Povesti adevarate , de prin lume adunate !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Domnul să ne miluiască şi să ne mântuiască!

Amin , amin , amin !

[cristiboss56]

În prealabil postat de catalin2

Minunile sunt parte a credintei dintotdeauna. Ele sunt atat pentru aratarea adevarului celor ce nu sunt in ortodoxie, cat si pentru intarirea credintei celor credinciosi. Din cate stiu daca un sfant il ajuta pe un credincios cu o minune e bine sa o si spuna, sa nu o tina ascunsa, pentru ca nu e doar pentru el facuta acea minune.

Asa ne invata si Sfanta Biserica , asa ne indeamna insasi Sfintii si chiar ii mustra pe cei ce n-o fac !
Multumesc Catalin pentru cuvantul tau !

În prealabil postat de cristiboss56

Asa ne invata si Sfanta Biserica , asa ne indeamna insasi Sfintii si chiar ii mustra pe cei ce n-o fac !

Să-mi fie cu iertare, dar o asemenea decizie nu trebuie luată în urma sfatului duhovnicului?

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Să-mi fie cu iertare, dar o asemenea decizie nu trebuie luată în urma sfatului duhovnicului?

Desigur, cel care vrea sa marturiseasca minunea ce i s-a facut mai intai vorbeste cu duhovnicul.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ovidiu b.

Să-mi fie cu iertare, dar o asemenea decizie nu trebuie luată în urma consultării cu duhovnicul?

Orice marturisire publicata in cartile ortodoxe au binecuvantare si sunt verificate ! Aici nu vorbim de marturia mea personala . ci de marturii verificate si care au binecuvantare . Desigur ca oricine are aceasta datorie de a marturisi o minune ce i se intampla la un moment dat , dar publicarea ei intr o carte tiparita se face cu binecuvantare !
Problema a fost alta , draga Ovidiu , a nu tine Lumina sub obroc , a nu fi nepasatori la minunile ce ni se intampla , a nu ne rusina in a le marturisi , sau a nu ne lenevi in marturisirea lor , sau mult mai grav in a deznadajdui si a nu crede in minunile dumnezeiesti care se fac prin oameni , sfinti , prin tot ce ne inconjoara la un moment dat . Dumnezeu cel Viu lucreaza continuu , iar Lucrarea Sa imbraca o diversitate de nepatruns cu mintea noastra !
Sa ne fereasca Domnul sa nu-L mai simtim prezent , sa avem indoiala in Lucrarea Sa , sa-L privim doar ca ceva static si prafuit in timp , salasuit in cartile din anticariate si in siteurile prafuite in timp si spatiu !
Ai simtit azi o minune a lui Dumnezeu ?
Asta sa ne fie intrebarea noastra la sfarsit de zi !
In fine , tema acestui thread este complet alta , este tema povestilor adevarate , si va astept pe toti sa postati cu incredere si credinta in Dumnezeu Cel Viu si Adevarat !
Doamne ajuta !

[cezar_ioan]

În prealabil postat de cristiboss56

De fapt, cel mai important lucru nu este modul în care a avut loc o vindecare, ci efectele duhovniceşti ale acestei tămăduiri.

Da, importantă precizare. Frumos ai spus!

[tabitha]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ce să credem despre aceste întâmplări? Ca figuri de stil merge, are efect. Dar în rest? E ziditor, oare?

Salve, Cezar !

Hmm, chiar mă gândeam dacă asta o să atraga atenția cuiva. :)
Recunosc că pe moment și pe mine m-a surprins un pic ce i-a zis băbuța, dar am prins mesajul de ansamblu. Adică, în situații stringente, de criză, dacă ai credință mare nu mai insiști, că a înțeles Dumnezeu și știe ce vrei și ce îți trebuie. Te păstrezi calm și aștepți ce-ți dă Dumnezeu. Cam așa văd eu "traducerea" pasajului incriminat.. :)

NB: Nu mă omor după Dan Puric, dar mi-a plăcut savoarea istorioarei cu pricina.
De aceea am postat-o aici, la poveștile de prin lume adunate. Și da, cred că e ziditoare.

[cezar_ioan]

Ei, aşa cum o tălmăceşti tu, într-adevăr, e ziditor...:)

[tabitha]

Dumnezeu a creat măgarul şi îi zise:
- Tu eşti un măgar. Va trebui să cari într-una greutăţi pe spatele tău de dimineaţa până seara. Vei mânca iarbă şi nu vei fi prea deştept. Şi vei trăi 50 de ani.
La care răspunse măgarul:
- Să trăiesc aşa 50 de ani e mult prea mult Doamne! Nu mă lăsa să trăiesc mai mult de 30 de ani!
Şi a fost aşa.
Apoi Domnul a făcut câinele şi îi zise:
- Tu eşti un câine! Tu vei veghea bunurile oamenilor şi vei fi prietenul lor cel mai bun. Vei mânca resturile de la masa oamenilor şi vei trăi 25 de ani.
La care câinele zise:
- Aşa o viaţă 25 de ani e prea mult Doamne! Nu-mi da mai mult de 10 ani.
Şi a fost aşa.
După care Dumnezeu a creat maimuţa şi i-a zis:
- Tu eşti o maimuţă! Vei sări din pom în pom şi te vei purta ca un idiot. Vei fi hazlie şi vei trăi 20 de ani.
Maimuţa zise:
- Doamne! 20 de ani ca un clown e prea mult. Te rog nu-mi da mai mult de 10 ani.
Şi a fost aşa.
La urmă Dumnezeu a creat omul şi i-a zis:
- Tu eşti un om, singura făptură cu raţiune de pe pământ. Îţi vei folosi inteligenţa să îmblânzeşti animale şi să cultivi plante. Tu vei stăpâni pământul şi vei trăi 20 de ani.
La care omul zise:
- Doamne 20 de ani îmi sunt prea puţin! Dă-mi Doamne cei 20 de ani care i-a refuzat măgarul, cei 15 ai câinelui şi cei 10 ai maimuţei.
Şi aşa a făcut Dumnezeu că omul trăieşte 20 de ani ca om, după care se căsătoreşte şi 20 de ani trăieşte ca măgar muncind lucruri grele de dimineaţa până seara. Apoi va avea copii şi va trăi 15 ani ca un câine păzind casa şi mâncând resturile de la familia sa. Apoi la vârste înaintate îşi trăieşte ultimii 10 ani ca maimuţa, se va purta ca un idiot şi îşi va distra nepoţii.

