Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Secte si culte
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.11.2007, 02:15:48
strajeru's Avatar
strajeru strajeru is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.11.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru strajeru
Implicit


Sfânta Scriptură oprește închinarea la chipuri cioplite și la alte asemănări văzute (Ieș. 20, 4; Lev. 26, 1; Deut. 5, 8; Fapte 17, 29). Dar prin aceasta oprește numai închinarea întemeiată pe socotința că însăși aceste chipuri trebuie cinstite ca dumnezei, adică oprește închinarea la idoli. Nu oprește însă cinstirea unor semne și înfățișări ale lui Dumnezeu și ale sfinților, când această cinstire nu rămâne la materia din care sunt făcute, ci duce gândul nostru la Dumnezeu sau la sfântul cel închipuit prin ele. Am văzut cinstirea ce se dădea unor brâie și ștergare de pe trupul Apostolului Pavel.
În Vechiul Testament ni se spune despre doi heruvimi sculptați, așezați deasupra chivotului Legii, sau de heruvimii brodați în covoarele din lăcașul sfânt (Ieș. 25, 18–22; 26, 32 etc). Înaintea lor se tămâia și se făceau închinăciuni (Iosua 7, 6; Ieș. 30, 1, 7, 8). Precum ne ajutăm de cuvânt ca să ne ridicăm la cele mai presus de cuvânt, tot așa ne folosim și de icoană, ca să ne ridicăm mai presus de icoană. Și precum Dumnezeu vrea ca auzul nostru să se sfințească prin cuvinte curate, așa vrea ca și vederea noastră să se sfințească prin icoane cuvioase, ca prin amândouă aceste simțiri superioare, să pătrundă în suflet gânduri curate.
Sectarul: Nu trebuie să ne închinăm icoanelor, pentru că Dumnezeu este cu totul diferit de icoane, oricât de prețios ar fi materialul din care sunt făcute și oricât de artistic ar fi executate. Apostolul Domnului grăiește lămurit: Dacă suntem neam al lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau ca marmura cioplită de meșteșugul și de închipuirea omului (Fapte 17, 29).
Preotul: Aici nu cultul sfintelor icoane se înlătură, ci înțelegerea greșită a păgânilor de a confunda pe Dumnezeu cu materia cioplită artistic a chipurilor de idoli reprezentând pe zeii păgânilor atenieni. Apostolul Pavel tocmai vrea să le arate învățaților atenieni în cuvântarea sa din Areopag, că dacă noi, oamenii, – după cum și ei înșiși credeau – «suntem neam al lui Dumnezeu», adică avem suflet imaterial, care este chipul lui Dumnezeu în noi, de aici putem deduce că Dumnezeu este și El imaterial ca și sufletul nostru pe care îl avem de la El și după care suntem înrudiți cu El; și deci Dumnezeu nu poate fi socotit identic sau confundat cu materia statuilor de zei din templele păgâne ale Atenei. Pe baza acestei deducții a minții trebuie să spunem că Dumnezeu este eterogen față de materia statuilor, și de aceea este absurd a-L confunda cu o statuie oarecare, oricât de prețios ar fi materialul din care e turnată și oricât de genială ar fi fost creația artistului care a executat-o.
În Ortodoxie susținem întocmai acest adevăr. Avem icoane sfințite din aur și din argint etc., executate cu măiestrie și cu talent, dar nu susținem defel că Dumnezeu este identic și omogen cu aurul sau argintul icoanei care-I reprezintă chipul. Noi învățăm că există un singur Dumnezeu, iar sfintele icoane au cu totul altă semnificație decât aceea de a fi confundate cu Dumnezeu sau cu sfântul al cărui chip îl reprezintă. Ca urmare, învățătura noastră cu privire la sfintele icoane este identică cu cea din citatul de mai sus și nicidecum în contrazicere cu el, anume că dacă și cel din urmă om este mult superior și eterogen (de altă natură) tuturor statuilor și icoanelor care-i reprezintă chipul, cu atât mai puțin Dumnezeu ar putea fi omogen (de aceeași natură) cu icoanele chipului Său. Dar prin aceasta nu se știrbește cu nimic cinstirea sfintelor icoane.
Sectarul: Icoanele, ca și idolii, sunt simple obiecte materiale, neputincioase, iar Dumnezeu a osândit pe cei ce nădăjduiesc vreun ajutor de la ele, căci zice psalmistul: Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucruri de mâini omenești. Gură au și nu vor grăi, ochi au și nu vor vedea, urechi au și nu vor auzi, căci nu este duh în gura lor. Asemenea lor să fie toți cei ce-i fac pe dânșii și se încred în ei (Ps. 134, 15–18; 113, 12–16).
