Despre PARINTI

[MarinaAlca]

MOTTO:
"Cine are parinti, are inca TRECUT,
Cine are parinti, nu e inca pierdut" A. Paunescu

Va astept cu drag, pe toti cei ce veti dori a impartasi in acest spatiu, un gand frumos, o amintire, o poezie, o floare, poate chiar o lacrima in rugaciune, fata de cei ce si-au descoperit unul altuia surasul, si au aprins scanteia gandurilor lor intr-un singur trup: MAMA & TATA
"Sarut mana tatal meu,
Sarut mana mama mea..."

[patinina34]

Foarte frumos gand.Mama si tatal meu, vor fii mereu in rugaciunile mele, asa cum eu intotdeauna sint in ale lor.
Eu fiind unicul lor copil plecat din tara, dorul este mistuitor, iar lacrimile nesfarsite.......

[MarinaAlca]

"Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns."

[Askeladd]

În prealabil postat de Traditie1

De cele mai multe ori oamenii fac copii fiindca vor sa faca sex si copiii reprezinta pentru ei (exceptând primii ani, când sunt dragalasi) o problema iar singura satisfactie data de copii e statutul de oameni "realizati social", adica o bucurie a slavei desarte, a patimii.

Iubirea dintre parinti si copii e de cele mai multe ori o minciuna si copiii nu trebuie sa asculte de parinti, fiindca majoritatea sunt oameni cu mintea întunecata de pacate.

Grea e iubirea... imi pare rau pentru cele traite Traditie. Ai desigur dreptate. Faptul simplu ca unii pot sa faca copii nu inseamna ca ar si trebui sau ca se descurca. Am citit o statistica in care zicea ca 60% dintre copii sunt "accidente", facuti fara intentia de a avea un copil.

Nici eu nu am crescut intr-o familie foarte fericita. Se bateau ai mei... inca mai sunt impreuna, dar au un fel de relatie patologica, imatura. Tot ii iubesc, desi nu inteleg de ce. Poate sindromul Stockholm.:D

[silverstar]

[COLOR=green]Dar cand nou nascutul este o dezamagire si niciodata iertat pentru ca s-a nascut fata?[/COLOR]

[MarinaAlca]

Dar cand noul nascut este o multumire ptr parinti??? Exista si o gramada de barbati care isi doresc ca viitorul copil sa fie fata!

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Dar cand nou nascutul este o dezamagire si niciodata iertat pentru ca s-a nascut fata?[/COLOR]

Crezi ca esti singura?Se spune ca interaga viata a copilului care la nastere este o dezamagire pentru parinti datorita sexului va fi un sir lung de nereusite si dureri.Si este adevarat!
Atat mi-am iubit parintii dar am primit dragostea lor tarziu......atunci cand nu mai aveau de ce se agata caci au ramas doar cu mine .
Este atat de dureros acest subiect incat nici nu stiu daca vreau sa-l discut desi sunt atatea de spus.
Relatia parinti_ copii si copii_ parinti este o traire personala si nu exista regului dsi, Dumnezeu a dat clar porunca "Sa iubesti pe tatal tau si pe mama ta daca vrei sa-ti fie tie bine si sa traesti ani multi"
Soarele este minunat te incalzeste si te lumineaza dar,nu poti sta mereu cu ochii in soare.

[speranta1970]

În prealabil postat de Askeladd

Grea e iubirea... imi pare rau pentru cele traite Traditie. Ai desigur dreptate. Faptul simplu ca unii pot sa faca copii nu inseamna ca ar si trebui sau ca se descurca. Am citit o statistica in care zicea ca 60% dintre copii sunt "accidente", facuti fara intentia de a avea un copil.

Nici eu nu am crescut intr-o familie foarte fericita. Se bateau ai mei... inca mai sunt impreuna, dar au un fel de relatie patologica, imatura. Tot ii iubesc, desi nu inteleg de ce. Poate sindromul Stockholm.:D

inteleg de unde vii cu copiii accidente. si ai mei doi copii au fost accidental facuti ( adica nu i-am planuit) daca accident se poate numii miracolul daruit de TATAL din Ceruri. dar imi iubesc copiii foarte mult, ei sint lumea mea, fara ei nu stiu cum as traii viata.

familia cu dragostea ce ne-o poarta ne ridica mult, fara familie , fara dragoste sintem nimic. numai parintii pot daruii dragostea nelimitata asa cum daruieste dragostea lui fata noi Tatal nostru. e bine ca-ti iubesti parintii, si nu are importanta de ce ai iubesti, iubirea pe care o porti pentru ei cu timpul te va face pe tine o persoana mai buna. intelesul cred ca vine cu timpul la fel ca si intelepciunea

[MarinaAlca]

"Îmi vin în minte cântecele simple
Cântate pe cerdac pe când eram copil.
Pe cer mai erau stele, în inima o ruga,
Si mai presus de toate aproape îmi erai,
O, Mama !
De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,
Împins de-un dor de duca în dorul de-a gasi
O dragoste mai 'nalta de tara si de-ai mei,
Fiind asa departe ?
Ah, cântecul ma-nchide în el pâna-n adânc,
Cum te-a închis pamântul! ...
În tara-aceasta rece, sub cerul neprivit,
Streine-mi sunt de-a valma visarile ce mint,
Aducerile-aminte si poate si-acest cânt
Ce sufletu-mi raneste,
Când doar parerile de rau
De-mi mai vorbesc pe româneste ..."

[sia]

Mi-ati frant inima ! Sper sa reusiti sa treceti peste tot ce v-a mahnit si marcat negativ,daca nu ati reusit pana acum,.va doresc din tot sufletul sa se intample cat mai curand...poate chiar in seara aceasta.Va inteleg ,stiu cum e..nici eu nu am o relatie asa cum mi-o doresc cu ..mama.M-am zbatut sa inteleg unde am gresit -unde am gresit eu ! De ce simteam diferenta pe care o facea mama, intre mine si fratele meu ,.de ce mai tot timpul avem pareri diferite si discutiile sunt in general la modul general? de ce ?de ce cand (rareori)ma,,plangeam" tatalui meu imi spunea mereu aceleasi cuvinte : e mama ta -asta insemnand sa n-o judec, sa nu comentez..chiar daca ea nu avea dreptate.Tata, o lumina in viata mea, ne-a iubit fara conditii si o iubea si o respecta in mod deosebit pe mama lui ...tata nu mai e cu noi de un an si o luna si acum ,cand am neintelegeri cu mama mi-amintesc de vorbele lui...si tac..si totusi asta nu atenueaza inca urma durerii si nici nu da raspunsuri la ..de ce ? .stiti cum e ..s-a inchis rana dar nu s-a vindecat. Dar daca eu nu am reusit , voua va doresc sa treceti peste tot si sa va fie bine.