebui să li se pună porecle precum americanul.

Ce părere au oamenii din Rusia despre povestea dumneavoastră? Cred ei că aţi făcut o greşeală plecând din America?

Uni mă cred adesea idiot pentru că am plecat de acolo, dar după ce le explic motivele încep să îneleagă. Ruşii cred că totul este mai uor acolo, că americanii au tone de bani. Părinţii mei au datorii la bancă, deşi au cinci proprietăţi şi multe bunuri, practicile bancare din timpul boom-ului imobiliar i-au afectat. Banca vrea să le ia două dintre proprietăţi în curând.

Membrii Bisericii Ortodoxe mă înţeleg mult mai bine. În biserică, mulţi oameni, nu ştiu de unde au auzit asta, cred că în viitor americanii vor veni în Rusia, iar America va deveni săracă iar dolarul nu va mai valora nimic. Dacă e să se întâmple aşa, sunt bucuros să fiu primul american care a plecat pentru Rusia. De fapt, cred că dacă America nu se gândeşte serios să îşi schimbe atitudinea, se va întâmpla curând, alte dezastre pentru America. Poţi doar să agiţi o sabie condusă de o armată cumpărată cu împrumut extern, dar nu va dura prea mult mai ales cu o medie, de un conflict nou pe an.

Puteţi să comparaţi cele două stiluri de viaţă: rusesc şi american? Care vi se pare mai atractiv? Putei să explicaţi?

Moscova mi se pare foarte asemănătoare cu Manhattanul. Îmi place să vizitez Manhattan-ul, obişnuiam să merg acolo odată sau de două ori pe lună, dar nu aş vrea să locuiesc acolo. Nici în Moscova nu prea îmi place să stau, deşi regiunea nouă care se dezvoltă pentru promovarea tehnologiei mi se pare atractivă, dar e multă agitaţie şi gălăgie şi oboseală. Voiam să mă mut în Nizhny Novgorod sau Vladimir. Am avut ocazia să lucrez în St. Petersburg dar nu era convenabil din cauza taxelor. Nu am fost acolo decât odată. Mi-a amintit de Praga şi mi s-a părut un loc drăguţ de locuit. Dar am ales Rusia. Nopţile albe păreau interesante dar să se repete de la an la an, ar fi devenit deranjante. Viaţa din ambele oraşe este asemănătoare cu cea din America.

Oraşele mai mici din Rusia şi Ucraina seamănă mai mult cu locul unde am crescut. Lake George, NY, este un oraş turistic care se învecinează cu un orăşel micuţ unde principala sursă de locuri de muncă este spitalul şi câteva comunităţi agricole. Merele, porumbul şi laptele sunt încă materie primă pentru industria de acolo. Cu toate acestea, nu am văzut pe nimeni să folosească caii pentru transport iarna (aşa cum am văzut în apropierea Lavrei Poceaev), şi să cobor din autobuz şi să văd într-un oraş mare vaci păscând în faţa blocului (cum am văzut în Lvov).

Pare mai uşor să găseti mâncare sănătoasă în Rusia. Mulţi ruşi se plâng de chimicalele din mâncare, dar în America e dezastru alimentar, chiar şi cea organică are o mulţime de chimicale pe care nu le-a verificat nimeni să vadă dacă sunt bune sau nu. Spun că e imposibil fără chimicale. Avem multe ferme de lapte în New York care s-au chinuit să nu dea faliment, dar tot hrănesc vacile cu multe tipuri de hormoni, ca să dea mai mult lapte. Acei hormoni ajung în corpul nostru şi ne fac mult rău.

În mod clar prefer Rusia. Doar faptul că pot să găsesc o biserică ortodoxă la orice oră deschisă, este incredibil. Bisericile ortodoxe de acolo sunt deschise numai sâmbăta şi duminica şi trebuie să mergi o oră până la ele. Alţii trebuie să meargă în alt stat ca să găsească una. Îmi place mult limba rusă şi îmi place să aud oamenii că o vorbesc în jurul meu. În multe feluri Rusia pare mai liberă decât America, şi mai simplă, mai frumoasă, mai curată, acolo din cauza tehnologiei a devenit un fel de stat poliţist. În cazurile în care America susţine că este mai liberă, precum liberatatea protestelor, totuşi se pare că bunul simţ dispare. Sunt uimit să văd câţi americani sunt de acord cu pângărirea bisericii prin sexualitatea de toate formele, invocând libertatea de exprimare.

