ÎPS STREZA - cultul ,,personalității"

[David_1859]

Sunt mai multe argumente care susțin că există așa ceva în cazul personajului menționat. Unul ar fi, ceea ce nu am auzit până acum de o asemenea situație, faptul că acestui personaj i s-au ,,adus prinos" TREI cărți de omagii neîntrerupte de-a lungul timpului, deși e un personaj ,,în viață", cum s-ar zice, nu am mai auzit de asemenea ,,impresionari" ale contemporanilor cu diverse personaje. Mai mult, recentul volum, apărut în 2022 (n-as vrea să zic ultimul, că s-ar putea să mai apară, având în vedere ,,prinosenia" nestăvilita pe care pare a o genera ,,colosul" de Streza) îl ridică la o treaptă ,,întocmai cu Apostolii lui Hristos Dumnezeu" din chiar titlul care menționează o așa-zisă ,,jertfelnicie în apostolat".

Un alt argument este și faptul că în foaia aia ce se distribuie zis gratuit la ,,Herman-stat", cu vreo lună înainte de recentele alegeri, potrivit unor surse locale care au lecturat foaia, ce să vezi că în cadrul unui articol despre cetățeni de onoare ai județului, apare trecut în contul lui STREZA (Liviu) că la editura Arhiepiscopiei au fost publicate peste 250 de titluri, de cărți, de parcă ,,dumnealui" ar fi scris toate cele peste 250 de cărți... Deci aici e vorba pe lângă nejustificata ridicare în slăvi a personajului, și de tentativa de atribuire simbolică a unor merite care în cea mai mare parte nu îi aparțin, și e clar că el nu poate fi străin de astfel de manevre propagandistice, apropo și de ,,frământările" tăicuțului ,,părinte" față de talanții ,,aproapelui", de meritele ,,aproapelui", de ,,capra" ,,aproapelui", cum se mai zice în lumea ,,mioritică".

Sper să revin și cu alte spețe și necesare, cred, problematizari în acest subiect, mai ales că lumea nu știe că treapta ierarhiceasca a preoției este văzută de unii ca o anticamera a canonizării, nici nu trebuie neapărat ca un ierarh să facă cine știe ce ,,performanțe" spirituale, morale, intelectuale, sociale, martirice, că oricând se pot găsi unii care să îi ,,întocmească" un așa-zis dosar pentru ,,canonizare". (Nu cred că este de exclus visarea lui Streza la o așa-zisă canonizare, având în vedere un soi de cult, nejustificat din punctul meu de vedere, al ,,personalității" care i s-a construit în timp, dar și pretențiile considerate cumva de la sine înțeles, în ceea ce îl privește, însă bizar de arogante în fond, de a fi cântat, ,,slăvit", slugărit chiar și în niște condiții aberante, lipsite de rezonabilitate, și de o incalificabilă nesocotire și lipsă de respect față de ,,aproapele", în ciuda aparențelor de ,,erou" și de ,,bonom jovial" pe care a tot încercat să și le insaileze în juru-i, ca pe niște perdele de fum, de fumigene.)

Până atunci redau conținutul câtorva versuri dintr-o poezie scrisă de sfântul Ambrozie al Mediolanului în cinstea martirului diacon Laurenţiu (care probabil potrivit criteriilor lui Streza a fost un ,,amărât", fiind doar diacon și neștiind să se ,,învârta" ca sa ducă și el ,,o viață bună"), anume fiind singurele versuri care în opinia mea ar avea vreo legătură cu Streza, în funcție de elevarea conștiinței, traduse în PSB 53:

,,(...) zgârcitul mereu îndurerat
e chinuit de flacăra răzbunătoare.
Truditul călău aleargă
și-n propriile-i flăcări piere."