Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[fallen]

Bun gasit!
Sa presupunem doua situatii, in care multi dintre semenii nostri se considera indreptatiti sa se poarte urat, sa maltrateze, umileasca, injoseasca, etc pe altii:
1. Avem un coleg la munca, care e putin mai "retardat" sau mai degraba mai indolent, mai greu de cap, sau mai putin preocupat si implicat in buna desfasurare a lucrurilor, mai cu capul in nori, in lumea lui , cautand mai degraba "imparatia cerurilor"?, poate, sau poate confortul, linistea personala, decat sa atinga un anumit standard de performanta personal si implicit al echipei, companiei in care lucreaza; e normal ca acesta sa fie mai discriminat, sa fie sarit de la prime sau mariri de salariu, sa nu i se dea libere, sa fie tinut peste program sau cand ceilalti colei sunt in pauza, sa fie chemat de acasa in zilele lui libere, si daca comenteaza ceva, ca e nedrepatit fata de ceilalti, sa i se raspunda ca el e mai putin performant ca ei, si de aceea ...?

2. Avem un membru in familie - sotie, logodnica, nora, cumnata, sora, frate, etc...care, spre deosebire de cilalti, actuali sau fosti (iubite, prietene, sotii, nurori, cumnate, etc) e mai indolenta, mai putin orientata spre a fii o buna gospodina, sotie, mama ("cea mai buna " din familie, sau de pe strada, sau din bloc, care are cele mai curate geamuri, cele mai calcate camasi, etc) si in schimb e orientata, preocupata mai mult ori de serviciu, ori de alte probleme spirituale, filozofice, etc...De ex, vine de la serviciu si in loc sa caute sa vada daca totul e in ordine, daca nu cumva sotul sau vreun copil a curatat cartofi si a lasat cojile intr-o punga sau pe un ziar, sub masa, sa le ia de acolo si sa le arunce, sa stranga masa si hainele dupa ei, sa vada ca au mai facut si sa remedieze, eventual le aduna superficial de pe masa vasele murdare, le depune in chiuveta, pune apa cu detergent in cratitile sau tigaile murdare sa se mai inmoaie, si apoi da drumul la calculator pt a studia o problema care a preocupat-o la serviciu; chiar daca intre timp s-a luat deja o decizie in aceasta privinta, si chiar nu mai are nici o importanta parerea ei, ea totusi vrea sa cerceteze daca a avut sau nu dreotate, daca decizia sefilor ei a fost cea buna, etc...sau poate a avut o disputa 'spirituala" sau filozofica cu cineva, si o preocupa atat de mult, incat tb sa cerceteze si sa o lamureasca...Intre timp vine sotul acasa, vede ca nu a remediat tot ce era de remediat, si se considera indreptatit sa o certe si sa o ameninte, chiar sa o jigneasca, sa-i spuna ca nu e o sotie buna, pt ca nu o preocupa indeajuns problemele casnice, ci mai mult cele intelectuale sau spirituale, ceea ce nu ar trebui, pt a fii o buna sotie si mama...

Sunt acestia indreptatiti sa se poarte asa, sau sunt chiar ei victimele, cei discriminati de colegii sau partenerii de viata care nu-si fac treaba, datoria, asa cum trebuie? Cum ar trebui sa ne purtam , ce atitudine sa adoptam, din ambele pozitii, atat fata de cei care nu reusesc sa se ridice la asteptarile, standardele noastre, cat si atunci cand suntem noi cei care nu reusim sa satisfacem asteptarile colegilor, sefilor, partenerilor, parintilor, socrilor, etc?