Preotul: Citatul acesta al Sfintei Scripturi se referă numai la idoli și în nici un caz la sfintele icoane. Iar dacă sfintele icoane sunt idoli, atunci și cei doi heruvimi din Vechiul Testament, precum și chipurile de heruvimi, cusute pe catapeteasma de acolo, sunt idoli. Adevărul însă este că nici unele, nici altele nu sunt idoli. Dacă chipurile de heruvimi au fost poruncite să se facă chiar de Dumnezeu, nu este cu putință ca sfintele icoane să fie oprite de El. Și dacă cei ce au cinstit și s-au închinat în Testamentul Vechi, la porunca directă a lui Dumnezeu – în timp ce idolatria era foarte aspru interzisă –, n-au putut cădea nicidecum sub osândă, atunci nu pot fi osândiți nici cei ce cinstesc sfintele icoane. Idolii, într-adevăr, sunt neputincioși, dar sfintele icoane adeseori au dat dovada că au în ele putere dumnezeiască de a face minuni, punând în uimire uneori o lume întreagă. Acest fapt este foarte grăitor în sine însuși privitor la atitudinea pe care trebuie să o avem față de sfintele icoane.
Sectarul: Cinstirea lui Dumnezeu în icoane și mai ales cinstirea icoanelor cu chipul lui Dumnezeu pe ele, este ceva păgânesc, pentru că numai păgânii și-au făcut asemănări ale lui Dumnezeu în diferite feluri și li s-au închinat, după cum ne mărturisește Apostolul Pavel: (Păgânii) au schimbat slava lui Dumnezeu celui nestricăcios întru asemănarea chipului omului stricăcios și a păsărilor și a dobitoacelor cu patru picioare și a târâtoarelor (Rom. 1, 23). Or, este absurd să ne întoarcem la idoli sau la un astfel de păgânism.
Preotul: Aici este vorba de idoli și de rătăcirile păgânilor relativ la credința în Dumnezeu, iar nu de sfintele icoane ale creștinilor, care sunt cu totul altceva. În sfintele icoane, creștinii niciodată nu L-au închipuit pe Dumnezeu în asemănarea omului stricăcios, sau ca animal cu patru picioare,sau ca târâtor, ci, dimpotrivă, L-au zugrăvit așa cum S-a descoperit El oamenilor. Prin aceasta, creștinii și-au făcut o idee mai clară, mai intuitivă și mai precisă despre adevăratul Dumnezeu. Tocmai din acest motiv, sfintele icoane au fost întotdeauna un mijloc foarte potrivit pentru adâncirea evlaviei, mai ales la neștiutorii de carte, dar și la oricare om. Prin aceasta și artiștii pictori și-au pus talentul în slujba și spre mărirea lui Dumnezeu, Care i-a înzestrat pe ei.
Sectarul: Dumnezeu nu poate fi văzut de oameni; de aceea nimeni nu știe cum este El și nu-I poate zugrăvi fața în icoane și a face o asemănare a chipului Său adevărat, căci Domnul a zis: Nu poate omul să vadă fața Mea și să trăiască (Ieș. 33, 20), iar Evanghelistul, la fel, a zis: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată (Ioan 1, 18; I Ioan 4, 12). Apostolul a zis, de asemenea: Cel ce singur are nemurirea (Dumnezeu) și locuiește întru lumina cea neapropiată, pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici poate să-L vadă, Lui cinste și stăpânire veșnică. Amin! (I Tim. 6, 16).
Preotul: Este adevărat că pe Dumnezeu nimeni nu-L poate vedea în ființa Sa, așa cum este, deoarece El este Duh (Ioan 4, 24), nevăzut ochiului material al omului și este nemărginit, încât nu numai ochiul, dar nici mintea sau priceperea omului nu-L poate cuprinde, pentru că ar rămâne copleșită de maiestatea infinită a ființei Lui. De aceea, nu este de mirare dacă este cu neputință să-L poată vedea cineva așa cum este. Arhiereii Vechiului Testament, când intrau o dată pe an în Sfânta Sfintelor, unde Se arăta în lăcașul Său văzut (în templu), tămâiau mult, potrivit unei rânduieli dumnezeiești, ca să nu vadă cumva pe Dumnezeu și să moară (Ieș. 30, 10; Lev. 16, 2, 12–13).
