|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
Eu cred ca problema serioasa nu este aceea daca Dumnezeu iarta, ci in ce conditii iarta? Am mai spus-o si pe alt topic: intr-un fel sau altul, omul savarseste pacatul, dar spovedania nu ne da dreptul sa ne consideram absolviti si imaculati. Spuneam acolo ca eu compar pacatul cu un tatuaj care ramane pentru tot restul vietii pe trupul tau si chiar daca stii ca Dumnezeu te-a iertat, imaginea trupului "insemnat" iti reaminteste mereu cine esti ca sa nu indraznesti sa te trufesti, ci sa-ti constientizezi locul ce ti se cuvine. Tocmai de aceea Mantuitorul spune despre persoanele pacatoase care se intorc, ca "multi din cei de pe urma vor fi cei dintai", sau "Mult iubeste (pe Dumnezeu) fiindca multe i s-au iertat!" Cand ai constiinta incarcata cu pacate si prin rugaciune incepi sa cunosti Harul lui Dumnezeu, ajungi intr-o stare paradoxala; daca aproapelui trebuie sa-i ierti si sa uiti tot raul facut de el, raul facut de tine nu trebuie sa-l uiti niciodata, pentru ca el te smereste. Da, stii ca Dumnezeu te-a iertat, dar conditia ta trebuie sa ramana de rob supus, gata de a-ti plati insutit greselile facute. |
#12
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#13
|
|||
|
|||
Citat:
Nu cu link -uri.. |
|