Nevoie de ajutor de la fratii intru Hristos!

[anonimA]

Nu cunosc nici o persoana care se traiasca macar un pic aproape de Domnul toti cunoscutii si apropiatii traiesc ca si cand aceasta ar fi singura viata.Am 23 de ani si am un prieten de 3 ani si cel mai mult doresc sa plac Domnului si bineinteles sa ma mantuiesc si n-am cu cine sa imi impartasesc framantarile.


Exista odata un cuplu ce traia in faradelegi si fara frica de Dumnezeu pana intr-o zi cand Domnul s-a milostivit de nevrednica de mine ... si mi-a aratat ca la El sunt toate bunatatile si pacea pe care o cautam in toate desertaciunile.
Brusc m-am separat de iubitul meu, dormind in camere diferite si dedicandu-mi timpul Domnului.
Eram asa insetata sa citesc scrierile Sf Parinti, dornica sa simt zdrobirea de inima si sa plang.
Timp de 2 luni si cred ca cea mai frumoasa perioada a vietii mele am petrecut in curatie, in tacere evitand discutiile desarte si citind cu nesat orice lucru ziditor de suflet.
A fost asa bine sa-L simt pe Domnul aproape, sa stiu ca El a aici si acum cu mine si ma ajuta in orice, chiar si lucrurile mai mici ... sa invat mai usor, sa am mai multa rabdare, m-am simtit rasfatata de-a dreptul. Cine sunt eu si ce am facut eu sa merit ajutorul Lui?Eram asa vesela si asteptam sa-L iubesc si mai mult.
Fata de prietenul meu s-a instalat un zid si schimbam 2 vorbe pe zi iar toti apropiatii au zis ca e o faza ca am luat totul prea in serios etc.
Si intr-o zi am zis gata prietenului meu ma despart de tine nu mai avem nimic in comunm socat el mi-a cerut o explicatie si dupa ce a aflat-o mi-a promis ca vom cerceta impreuna scrierile Sf Parinti, ca vom merge la biserica etc.

Mi-a promis ca ne vom casatori iarna aceasta problema mea e ca eu vreau sa urc spre Domnul in Taina Cununiei, iar pt el cuvintele Sf Parinti parca trec asa fara nici un efect.

In afara de faptul ca ar consuma ocazional marijuana, si ca are o afinitate spre alcool cred ca sufletul lui musteste de mandrie ca altfel nu-mi pot explica comportamentul lui manios, incapabil sa admita greseala.

Am ramas cu el din nadejdea ca se va schimba, dar in fiecare zi ma mahnesc vazandu-l.
Nu sunt sigura ca vreau ca el sa fie tatal copiilor mei, dar pe de alta parte imi zic ca daca vom avea copii se va schimba.
As vrea sa incerc sa fac ceva pt el, n-as vrea sa piara! Cum as putea sa il ajut?
Sau mai bine sa ma salvez eu si sa faca Domnul voia sa cu el? Iertati-ma ca va impovarez cu problemele mele, am nevoie sa aud niste solutii de la oameni care Il cauta pe El.