Care este cel mai bun lucru din Rusia, pe care nu îl găseti în America?

Pentru mine cel mai important beneficiu rămâne acela că pot intra într-o biserică ortodoxă în orice zi şi oră a săptămânii. Nici comunismul, care a fost finanţat din vest şi care nu ar fi luat puterea fără bani străini, nu a putut să înfrângă instituţia Bisericii, deşi Vestul a dorit asta, ca un experiment, dar Biserica a înflorit rapid, mai frumoasă, după prăbuşirea blocului comunist.

Ce tip de relaţii credeţi că vor fi în viitor între Rusia şi America ?

Experienţa pe care o am ca programator şi analist financiar mă face să cred că vor veni vremuri grele pentru America. În loc să rezolve problemele care au provocat criza, i-au răsplătit pe făptaşii bancheri, şi au dat legi care să îi protejeze. Ţara şi poporul american, au datorii pe care nu le pot plăti în realitate niciodată. Cultura este decadentă iar conducătorii duc războaie care nu sunt nici în interesul oamenilor nici al naţiunii. Este un haos organizat, dar care poată scăpa de sub control oricând, iar oamenii îşi văd de viaţa lor în timp ce aceasta se destramă lângă ei. Cu sistemul bi-partid nu au prea multe şanse să schimbe ceva.

În cazul Rusiei conducătorii vor să o menţină puternică şi competitivă şi să îmbunătăească traiul ruşilor de rând. Am întâlnit şi oameni ce îl critică pe Putin, dar până şi acetia ştiu că nu există o alternativă mai bună care să avantajeze ţara. În America nu există aşa ceva. Ei merg la alegeri să îl voteze pe cel mai puţin rău. Rusia este o ţară care are o clasă de mijloc înfloritoare, o armată din ce în ce mai modernă şi o cultură creştină de nezdruncinat. Este un loc bun unde să îţi întemeiezi o familie şi care îţi oferă oportunităţi de investiţie majore. Dacă China va fi următoarea putere economică mondială, după America, Rusia, va fi după China şi asta pentru oportunităţile tot mai multe ce le au oamenii în Rusia.

Vă mulţumim pentru timpul dvs.

Şi eu vă mulţumesc. Doamne ajută.

sursa: doxologia.ro

[Igor_Paslusnik]

Frank Shaeffer: De ce m-am convertit la Ortodoxie?

Marturia unui renumit profesor de universitate, protestant calvin, care s-a convertit la ortodoxie in 1999.

"Scânteia" care l-a determinat să facă acest lucru a fost reprezentată de faptul că nu era satisfacut de viaţa sa spirituală din cauza lipsei progresului duhovnicesc în drumul său spre Hristos şi de faptul că există foarte multe denominaţiuni în protestantism cu multe interpretări ciudate ale Bibliei, că există multe căi spre adevăr, şi care nu aveau nici o logică în sensul absolut al Adevarului.
A început să-şi pună multe întrebări filozofice cu privire la istoria protestantismului, pe de o parte, iar pe de alta parte întrebări despre viaţa sa spirituală.
La început nu a fost interesat să studieze biserica primară din punct de vedere al tradiţiei ci mai ales din cel istoric pentru a afla dacă creştinii protestanţi nu au "deraiat" de la cale...

https://www.youtube.com/watch?v=9-CJhPlmznA

Apoi a făcut o mărturisire mondială, cutremurătoare, foarte sinceră şi organizată:

Frank Shaeffer : The Defense of Orthodoxy (Against Protestantism) : Part 1:
https://www.youtube.com/watch?v=M4YP-4oZ3mI

Frank Shaeffer : The Defense of Orthodoxy (Against Protestantism) : Part 2:
https://www.youtube.com/watch?v=VLtApJdxcbQ

Frank Shaeffer : The Defense of Orthodoxy (Against Protestantism) : Part 3:
https://www.youtube.com/watch?v=DDOBPij4SGU

(urmaţi din nou, paşii pentru subtitrare, precum sunt prezentaţi mai sus, la postarea nr. 3 a acestui topic)

[Igor_Paslusnik]

Sfântul Alexie Toth

Pomenirea adormirii întru Domnul a Sfântului Alexis Toth, mărturisitor şi apărător al Ortodoxiei în America împotriva întunericul Greco-Catolicismului la lumina Ortodoxiei, 7 mai.