[cristiboss56]

sursa: pravoslavie.ru



Se uita cu uimire în jur până când i-a căzut privirea pe imaginea unei femei – era chiar acea "cerșetoare fără adăpost" care i-a spus unde să meargă în acele momente cumplite de disperare. Era Sfânta Xenia de Sankt-Petersburg, nebună pentru Hristos.
Un preot din California de Nord slujea într-o parohie compusă din foști creștini evanghelici convertiți la Ortodoxie. Pe când parohia aceasta încă nu era ortodoxă, veneau aici dintre cele mai diverse tipuri de oameni pentru a asculta citindu-se din Evanghelie. Într-o zi, lângă casa lor de rugăciune s-a oprit un tânăr cu o motocicletă. Înfățișarea îl prezenta a fi un pierde-vară, dar el își dorea sincer să-L cunoască pe Hristos. A închegat o relație bună cu pastorul care mai târziu a devenit preot ortodox și a povestit întâmplarea aceasta. Încet-încet, tânărul a început să-și schimbe modul de viață și să se lepede de păcate. Într-o zi, pastorul i-a spus că, dacă vrea cu adevărat să-I urmeze lui Iisus, trebuie să părăsească anturajul motocicliștilor. Însă lucrul acesta era peste puterile tânărului. A părăsit parohia și pe pastor cu intenția să nu se mai întoarcă niciodată.
A urcat pe motocicletă și a dispărut, dar nu după mult timp a avut un accident groaznic, în urma căruia și-a pierdut picioarele.
În cele din urmă, a reînnodat legăturile cu ”vechii prieteni”, ajungând astfel într-o casă dărăpănată cu o chirie mică, aflată într-un cartier defavorizat și unde era un grad mare de delincvență. Într-o seară, pe când el și prietenii săi se predaseră cu o deosebită energie alcoolului și drogurilor, tânărul a alunecat, a căzut și și-a pierdut conștiința. Prietenii lui, care nici pe departe nu erau treji, l-au considerat mort. Neînțelegând ce trebuie să facă și, ca de obicei, evitând orice contact cu poliția, au târât pur și simplu în stradă corpul fără picioare al tânărului și l-au aruncat în primul container.
În containerul acesta, în dimineața următoare, tânărul s-a trezit, și-a revenit. A fost cu adevărat o trezire îngrozitoare: se afla cu totul abandonat, tăvălindu-se în containerul de gunoi! Spre uimirea lui, ieșind târâș din containerul care aproape îi devenise sicriu, tânărul s-a așezat pe marginea drumului, plin de gânduri negre: ”Uite ce am ajuns. Un gunoi de om netrebuincios. Aruncat ca un deșeu.”
Cufundat în gândurile acestea disperate, a observat dintr-odată prezența unei femei în vârstă îmbrăcată în zdrențe, o cerșetoare fără adăpost. S-a apropiat de el. Avea o față aspră și acuzatoare. "Știi unde trebuie să mergi, a spus ea, arătând spre tânăr. Atunci, du-te acolo". În acel moment, bărbatul și-a adus aminte de fostul său pastor și de biserica în care aproape că se schimbase. Hotărât temeinic să o găsească din nou, s-a mutat înapoi în oraș.
Când a ajuns la biserica aceea care odinioară îi era familiară, a văzut că acum era transformată. Acoperișul era încununat cu cruci și cupole de aur, iar interiorul era cu totul schimbat. Nu mai erau scaune, iar în față era ceva ca un perete despărțitor cu niște imagini ciudate ale unor sfinți. Se uita cu uimire în jur până când i-a căzut privirea pe imaginea unei femei – era chiar acea "cerșetoare fără adăpost" care i-a spus unde să meargă în acele momente cumplite de disperare. Era Sfânta Xenia de Sankt-Petersburg, nebună pentru Hristos.
Tot acum, tânărul l-a întâlnit pe vechiul său prieten, care era deja preot ortodox, în sutană și purtând cruce. Tânărul s-a botezat și a început să ducă o viață de credincios practicant, schimbându-se cu adevărat de data aceasta.
Nu știu ce a devenit de atunci tânărul. Însă un lucru e sigur: minunea aceasta a Sfintei Xenia s-a petrecut cu un om care până atunci nu știa nimic despre ea și care locuia foarte departe de Rusia. Minunea s-a petrecut în momentul în care tânărul avea cea mai mare nevoie.