Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

3) Rugăciunea poate fi eficace numai dacă este făcută în conformitate cu voia absolută a lui Dumnezeu: „îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă" (I Ioan 5:14; vezi articolul VOIA LUI DUMNEZEU, ). în modelul de rugăciune dat de Isus, Rugăciunea domnească, există o cerere care confirmă acest principiu: „facă-Se voia Ta, precum în cer şi pe pământ" (Mat. 6:10; compară cu Luca 11:2; să observăm propria rugăciune a lui Isus în Ghetsimani, Mat. 26:42). în multe împrejurări cunoaştem voia lui Dumnezeu deoarece El ne-a revelat-o în Scriptură. Noi putem fi siguri că orice rugăciune care este bazată cu adevărat pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său va fi desigur eficientă. Ilie a fost sigur că Domnul Dumnezeul lui Israel va răspunde rugăciunii sale cu foc şi după aceea cu ploaie, din cauza cuvântului profetic al Domnului care i-a fost spus lui (I Împ. 18:1) şi pentru că el a fost deplin încredinţat că nici unul din dumnezeii păgâni nu era egal sau mai mare decât puternicul Domn Dumnezeu al lui Israel (I Împ. 18:21-24). Uneori voia lui Dumnezeu devine clară numai pentru că noi căutăm cu stăruinţă să descifrăm care este ea. Apoi, odată ce am ajuns să cunoaştem voia lui Dumnezeu în legătură cu orice problemă dată, putem să ne rugăm cu credinţă că Dumnezeu ne va răspunde (vezi I Ioan 5:14,).

(4) Nu numai că noi trebuie să ne rugăm conform cu voia lui Dumnezeu, dar trebuie să fim în voia lui Dumnezeu dacă vrem ca El să ne audă şi să ne răspundă.
Dumnezeu voieşte să ne dea lucrurile pe care le cerem numai dacă noi căutăm mai întâi împărăţia şi neprihănirea Sa (vezi Mat. 6;33, ). Apostolul Ioan afirmă fără echivoc: „Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui" (I Ioan 3:22,). Păzirea poruncilor lui Dumnezeu, iubirea Lui şi săvârşirea a ce este plăcut înaintea Lui sunt condiţii indispensabile pentru primirea răspunsurilor la rugăciune. Când Iacov scria că rugăciunile celui neprihănit sunt eficace, el se referea atât la o persoană neprihănită prin credinţa în Hristos cât şi la una care trăieşte o viaţă de neprihănire, în frica de Dumnezeu, şi de ascultare faţă de El — ca de exemplu, cea a proorocului Ilie (Iac.5:16-18; compară cu Ps. 34:13-14). Acelaşi punct de vedere a fost subliniat deja în Vechiul Testament. Dumnezeu a arătat in mod clar că rugăciunile lui Moise în favoarea Israeliţilor au fost eficace datorită relaţiei sale de ascultare şi credincioşie faţă de Domnul (vezi Ex. 33:17,). Din contră, psalmistul afirmă ca dacă noi păstrăm păcatul în vieţile noastre, „nu ne-ar asculta Domnul" rugăciunile noastre (Ps. 66:18; vezi Iac. 4:3,). Acest fel de atitudine a constituit principalul motiv din cauza căruia Domnul nu a mai ascultat rugăciunile Israeliţilor idolatri şi răi (Is.1:15). Dar dacă poporul lui Dumnezeu se căieste de păcatele sale şi se întoarce de la căile sale rele, Domnul promite să-Şi aplece din nou urechea Sa spre ei, să-i asculte, să le ierte păcatele şi să le tămăduiască ţara (II Cron. 7:14; compară cu 6:36-39; Luca 18:14). Să reţinem faptul că rugăciunea marelui preot pentru iertarea păcatelor Isra*eliţilor în Ziua Ispăşirii nu putea să fie ascultată până când propria sa stare păcătoasă nu era curăţită (vezi Ex. 26:33, nota; vezi articolul ZIUA ISPĂŞIRII,).În sfârşit, pentru ca rugăciunea să fie eficientă noi trebuie să fim stăruitori. Acesta este aspectul cel mai important al pildei văduvei stăruitoare (vezi Luca 18:1-7; vezi 18:1, ), îndemnul lui Isus de a „cere ... a căuta ... a bate" (Mat. 7:7-8) învaţă despre perseverenţa în rugăciune (vezi Mat. 7:7-8,). Apostolul Pavel ne îndeamnă, de asemenea, să ne rugăm neîncetat (Col. 4:2; I Tes. 5:17,). La fel, sfinţii Vechiului Testament au recunoscut acest principiu. De exemplu, numai atât timp cât Moise a perseverat în rugăciune cu mâinile ridicate spre Dumnezeu au avut Israeliţii succes în lupta lor împotriva Amaleciţilor (vezi Ex. 17:11, ). După ce Ilie a primit cuvântul profetic că va ploua, el a stăruit încă în rugăciune până ce ploaia a venit (I Împ. 18:41-45). Anterior, acest mare prooroc s-a rugat cu stăruinţă şi cu zel pentru ca Dumnezeu să aducă din moarte la viaţă pe fiul văduvei din Sarepta până ce Domnul a răspuns rugăciunii sale (I Împ. 17:17-23).