Dar trebuie știut că icoana are ca model pe Însuși Iisus Hristos, Care la ai Săi a venit (Ioan 1, 11) și în mijlocul lor și cu ei a trăit. Cei trei apostoli au căzut la pământ când Iisus Hristos, pe Muntele Tabor, Și-a arătat strălucirea dumnezeirii în trupul Său (Matei 17, 6); străjerii de la Mormântul Domnului au căzut la pământ și ... s-au făcut ca niște morți, când au văzut trupul îndumnezeit al lui Iisus Hristos înviat din mormânt (Matei 28, 4). Apostolul Pavel a căzut orbit la pământ, când i S-a arătat Hristos-Dumnezeu pe drumul spre Damasc (Fapte 9, 3–8 ș. a.). Astfel, vederea lui Dumnezeu a rămas, pentru oamenii muritori și mărginiți, ceva cu neputință.
Totuși Biblia – și chiar istoria – ne mărturisește că au existat adeseori teofanii, hristofanii sau pnevmatofanii (cazuri când Dumnezeu, Hristos ori Duhul Sfânt S-au arătat). Nu cumva este o contrazicere între aceste arătări și cele spuse mai sus, că Dumnezeu nu poate fi văzut de oameni? Nu! Căci dacă oamenilor le este cu neputință a vedea vreodată ființa lui Dumnezeu, în schimb, Dumnezeu Se poate face văzut ochiului și minții omenești în diferite chipuri sau sub diferite forme, fără ca omul să moară.
Astfel: 1. Pe Dumnezeu-Tatăl L-a văzut Avraam în chipul a trei călători la stejarul Mamvri (Fac. 18, 1–3); L-a văzut Iacov, care a zis apoi: Am văzut pe Dumnezeu față către față și mântuit a fost sufletul meu (Fac. 32, 30); L-a văzut Moise tot în chip de om, grăind cu el «față către față», cum ar grăi cineva către prietenul său (Ieș. 33, 11); tot Moise L-a văzut în Muntele Horeb în rugul ce ardea și nu se mistuia (Ieș. 3, 2–4); L-a mai văzut apoi Isaia Proorocul, după cum însuși mărturisește: O, ticălosul de mine! Că m-am umilit fiindcă sunt om și buze necurate având, locuiesc într-un popor care are buze necurate și pe Împăratul Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei (Isaia 6, 1, 5–6); L-a văzut Sfântul Prooroc Daniel în chip de om bătrân și într-un cadru foarte minunat (Daniel 7, 9–10). Iarăși, Amos Proorocul, ne mărturisește zicând: Văzut-am pe Domnul stând pe Altar (Amos 9, 1). Și tot așa Miheia Proorocul zice: „Am văzut pe Domnul Dumnezeul lui Israel șezând pe tronul Său și toată oștirea cerească stătea lângă El, la dreapta și la stânga Lui” (III Regi 22, 19).
Însuși Dumnezeu a anunțat că Se va arăta unora în chip văzut, după cum spune Cartea Sfântă: Apoi a zis către ei Dumnezeu (lui Aaron și surorii lui, Miriam): Ascultați cuvintele Mele, de este între voi vreun prooroc al Domnului, Mă arăt lui în vedenie și în somn vorbesc cu el. Nu tot așa am vorbit cu robul meu Moise... Cu el grăiesc gură către gură, la arătare și aievea, iar nu în ghicituri, și el vede fața Domnului... (Num. 12, 6–8).
2. Pe Dumnezeu-Fiul L-au văzut în chip de om preamărit: Daniel Proorocul (Daniel 7, 13–15); diaconul Ștefan (Fapte 7, 55–56); Apostolul Pavel pe drumul Damascului (Fapte 9, 3–5) precum și dumnezeiescul Evanghelist Ioan (Apoc. 1, 8, 12–13, 20 ș.a.).
3. Pe Dumnezeu-Duhul Sfânt L-au văzut mulțimile la Botezul Domnului, în chip de porumbel (Matei 3, 16; Luca 3, 21–22); apostolii, la primele Rusalii creștine, în chip de limbi de foc (Fapte 2, 1–4).
După toate acestea este ușor de înțeles că nu este cu neputință de a zugrăvi în icoane chipul lui Dumnezeu sau al vreunei Persoane a Sfintei Treimi, așa cum fiecare dintre aceste Persoane a binevoit a se descoperi oamenilor.
Sectarul: Închinătorii la icoane sunt sub puterea diavolului și vor primi de la Dumnezeu pedeapsa cea mai mare, căci scris este: Și i s-a dat ei (fiarei a II-a) să insufle duh chipului fiarei (celei dintâi), așa încât chipul fiarei (dintâi) să și grăiască. Iar pe toți câți nu se vor închina chipului fiarei (celei dintâi) putere avea fiara (a doua) ca să-i ucidă (Apoc. 13, 15). Apoi mai departe: Și fiara a fost răpusă și cu ea, proorocul mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care amăgea pe cei ce au purtat semnul fiarei și pe cei ce s-au închinat chipului ei. Amândoi (fiara și proorocul cel mincinos, care este fiara a doua) au fost aruncați de vii în iezerul de foc, unde arde pucioasă. Iar ceilalți (închinători la chipul fiarei) au fost uciși cu sabia care iese din gura Celui ce șade pe cal și toate păsările s-au săturat din trupurile lor (Apoc. 19, 20-21). Astfel de pedepse vor primi toți cei ce se lasă amăgiți închinându-se la icoane.
