Despre buna purtare (si pe forum)

[Lavrentiu]

Am citit un mic capitol foarte frumos scris de Sfantul Vasile cel Mare intr-o epistola de-a sa, care ne arata cum trebuie sa ne comportam (in dialog si in viata), fragment pe care vi-l impartasesc cu drag:

Si mai intai de toate trebuie sa ne straduim sa nu folosim cuvintele in chip neintelept, sa nu punem intrebari in chip artagos, nici sa raspundem necuviincios, sa nu intrerupem pe om cand acesta povesteste ceva folositor, nici sa nu intervenim fortat peste altii; cu un cuvant, sa pastram masura atat la vorbe, cat si la ascultare. Sa nu ne fie rusine sa ne mai cultivam, dar nici sa nu tinem invatatura numai pentru noi, fiind invidiosi cand si altii ar vrea sa invete, asemanandu-ne cu femeile desfranate, care prezinta pe copiii altora ca si cum ar fi ai lor, ci sa recunoastem deschis cine este parintele cuvintelor respective. Sa alegem si o intonatie naturala in vorbire, care sa nu puna in situatie neplacuta pe cel mai slab de ureche, dar nici sa nu-l supere prin graire prea tare, sa ne examinam mai intai pe noi insine ce avem de spus si abia dupa aceea sa ne exprimam. Sa nu fim morocanosi in discutii, ci atragatori in vorbire, dar sa nu cautam sa folosim un anume grai usuratic, ci sa pastram farmecul povetelor binevoitoare. Chiar si cand suntem siliti sa mustram, de fiecare data sa ne ferim a fi grosolani, pentru ca numai daca ai dat dovada mai intai tu insuti ca esti modest si smerit, numai atunci te vei putea apropia usor de cel care are nevoie de indreptare. Caci adeseori ne este de folos acest fel de pedepsire intrebuintat de proorocul care atunci cand a gresit n-a pronuntat el insusi sentinta la condamnare, ci a facut apel la o alta persoana, pe care a facut-o ca judecator al propriului sau pacat, pronuntand dinainte pedeapsa care ar fi cazut pe el, ca sa nu-l mai poata acuza acum cineva care l-ar fi confundat.

Fragmentul se gaseste in Epistola a doua catre Sfantul Grigorie de Nazianz, cap. V.