Nu stiu ce sa fac si cum sa fac

[AlinB]

În prealabil postat de iustin10

Multumesc dar sunt incurabil ,nu deschid linkuri decat cand imi vine,nu stiu dupa ce reguli

Ai nevoie de terapie :)

[AGabriela]

În prealabil postat de AlinB

Altfel ai sa bajbai pana mori dupa barbatul-substitut-de-dumnezeu care sa se ridice la inaltimea virtutilor tale imaginare

Ori nu m-am exprimat bine ori dvs nu ati avut ochi sa cititi si sa pricepeti, nu am spus ca vreau un barbat ci doar ca nu am veleitati de monahie. Ma multumesc cu orice drum care mi aduce linistea sufleteasca in conformitate cu invataturile crestin-ortodoxe.
Am rugamintea sa cititi mai cu atentie si poate atunci veti reusi sa raspundeti mai la obiect.

[ffflorina]

Cum fac barbatii astia ca intotdeauna vad doar lipsurile,gata s-a gasit fisura dogmatica nu e multumita cu relatia ei divina nu e fericita singura deci nici casatorita nu va fi multumita de parca,crestinul trebuie sa topaie de fericire ca doar e cu Dumnezeu in sufletul lui.....

[AlinB]

Nu drumul in sine aduce linistea sufleteasca, ci cum pasiti pe el.

In ortodoxie se spune ca sunt doar doua: casatoria sau calugaria.

Pentru calugarie nu trebuie cine stie ce veleitati speciale sau o epifanie, ci doar hotararea de a-ti asuma crucea. La fel si pentru casatorie.

Pentru cine e dispus sa si-o duca, ambele optiuni sunt la fel de valide si daca pana la o anumita varsta nu se leaga ideea de familie, cealalta optiune devine automat o alegere inspirata.

Atunci cand esti intre, desi aparent e mai comod, practic de cele mai multe ori nu faci mai nimic si din lipsa de lucru, iti da dracul de lucru, cum se zice.

[iustin10]

În prealabil postat de AGabriela

Ori nu m-am exprimat bine ori dvs nu ati avut ochi sa cititi si sa pricepeti, nu am spus ca vreau un barbat ci doar ca nu am veleitati de monahie. Ma multumesc cu orice drum care mi aduce linistea sufleteasca in conformitate cu invataturile crestin-ortodoxe.
Am rugamintea sa cititi mai cu atentie si poate atunci veti reusi sa raspundeti mai la obiect.

Scuze ca vorbesc in solidar cu Alin,dar am avut aceiasi impresie amandoi
Nu trebuie doar sa va multumiti cu ortodoxia ,trebuie sa plecati de la ea,chiar si fara a va calugari
Credinta nu este varianta B
Ea poate aduce mai multa fericire decat orice alta varianta credeati pana acum ca v-ar implini
Totul e sa o doriti cu aceiasi ardoare ca si pe mitul-barbat sa va faca la fel de fericita si numai ideea posibilitatii apartenentei la ea,asa cum va face fericita idea gasirii unui suflet pereche
Tratati credinta ca pe un iubit si nu posibilul iubit ca pe o credinta

[AlinB]

În prealabil postat de ffflorina

Cum fac barbatii astia ca intotdeauna vad doar lipsurile,gata s-a gasit fisura dogmatica nu e multumita cu relatia ei divina nu e fericita singura deci nici casatorita nu va fi multumita de parca,crestinul trebuie sa topaie de fericire ca doar e cu Dumnezeu in sufletul lui.....

Crestinul la modul contempoeran nu prea. El ii multumit daca (si pentru asta da pomelnic) "ii merge bine".

Sfantul gandeste nitel mai altfel, nu pune carul inaintea boilor.

Crestinul modern o fi avand o alta perceptie a vietii de credinta, dar cea autentica tot aia o ramas.

[iustin10]

În prealabil postat de ffflorina

Cum fac barbatii astia ca intotdeauna vad doar lipsurile,gata s-a gasit fisura dogmatica nu e multumita cu relatia ei divina nu e fericita singura deci nici casatorita nu va fi multumita de parca,crestinul trebuie sa topaie de fericire ca doar e cu Dumnezeu in sufletul lui.....