Da " parinte " - pastore - dar , te rog nu uita sa scri ca la-nceput Iisus , chiar daca mai ai 100 de invataturi ! Nu de alta , se prind ortodocsii de pe forum , si e Pacat ! Nu ?

[DAMIAN]

Rugăciunea personală trebuie făcută în taină. În tradiţia spirituală a Bisericii, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: "intră în cămara ta" au fost interpretate atât literal, cât și pentru a însemna că omul care se roagă trebuie să intre în sine însuși, în propriul suflet, unindu-și mintea cu inima.

Rugăciunea trebuie să fie scurtă, simplă și regulată. Ea poate fi și o atitudine lăuntrică, o îndreptare a sufletului către Dumnezeu în deplină tăcere. Povățuitorii duhovnicești ne avertizează în privința rugăciunilor prea lungi și cu prea multe cereri, căci rugăciunea îndreptată către Dumnezeu cu credință primește răspuns. Omul riscă să primească ceea ce a vrut, dar aceasta să nu îi priască. Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem nevoie și ar trebui ca și în rugăciune să ne încredem în El: "Dă-ne ceea ce este de trebuință, Doamne. Facă-se voia Ta". Domnul Hristos ne-a învățat cum să ne rugăm, dăruindu-ne rugăciunea Tatăl nostru

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

Rugăciunea personală trebuie făcută în taină. În tradiţia spirituală a Bisericii, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: "intră în cămara ta" au fost interpretate atât literal, cât și pentru a însemna că omul care se roagă trebuie să intre în sine însuși, în propriul suflet, unindu-și mintea cu inima.

Rugăciunea trebuie să fie scurtă, simplă și regulată. Ea poate fi și o atitudine lăuntrică, o îndreptare a sufletului către Dumnezeu în deplină tăcere. Povățuitorii duhovnicești ne avertizează în privința rugăciunilor prea lungi și cu prea multe cereri, căci rugăciunea îndreptată către Dumnezeu cu credință primește răspuns. Omul riscă să primească ceea ce a vrut, dar aceasta să nu îi priască. Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem nevoie și ar trebui ca și în rugăciune să ne încredem în El: "Dă-ne ceea ce este de trebuință, Doamne. Facă-se voia Ta". Domnul Hristos ne-a învățat cum să ne rugăm, dăruindu-ne rugăciunea Tatăl nostru

Asa , Iisus . . . nu se mai prind astia de pe forum !

[DAMIAN]

Rugăciunea neîncetată
Sfântul Pavel, în prima sa epistolă către Tesaloniceni scrie: "Rugați-vă neîncetat" (5, 17), iar Romanilor le spune: "la rugăciune stăruiți" (12, 12). Aceste cuvinte au fost interpretate în două moduri distincte în tradiția ortodoxă: fie ca stabilire a unei rânduieli de rugăciune care să fie urmată zi de zi, fie de a se ruga mereu cu una și aceeași rugăciune scurtă, rugăciunea lui Iisus care, repetată de sute și mii de ori în timpul zilei și al nopții, se va înrădăcina în inimă, fiind prezentă în suflet ca o chemare permanentă a Domnului Iisus Hristos.