Preotul: Nu sunt deloc adevărate cele ce ai urzit în deșertăciunea minții tale, căci nu închinătorii la sfintele icoane vor fi pedepsiți de Dumnezeu, ci închinătorii diavolului, care sunt sub puterea diavolului, i s-au închinat și i-au slujit lui. Aceștia împreună cu diavolul, căruia i s-au închinat și i-au slujit, vor lua o dreaptă pedeapsă de la Dumnezeu. Căci în citatele de mai sus, „chipul fiarei” nu înseamnă chipul lui Dumnezeu, al Fiului sau al sfinților Săi zugrăviți în icoane sfinte, ci înseamnă chipul diavolului sau al lui antihrist, iar acesta este o persoană puternică (mai probabil o colectivitate de astfel de persoane în colaborare), care, înainte de venirea a doua a Domnului, va acționa cu furie împotriva lui Iisus Hristos și a Bisericii Sale, fiind în slujba și puterea diavolului; în acesta va predomina un caracter bestial de fiară, în locul simțămintelor omenești. Fiara întâi este antihrist (om diavolesc, sau diavol întrupat), apărut în lume sub aspect politic de stăpânitor (Apoc. 13, 1–10). Iar fiara a doua este antihrist sub o apariție religioasă de profet mincinos (Apoc. 13, 11–18). Diavolul, prin antihristul sub o formă sau alta, caută să întoarcă pe oameni de la închinarea la chipul lui Dumnezeu, către închinarea chipului său. Acesta este înțelesul citatului de mai sus, și este de la sine înțeles că închinarea din urmă, și nu cea dintâi este oprită cu amenințarea celor mai cumplite pedepse.
Sectarul: Dacă icoanele sunt plăcute lui Dumnezeu și sunt învrednicite de puterea harului dumnezeiesc, de ce nu pedepsește Dumnezeu pe cei ce le hulesc, le profanează și le distrug?
Preotul: Dumnezeu nu pedepsește îndată pe păcătoși și pe hulitori. El îi rabdă îndelung, pentru că nu vrea moartea păcătoșilor, ci întoarcerea lor și îndreptarea lor. De aceea le dă timp de pocăință. Nici chiar pe cei ce hulesc sau distrug Biblia nu-i pedepsește îndată, după cum nici pe cei ce au răstignit pe Fiul Său nu i-a pedepsit îndată.
Însă îi așteaptă pe toți, în viața de dincolo, și numai la judecata cea de apoi va răsplăti fiecăruia după faptele lui (Iov 34, 11; Rom. 14, 10; II Cor. 5, 10; Ps. 61, 11; Pilde 24, 12).
Reply With Quote
  #2  
Vechi 14.08.2008, 17:54:35
avatar666666 avatar666666 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 05.08.2008
Mesaje: 2
Implicit

Daca prin intermediul icoanelor inchinarea i se aduce indirect lui Dumnezeu, de ce unele icoane fac minuni si altele nu? De ce la unele se fac pelerinaje si la altele nu?
Reply With Quote
  #3  
Vechi 14.08.2008, 19:06:19
vsovi vsovi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.02.2007
Locație: har†>>>s'C'e'r
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.993
Implicit

Citat:
În prealabil postat de avatar666666
Daca prin intermediul icoanelor inchinarea i se aduce indirect lui Dumnezeu, de ce unele icoane fac minuni si altele nu? De ce la unele se fac pelerinaje si la altele nu?
ca e shi in functzie de credintza acelora care se roaga la ele... adica de vietzuirea lor curata shi de stramoshii care le-au pastrat, deci shi in functzie de credintza parintzilor din acele locuri... dar shi a celor ce vin sa se inchine la ele, lui Dumnezeu.:)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Despre cinstirea Duminicii strajeru Secte si culte 131 07.06.2014 15:19:18
Despre cinstirea Maicii Domnului strajeru Secte si culte 415 21.01.2013 01:40:58
Despre cinstirea Sfintilor strajeru Secte si culte 74 07.12.2012 15:39:56
Despre cinstirea Sfintei Cruci strajeru Secte si culte 117 08.11.2008 09:46:27
Despre cinstirea Sfintei Cruci strajeru Secte si culte 115 12.03.2008 03:11:17