Preluat din cartea "Portrete de Sfinţi americani", editura Anestis, 2008, pag. 77-82:



Alexie Toth (fiu al părintelui Gheorghe şi al preotesei Cecilia Toth) s-a născut pe data de 18 martie 1854, în apropiere de Epeyis, Ungaria (Slovacia de azi). El a studiat în seminarii romano-catolice şi bizantine, şi în cele din urmă a absolvit Universitatea din Preşov, cu doctoratul în teologie. S-a căsătorit cu Rozalia Mihalici curând după absolvire. Alexie a fost hirotonit preot în anul 1878 în cadrul Bisericii greco-catolice uniate. A slujit timp de doi ani ca preot paroh, înainte de a fi numit de episcopul său în calitate de administrator de eparhie. Prezbitera Rozalia a adormit curând în Domnul, ca şi unicul copil al familiei Toth.

În anul 1881, părintele Alexie a devenit directorul Seminarului din Preşov, unde a predat dreptul canonic şi istoria Bisericii în următorii opt ani. În anul 1889, părintele Alexie a fost trimis în America pentru a sluji acolo ca preot misionar. El şi-a început slujirea sa în America la Minneapolis, la noua Biserică greco-catolică-ortodoxă rusească Sfânta Maria. Credincioşii de la Sf. Maria erau imigranţi din Munţii Carpaţi ai Galiţiei austriece. Aceşti imigranţi din Munţii Carpaţi erau cunoscuţi sub numele de carpato-ruşi, urgro-ruşi, galiţieni şi ruteni. În satele Carpaţilor, strămoşii lor fuseseră ortodocşi dintru începuturi, dar Biserica oficială de stat a Imperiului austro-ungar era Biserica romano-catolică, şi, în acest chip, oamenii au fost obligaţi să se unească cu Roma.

În calitate de uniaţi sau catolici bizantini, li s-a îngăduit să urmeze mai degrabă ritualurile bisericeşti. Biserica romano-catolică din America era pe atunci într-o stare de permanente conflicte lăuntrice. Mulţi dintre episcopii săi au simţit faptul că imigranţii romano-catolici ar trebui pe deplin asimilaţi în cadrul culturii din America. Totuşi, imigranţii din răsăritul Europei doreau să-şi păstreze identitatea lor de nou veniţi din ţările vechi. Acest lucru a avut un efect uriaş asupra greco-catolicilor care au fost obligaţi să vieţuiască sub jurisdicţia episcopilor, având credinţa de rit latin (adică romano-catolică).

Aceşti episcopi îi socoteau pe greco-catolici drept o sectă rătăcită. Dar imigranţii doreau doar să se închine într-o limbă şi într-un chip pe care să-l poată înţelege. La sosirea sa în Minneapolis, părintele Alexie şi-a vizitat ierarhul, arhiepiscopul romano-catolic John Ireland. Iată cum descrie această întâlnire părintele Alexie cu propriile sale cuvinte:

Eram uniat când am sosit în America M-am înfăţişat dinaintea episcopului Ireland pe data de 19 septembrie 1889. I-am sărutat mâna după obicei şi i-am prezentat scrisorile de acreditare, uitând însă să îngenunchiez dinaintea lui (lucru care, aşa cum am aflat mai târziu, a fost greşeala mea de căpetenie). Îmi amintesc că de îndată ce a citit faptul că sunt greco-catolic, mâinile au început să-i tremure. Ai soţie? Nu. Dar ai avut una?. Da, sunt văduv. Acestea fiind spuse, îmi aruncă hârtiile pe masă şi exclamă cu glas tare: Am scris deja la Roma, protestând împotriva unui astfel de preot ca dumneata!. Ce fel de preot vreţi să spuneţi? De felul dumitale. Sunt preot catolic de rit grec. Sunt uniat şi am fost hirotonit de un catolic.. Eu nu socotesc că nici tu, nici acest episcop de care vorbeşti sunteţi catolici Nu-ţi voi oferi nici o garanţie juridică de a lucra aici.

Arhiepiscopul Ireland în mod oficial şi public a interzis oricărui romano-catolic să participe la slujbele săvârşite de către părintele Alexie, aşa încât părintele Alexie a făcut apel la episcopul său din Europa răsăriteană, apoi la Roma, dar se pare că nimic nu s-a rezolvat. Alţii preoţi uniaţi i-au scris părintelui Alexie că şi ei fuseseră trataţi în acelaşi chip de către episcopii romano-catolici, atunci când au sosit în America.