Problema nu e ca exista cele 2 nemultumiri ci ca se face legatura intre ele.
Oricat de trista ar fi viata ,Dumnezeu e mereu cu noi,si acest lucru trebuie sa ne faca mereu fericiti.
Fara bucurie nu exista credinta
Fara credinta nu vine nici barbatul dorit, SIMPLUUUU !

[AlinB]

În prealabil postat de iustin10

Problema nu e ca exista cele 2 nemultumiri ci ca se face legatura intre ele.
Oricat de trista ar fi viata ,Dumnezeu e mereu cu noi,si acest lucru trebuie sa ne faca mereu fericiti.
Fara bucurie nu exista credinta
Fara credinta nu vine nici barbatul dorit, SIMPLUUUU !

Simplifici prea mult.

Pentru barbatul (ca domn nu pot sa-l numesc) AlinB care pune o intrebare deloc potrivita:
"In contextul asta, poti sa iti pui o intrebare foarte simpla: Iubesti pe Dumnezeu? Daca da, intreaba-te si de ce iubirea asta nu te implineste?
Sa ne spui si noua cand gasesti raspunsul."

Raspunsul il stiu. Daca erai crestin ortodox autentic (sau cel putin inteligent), il stiai si tu. Ma simt slabita, insa - ghici ce- si Mantuitorul a avut perioada de ispitire, cand se ruga in Gradina Ghetsimani si s-a rugat sa treaca de la El paharul acesta. Nici El nu a dorit sa treaca prin ce a trecut, temporar, e adevarat, desi stia pentru ce venise pe pamant. Ultimele Sale cuvinte au fost "Eli Eli lama sabachthani" (Se intreba de ce L-a parasit Dumnezeu).
Deci, da, poti fi crestin si sa ai perioade de incercari,de indoiala, de intrebari. Daca Iisus le-a avut, de ce ne-am considera noi mai tari. Nu suntem infailibili, puternici, de otel. Suntem oameni, deci suntem si fragili, si vulnerabili, iar randurile astea au ramas in Biblie pentru a le arata oamenilor ca aceste stari sunt normale, daca le-a trait si Mantuitorul.


Ma bucur ca ffflorina a inteles ce voia sa spuna Agabriela si mi-a inteles si punctul de vedere. E usor sa arunci cu pietre cand nu intelegi despre ce e vorba.

Cum fac barbatii astia ca intotdeauna vad doar lipsurile,gata s-a gasit fisura dogmatica nu e multumita cu relatia ei divina nu e fericita singura deci nici casatorita nu va fi multumita de parca,crestinul trebuie sa topaie de fericire ca doar e cu Dumnezeu in sufletul lui.....

Da, poti sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa fii neimplinit. De la sfinti invatam asta. Vechiul Testament ii are pe David, pe Iov, Noul Testament are multe asemenea cazuri, deci nu pune intrebari care sfideaza esenta crestinismului. Iubirea nu exclude starea de durere, de neimplinire.
Unii au trait numai in durere si prin asta si-au castigat sfintenia (martirii, nebunii pentru Hristos). Credinta nu e numai bucurie.

Hristos si-a facut cunoscuta lumii starea cand s-a rugat "Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!"
Slabiciunea e normala, cine pretinde ca e perfect si puternic, e suspect. Lui Iisus Ii plac oamenii acestia - mai saraci cu duhul, mai plangaciosi. Prefer sa-I plac Lui, decat tie.

Duhovnicul meu spunea ca oamenii care par fara cusur, care afiseaza o alura perfecta, de crestini practicanti, fara pacate, capabili mereu sa te corecteze, sa-ti intoarca vorbele pe toate partile, sa te judece, sunt dubiosi. A spus ca sunt mai periculosi perfectionistii, cei corecti politic, decat smeritii, cei care isi asuma caderile, vulnerabilitatile si slabiciunile.
Deci, iarta-ne pe noi ca suntem oameni! Nu stiu cine sunt cei care se vor perfecti, siguri pe ei si pe credinta lor, puternici si convinsi ca opiniile lui sunt cele "corecte". Daca vreti sa fiti pe calea cea buna, cred ca trebuie sa schimbati directia.
Daca Iisus nu era sigur pe credinta Lui, va considerati voi mai stapani pe ce simtiti?