Dovedirea existenţei lui Dumnezeu

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de florin.oltean75

Fara suparare, realitatea ne dovedeste contrariul acestor doua argumente.

1. Cauza oricarui fenomen sunt alte fenomene, intr-un lant care nu evidentiaza un inceput sau sfarsit al transformarii

2. Universul exista nu doar prin "stabilitate" ci si prin instabilitate. Depinde de scara temporala si spatiala la care se face observatia.

Argumentele prezentate sunt de fapt impresii subordonate ideilor de "creatie din nimic, la momentul t0" si " necesitatii sustinerii miscarii" - care insa nu pot fi probate in experienta curenta.

Florin,

1. Trebuie să fie o cauză primă care a generat primul fenomen. Nu se poate ca, de exemplu, Universul sau Multiversurile sau oricum am numi Cosmosul în care sîntem așezați să fi existat dintotdeauna decît dacă el însuși ar fi identic cu Dumnezeu, deci iar ajungem la o Cauză Primă.

2. Instabilitatea despre care vorbești este pe termen foarte lung, ceva de genul erelor sau eonilor care presupun multe miliarde de ani. Stabilitatea invocată de mine se referă la posibilitatea existenței durabile a [anti]materiei și a energiilor astfel încît elementele de bază în care sînt organizate aceste energii pot exista suficient de mult încît să permită formarea unui suport care să susțină la urma urmei viața. Un atom are o viață de cîteva milioane de ani, suficient cît să-și împlinească menirea. Quarcii rezistă foarte puțin pînă sînt convertiți în fotoni și invers și tot așa, în fiecare atom ducîndu-se un fel de luptă pentru supraviețuirea întregului nucleon format întotdeauna din trei quarci, cu toate că foarte mulți quarci / fotoni participă în mod continuu la un concurs nevăzut pentru existență - și totuși într-un haos la nivel microcosmic ceva permite atingerea unei condiții de stabilitate fără de care atomii și lumea pe care o știm nu ar putea fi cum o știm, de fapt nu ar fi deloc.

Am dat argumente pentru credința mea în Dumnezeu, nu am avut pretenția că vin cu vreo dovadă care demonstrează ceva. Credința și știința sînt concepte complet diferite.

În prealabil postat de florin.oltean75

Ce putem spune atunci despre Hristos Insusi care a incercat acelasi lucru?

Hristos nu a incercat sa convinga in sensul apologetic in care o facem noi. El a marturisit despre Tatal, despre dragostea Lui, despre faptul ca El este implinirea rascumpararii promise oamenilor. De convins a convins doar prin viata Sa care a fost o nespusa jertfa ce a culminat pe cruce.
Daca dialogurile dintre El si farisei le citesti in cheie apologetica te inseli amarnic.

[iuliu46]

În prealabil postat de FlaviusM

Experientele stiintifice nu sunt subiective. E adevarat ca eu nu am pregatirea necesara pentru a putea intelege sau repeta ceea ce fac cercetatorii la un accelerator de particule, dar exista destui alti oameni care pot. In teorie, oricare dintre noi isi poate dedica cativa ani studiului pentru ca apoi sa inteleaga, macar vag, ce se intampla acolo.
In acest caz, sensul verbului "a crede" este diferit de credinta in sens religios.

In teorie ai putea deveni calugar, ai putea petrece macar 20 de ani in salbaticie si ne-ai putea spune pe urma daca ai inteles ceva din asta. Daca Dumnezeu nu exista oricum nu conteaza cum iti irosesti viata. Mortii n-au regrete iar cei ramasi in viata de cele mai multe ori regreta ca n-au scapat mai repede de cel care a murit. :)

[AlinB]

În prealabil postat de FlaviusM

Exact aceleasi fraze mi le poate spune si un musulman, numai ca el ar incheia cu "Credeti ca crestinii il au?" Cum dovediti ca el greseste si numai dvs. aveti dreptate?

Aveti dreptate, exista multi oameni care cred fiindca asa au fost invatati de mici copii in familie. Totusi, dupa parerea mea faptul ca parintii te-au initiat intr-o anumita religie nu dovedeste adevarul ei. Dvs. va puteati naste in India sau Egipt si ati fi fost crescut in religiile majoritare acolo. Este o pura chestiune de geografie.
Spuneti ca parintii care isi cresc copiii in religia dvs. sunt de admirat. Exact acelasi lucru il fac milioane de alti parinti care isi cresc copiii sa creada in religii diferite. Ei gresesc?

La o analiza superficiala nu poti obtine un raspuns convingator.

E ca si cand ai fi bata la matematica dar ii ceri profesorului sa-ti demonstreze de ce teorema cutare e corecta si oricare alta care o contrazice nu e.

