Poezii din temnițele comuniste

[RappY]

Thread pentru poezii legate de închisorile comuniste din deceniile 1940, 1950, 1960...

Discuții, detalii, informații pe teme adiacente binevenite.

Edit: Am creat o serie pentru Sfinții Închisorilor pe OrthodoxWiki, care poate servi ca o introducere în subiect pentru cititor: https://ro.orthodoxwiki.org/Format:SfințiiÎnchisorilor. Nu toate articolele sunt finalizate.

_____________________________

Listă poezii:

• M-am întors nicăieri de Andrei Ciurunga
• Dar de Valeriu Gafencu
• Marș al închisorilor de Andrei Grigore Zamfiroiu
• Metanie de Radu Gyr
• Unde sunt cei care nu mai sunt? de Nichifor Crainic
• Avem o ţară de Radu Gyr
• Dar de nuntă de Virgil Maxim
• Cântecul foamei de Nichifor Crainic
• Necazurile brutarului de cuvinte de Ioan Ianolide
• Confessio de ÎPS Bartolomeu Anania
• Unde-i tata? de Gheorghe Băltean
• Răbdarea de Arhim. Ilarion Argatu
• Imn morţilor de Radu Gyr
• Îndemn la luptă de Radu Gyr
• Trec vremile de Vasile Voiculescu
• Strigăt de Constantin Oprișan
• Amin de Sergiu Mandinescu
• Hristos a Înviat! de Vasile Militaru
• În temniță la Gherla de Anonim
• Doamne de Vasile Voiculescu
• La Aiud de Nicolae Călinescu
• Cu ciobul minţii de Virgil Maxim
• Aici e toată țara de Andrei Ciurunga
• Cântecul Potirului de Nichifor Crainic
• Înfrângere de Nichifor Crainic
• Suflet de călău de Sergiu Mandinescu
• Mama vrea să cânt… de Virgil Maxim
• Cartea noologică de Constantin Oprişan

[RappY]

M-am întors nicăieri
de Andrei Ciurunga

Sunt liber iar. Nu căutați decât la nume
asemănari cu cel care-am fost ieri.
M-au dus în temniță de undeva, din lume,
și astăzi m-am întors nicăieri.

Nevasta și mama nu m-au așteptat:
una era prea tânara, cealalta prea batrâna.
S-au privit o clipa în ochi si-au plecat:
care spre viață, care spre țărâna.

Prietenii, puțini câți am avut,
m-or fi uitat și ei, de-atât amar de vreme,
căci pe toate ușile-am bătut,
dar n-a ieșit nici unul să mă cheme.

De peste tot numai cenușă tristă,
numai pustiu de ghiață și ruine.
În gara-ntoarcerii, nici o batistă
nu flutura acuma pentru mine.

M-am întors nicăieri. Nu mai am cetate
nici casă, nici visuri, nici frați.
Sunt liber iar. Sărmană libertate,
mai bine-am fi murit întemnițați!

[RappY]

Pe tema de mai sus, întoarcerea lui Ioan Ianolide în lume (proză nu versuri):

Rudele m-au primit cu milă și lacrimi. Simțeam că au ceva să-mi ascundă. Doream să aflu de logodnică, de părinți, de frați.
- Da, da, Petrică e bine, locuiește în București. Şi Mărioara are două fete, este în casa părintească. Nenea (adică tata) e puțin bolnav, dar o să-i treacă, e ușor!
- Mama?
- Maică-ta s-a prăpădit cu dorul tău în inimă acum trei ani!
Mi-am adunat atunci ultimele puteri:
- Dar logodnica?
- Ai s-o vezi, e bine, sănătoasă!
- S-o văd? Dar ce face?
- Te-a așteptat până mai un an. S-a dus zvonul că ai murit. Toți am sfătuit-o să se căsătorească, că i-a fost destul să te aștepte optsprezece ani!
- Şi? am întrebat eu.
- Şi și-a găsit un om de omenie cu care s-a căsătorit!
M-am încovoiat și am izbucnit într-un plâns înfundat, care nu se va sfârși niciodată din sufletul meu. Totul era un dezastru, o ruină, o paragină iar eu o nălucă, o arătare, o himeră.
M-am lăsat în voia rudelor mele. De mână cu doi bătrâni am pornit într-o lume nouă, ostilă, pustiită.

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Pe tema de mai sus, întoarcerea lui Ioan Ianolide în lume (proză nu versuri):


- Te-a așteptat până mai un an. S-a dus zvonul că ai murit. Toți am sfătuit-o să se căsătorească, că i-a fost destul să te aștepte optsprezece ani!
- Şi? am întrebat eu.
- Şi și-a găsit un om de omenie cu care s-a căsătorit!
M-am încovoiat și am izbucnit într-un plâns înfundat, care nu se va sfârși niciodată din sufletul meu. Totul era un dezastru, o ruină, o paragină iar eu o nălucă, o arătare, o himeră.
M-am lăsat în voia rudelor mele. De mână cu doi bătrâni am pornit într-o lume nouă, ostilă, pustiită.

Până la urmă am înțeles că Ianolide a reușit să se căsătorească, nu ?

[RappY]

În prealabil postat de Iorest

Până la urmă am înțeles că Ianolide a reușit să se căsătorească, nu ?

Da, i-a dat Dumnezeu o soție care să-l îngrijească și a mai trăit vreo 20 de ani sub supraveghere, timp în care își scrie și mărturisirile prin manuscrise culese și publicate după moarte de mănăstirile din România.

[RappY]

Și apropo de Ianolide, am făcut o pagină pe OrthodoxWiki despre Experimentul Pitești cu text aproape exclusiv luat din cartea lui: https://ro.orthodoxwiki.org/Experimentul_Pite%C8%99ti