M-am hotărât să fac ceva ce purtasem vreme îndelungată în inima mea: adică să devin ortodox. Dar cum se putea săvârşi aceasta? Trebuia să fiu foarte prudent. Nefericita Uniaţie (adică formarea Bisericii catolice uniate), izvorul declinului nostru şi al tuturor relelor, se înfiripase printre oamenii noştri de prea mult timp. Purtasem deja acel jug pe umerii noştri timp de 250 de ani. M-am rugat fierbinte lui Dumnezeu să-mi dea putere să limpezesc toate aceste lucruri parohienilor mei lipsiţi de lumină. În majoritatea cazurilor, oamenii aveau nevoie să fie convinşi. Aceştia au propus ca el să ia legătura cu episcopul ortodox rus.

Unii spuneau că acesta locuia la Siotka; alţii spuneau că acesta locuia la San Francisco Nu ştiam absolut nimic. Ştiam doar că în San Francisco locuia un consul rus. Prin urmare, folosind numele de Andrei Potociniak, am trimis următoarea cerere la consulatul rus Este adevărat că un episcop ortodox locuieşte în San Francisco? Dacă este adevărat, cum îl cheamă şi unde locuieşte el? după zece zile a sosit o scrisoare adresată lui Mihail Potociniak, informându-l că numele ierarhului conducător era Prea Sfinţia Sa, episcopul Vladimir şi că acesta locuia pe strada Powell North, 1715, în San Francisco.

Un reprezentant din Minneapolis s-a dus la San Francisco să afle dacă acest episcop era într-adevăr ierarh ortodox, sau dacă era credincios de rit vechi sau membru al vreunei secte eretice ruseşti. Episcopul Vladimir Sokolovski l-a invitat pe părintele Toth să-i facă o vizită pentru a discuta posibilitatea primirii sale în cadrul Bisericii Ortodoxe. În cele din urmă, episcopul Vladimir s-a dus la Minneapolis, iar în luna martie a anului 1891, în Duminica Ortodoxiei, părintele Alexie şi comunitatea sa de aproximativ 361 imigranţi ruteni au fost primiţi în cadrul eparhiei ortodoxe de Alaska şi insulele Aleutine. Acest lucru a fost recunoscut oficial şi aprobat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe ruse şi anunţat la slujba specială ţinută la catedrala Sf. Vasile cel Mare (aşa cum se numea ea pe atunci) al San Francisco, pe data de 28 august 1892.

Desigur, această faptă i-a nemulţumit pe mulţi dintre tovarăşii de credinţă uniată ai părintelui Alexie. Aceştia l-au socotit drept un renegat care a provocat schismă. Totuşi, şi alţi preoţi uniaţi şi-au urmat conducătorul şi au îmbrăţişat credinţa ortodoxă.

Pe parcursul a doi ani, părintele Alexie s-a mutat din Minneapolis în Wilkes-Barre, Pennsylvania. Zona care înconjura Wilkes-Barre fusese punctul central de importanţă majoră pentru imigraţia carpato-rusă în America. Părintele Alexie a continuat să lucreze cu imigranţii. El a ajutat la înfiinţarea Societăţii de ajutor reciproc ruso-ortodox spre binele poporului său. Pentru a-i educa pe cei pe care el voia să-i readucă în sânul Bisericii, părintele Alexie a scris un catehism elementar de credinţă ortodoxă, intitulat Unde trebuie căutat adevărul.

Spre sfârşitul vieţii sale, numai el singur primise aproximativ 15.000 de uniaţi greco-catolici, la Ortodoxie. Pentru eforturile sale, părintele Alexie a fost ridicat la treapta de protoiereu stavrofor. A primit ordinul Sf. Ana (pentru serviciul deosebit adus poporului rus) din parte ţarului Nicolae al II-lea şi ordinele Sf. Vladimir şi Sf. Alexandru Nevski (pentru slujirea plină de abnegaţie adusă Bisericii) din partea Sf. Tihon, pe atunci arhiepiscop al Americii de Nord. Părintele Alexie a adormit întru Domnul la vârsta de 56 de ani, pe data de 7 mai 1909. el este înmormântat în mânăstirea Sf. Tihon din Canaanul de Sud, Pennsylvania. El a fost canonizat şi trecut în rândul sfinţilor Bisericii în luna mai a anului 1994, fiind socotit mărturisitor şi apărător al Ortodoxiei în America.