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

Am ingradit mult relatia cu Dumnezeu: prin icoane, prin sfinti, prin Fecioara Maria

Deci Preasfanta Fecioara e o piedica in cunoasterea lui Dumnezeu ? Stiu ca nu recunoasteti cinstirea ei , dar macar din bun simt , puteai sa scri la secte opinia asta !

[DAMIAN]

Rugăciunea de mijlocire
Ortodoxia învață că Domnul Iisus, în rugăciunea Sa către Tatăl, S-a rugat pentru poporul Său și că El este singurul care poate mijloci pentru omenire înaintea lui Dumnezeu. În slava Sa de după nviere, El se roagă pururea Tatălui pentru noi toți, Întru și prin Hristos, creștinii ortodocși pot și ei să devină mijlocitori pentru alții înaintea lui Dumnezeu, În numele Domnului Iisus Hristos, creștinii se pot ruga unii pentru alții și pentru întreaga Creație. Toate rugăciunile sunt adresate lui Dumnezeu Tatăl, prin Fiul și întru Sfântul Său Duh, chiar dacă în cuvintele rugăciunii nu sunt menționate toate Persoanele Sfintei Treimi.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Deci Preasfanta Fecioara e o piedica in cunoasterea lui Dumnezeu ? Stiu ca nu recunoasteti cinstirea ei , dar macar din bun simt , puteai sa scri la secte opinia asta !

Nu mi-ai raspuns la intrebare "parinte " !

[DAMIAN]

Dumnezeu, fiind deasupra constrângerilor impuse de trecerea timpului, știe toate întru veșnicie și ține seama de orice acțiune în cadrul planului său. Chiar dinainte de facerea lumii, Dumnezeu a auzit sau mai bine zis aude în veşnicie rugăciunile poporului Său. Domnul nu ascultă rugăciunile doar după ce s-au încheiat, întrucât pentru El noțiunile de "înainte" și "după" nu funcționează. Dumnezeu știe ce-i vom cere chiar înainte să i-o cerem, căci El cunoaște toate și toată viața noastră cu înțelegerea Sa dumnezeiască atotcuprinzătorare. Domnul aude rugăciunile, chiar și cele pentru morți, înainte ca ele să fie rostite și El ține seama de ele, după cum cunoaște și ține seama de nerostirea, uitarea, sau delăsarea rugăciunilor, toate având efecte în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu mi-ai raspuns la intrebare "parinte " !

Te rog frumos , sa-ti expui mult mai clar pozitia ta pe care ai formulato ceva mai sus ! Astept !

[DAMIAN]

Rugăciunea liturgică
În Biserica Ortodoxă, rugăciunea liturgică este participarea Bisericii la rugăciunea neîncetată a lui Hristos înaintea lui Dumnezeu în Împărăția Cerurilor: Hristos Se aduce pe Sine, "Trupul" Său și Biserica, "Mireasa" Lui, Tatălui, întru Duhul Sfânt. Aceasta este rugăciunea unică pe care o aduc Domnului toți membrii Bisericii adunați laoloaltă, alcătuind totodată Trupul lui Hristos și Mireasa lui Hristos.

Fiecare credincios ar trebui să se străduiască, pe cât va putea, să se unească, în rugăciunea liturgică a Bisericii, cu toți cei de față. Aici, credincioșii se roagă împreună cu Biserica: aceasta este vremea rugăciunii comune, nu a celei individuale. Iar aceasta o facem nu ca să uităm și să renunțăm la propria noastră persoană, la propriile noastre nevoi sau dorințe, nu ca să devenim doar o voce anonimă dintr-o mulțime, ci pentru ca, împreună cu toți ceilalți, cu Biserica din întreaga lume cerească și pământească, împreună cu Hristos Însuși, să facem din rugăciunea noastră o unică, "dumnezeiască" "Liturghie cerească" a întregii Creații înaintea lui Dumnezeu.