@AlinB
Experientele stiintifice nu sunt subiective. E adevarat ca eu nu am pregatirea necesara pentru a putea intelege sau repeta ceea ce fac cercetatorii la un accelerator de particule, dar exista destui alti oameni care pot.

Exact asa functioneaza credinta si in materie de religie :)
Tu nu esti un sfant dar iti poti pune increderea in ceea ce afirma unul care a experimentat sfintenia sau in orice caz vezi ca are o deschidere spirituala mai deosebita.

In teorie, oricare dintre noi isi poate dedica cativa ani studiului pentru ca apoi sa inteleaga, macar vag, ce se intampla acolo.
In acest caz, sensul verbului "a crede" este diferit de credinta in sens religios.

Exact la fel si in materie de credinta.
In teorie - si nu doar, poti dedica ceva din timpul tau pentru a intelege experienta religioasa pe care o cunosti doar din auzite.
In felul asta la un moment dat poti intelege de ce aia e cu "ba" si cealalta cu "DA" desi din exterior fac apel la aproximativ acelasi set generic de norme morale, educatie, etc.

[Demetrius]

În prealabil postat de Dumitru73

Stiu ca s-a mai discutat subiectul.
Promit sa nu vin cu contraziceri. Dar voi cere lămuriri.
Aşadar, care sunt dovezile, de orice natură, ale existenţei lui Dumnezeu?

12. Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam.(Mc8,12)

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de Dumitru73

Stiu ca s-a mai discutat subiectul.
Promit sa nu vin cu contraziceri. Dar voi cere lămuriri.
Aşadar, care sunt dovezile, de orice natură, ale existenţei lui Dumnezeu?

Salut, de curand am fost la o librarie ortodoxa si uitandu-ma printre carti am gasit una foarte buna si cu argumente psihologice si stiintifice, daca poti cumpar-o sau imprumut-o e foarte buna

http://www.librariasophia.ro/carti-S...-so-10652.html

[catalin2]

În prealabil postat de VladCat

Hristos nu a incercat sa convinga in sensul apologetic in care o facem noi. El a marturisit despre Tatal, despre dragostea Lui, despre faptul ca El este implinirea rascumpararii promise oamenilor. De convins a convins doar prin viata Sa care a fost o nespusa jertfa ce a culminat pe cruce.
Daca dialogurile dintre El si farisei le citesti in cheie apologetica te inseli amarnic.

Apostolii au fost in toata lumea sa propovaduiasca, dar nu sa insiste sa convinga, ci sa raspandeasca invatatura adevarata. Asta mi s epare ca e si diferenta intre prozelitismul persuasiv, care incearca sa convinga si expunerea invataturii celor ce sunt pregatiti sa auda.

[catalin2]

În prealabil postat de FlaviusM

Am inteles asta. Stiu ca pentru dvs. problema nu se pune in acelasi fel ca pentru mine. Eu pun intrebarea din exterior, ca sa spun asa. Dvs. imi spuneti ca "il credeti pe Hristos", dar musulmanul imi va vorbi despre Mahomed. Si dvs. si el credeti ca aveti dreptate. De ce v-as crede pe dvs. si nu pe el?

Adevarul il arata Domnul prin minuni, la fel cum a fost dintotdeauna. In cazul faraonului, in cazul Sf. Ilie si asa mai departe. O sa vezi ca la musulmani nu sunt minuni, au si ei cateva pe care le considera minuni, de exemplu ca le apare scris un nume sfant (pentur ei) pe diferite obiecte. Fara o astfel dovada poate fi doar o filozofie.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Salut, de curand am fost la o librarie ortodoxa si uitandu-ma printre carti am gasit una foarte buna si cu argumente psihologice si stiintifice, daca poti cumpar-o sau imprumut-o e foarte buna

http://www.librariasophia.ro/carti-S...-so-10652.html

deci de la a demonstra existenta lui Dumnezeu, am revenit la vechea faza cu anti-evolutionismul.

În prealabil postat de VladCat

Hristos nu a incercat sa convinga in sensul apologetic in care o facem noi. El a marturisit despre Tatal, despre dragostea Lui, despre faptul ca El este implinirea rascumpararii promise oamenilor. De convins a convins doar prin viata Sa care a fost o nespusa jertfa ce a culminat pe cruce.Daca dialogurile dintre El si farisei le citesti in cheie apologetica te inseli amarnic.

Foarte corecte observatii,cel putin din punctul meu de vedere.A fost si este o amara eroare de a se citi acele dialoguri in cheie apologetica,nu sunt asa ceva.Ciudat,pentru a doua oara ajung la aceiasi concluzie ca tine dar iarasi pe un drum,probabil,diferit :) Doar un singur lucru as adauga si anume faptul ca Invierea a jucat un rol cheie la randul ei,fundamental.Fara ea istoria crestinismului s-ar fi scris altfel,daca ar mai fi existat crestinism.