|
#1231
|
||||
|
||||
Ev. Ioan 8, 21-30
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu Mă duc și Mă veți căuta și nu Mă veți afla și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți să veniți. Deci ziceau iudeii: nu cumva își va ridica singur viața, pentru că zice: unde Mă duc Eu, voi nu puteți să veniți? Dar Iisus le-a spus: voi sunteți din cele de jos, Eu sunt din cele de sus; voi sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. Drept aceea v-am spus vouă că veți muri în păcatele voastre, căci dacă nu credeți cine sunt Eu, veți muri în păcatele voastre. L-au întrebat atunci pe El: cine ești Tu? Și le-a răspuns Iisus: ceea ce de la început v-am spus că sunt! Multe am de zis și de judecat despre voi; dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, și cele ce am auzit de la Dânsul, Eu acestea le grăiesc în lume. Ei însă n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. Deci le-a spus Iisus: când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște cine sunt Eu și că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învățat Tatăl Meu, așa grăiesc. Iar Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. Aceste cuvinte grăind El, mulți au crezut într-Însul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1232
|
||||
|
||||
Ev. Ioan 4, 5-42
În vremea aceea a venit Iisus în orașul Samariei, ce se numea Sihar, aproape de câmpul pe care Iacob l-a dat lui Iosif, fiul său. Și era acolo puțul lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, ședea lângă puț; și era cam pe la al șaselea ceas. Atunci a venit o femeie samarineancă să scoată apă. Iisus i-a zis: dă-Mi să beau; căci ucenicii Lui se duseseră în oraș ca să cumpere hrană. Femeia samarineancă I-a răspuns: Tu, care ești iudeu, cum ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au nici un amestec cu samarinenii! Iisus i-a răspuns și i-a zis: dacă cunoșteai harul lui Dumnezeu și cine este Cel care ți-a zis, dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie. L-a întrebat femeia: Doamne, nici nu ai cu ce să scoți și puțul este adânc; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva Tu ești mai mare decât Iacob, părintele nostru, care ne-a dat puțul acesta și a băut dintr-însul el însuși și fiii lui și turmele lui? Iisus i-a răspuns și a zis: oricine bea din apa aceasta va înseta din nou, dar cel ce va bea din apa pe care Eu o voi da lui nu va mai înseta în veci, căci apa pe care Eu o voi da lui se va face în el izvor de apă curgătoare pentru viața veșnică. Atunci femeia a grăit către Dânsul: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a poruncit: mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici. Dar femeia, răspunzând, I-a zis: n-am bărbat. Iisus i-a răspuns: bine ai zis că n-ai bărbat, căci cinci bărbați ai avut și cel pe care-l ai acum nu-ți este bărbat; aceasta adevărat ai spus. Doamne, a zis femeia către Dânsul: văd că Tu ești prooroc. Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; iar voi ziceți că în Ierusalim este locul cuvenit pentru închinare. Dar Iisus i-a zis: femeie, crede-Mă că vine vremea, când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați la ce nu știți; noi ne închinăm la ce știm, căci mântuirea este de la iudei. Dar vine vremea și acum a venit, când închinătorii cei adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci Tatăl astfel voiește să fie cei ce se închină Lui. Duh este Dumnezeu; și cei ce se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr. A zis femeia către Dânsul: știm că va veni Mesia, căruia I se zice Hristos; când va veni, Acela ne va spune nouă toate. Iisus i-a răspunss: Eu sunt, cel care vorbesc cu tine. Dar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie; însă nimeni nu I-a zis: ce o întrebi, sau despre ce vorbești cu dânsa? Atunci femeia și-a lăsat găleata s-a dus în oraș și a zis oamenilor: veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristos? Deci au ieșit din oraș și veneau către Dânsul. În timpul acesta ucenicii Lui Îl rugau zicând: Învățătorule, mănâncă. Dar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care nu-o știți. Deci ucenicii se întrebau între ei: nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus însă le-a zis: mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui. Oare nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată, zic vouă: ridicați ochii voștri și vedeți holdele că sunt albe, gata pentru seceriș. Iar cel care seceră primește plată și adună rod în viața de veci, ca împreună să se bucure și cel ce seamănă și cel ce seceră; căci aici se adeverește zicerea că: altul este cel ce seamănă și altul cel ce seceră. Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. Iar din orașul acela mulți dintre samarineni au crezut într-Însul, pentru cuvântul femeii care mărturisea: mi-a spus mie toate câte am făcut. Deci după ce au venit la Dânsul, samarinenii L-au rugat să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui, iar femeii îi ziceau: credem nu numai pentru vorbele tale, ci fiindcă noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1233
|
||||
|
||||
Citat:
Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, venind în lume și pururea însetând de mântuirea sufletelor omenești, umblând prin locurile Palestinei, a ajuns și la o cetate a Samariei, care pe atunci se chema Sihar. Acolo, prin pronia Sa nemărginită, a făcut a se întâlni cu o femeie din acea cetate la fântâna lui Iacob. În convorbirea cu ea, prin înțelepciunea Lui negrăită, o aduce la cunoștința adevărului și, printre alte învățături tainice pe care i le dă, îi vorbește și despre adevărata închinăciune făcută în duh și în adevăr, zicându-i: „Vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr“ (Ioan 4, 23) Convorbirea Domnului nostru Iisus Hristos cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacob este o lecție de catehizare creștină și o călăuză pe calea mântuirii pentru noi toți. În această Evanghelie, preoții învață cu câtă înțelepciune trebuie să câștige sufletele oamenilor pentru viața veșnică, știind că nu este meșteșug mai mare și mai greu decât acela de a vâna pe cei păcătoși la pocăință. În Evanghelia de astăzi, creștinii buni învață că „apa cea vie“, dătătoare de viață a credinței ortodoxe și toate izvoarele mântuirii se află numai la fântâna vieții, care este Biserica. Aici ne așteaptă Hristos să venim să ne închinăm, să ne rugăm și să-L lăudăm, să ne mărturisim păcatele și să-I cerem iertare și mântuire. O, Băutură Dumnezeiască, ce minunată ești Tu! O, dulce Mântuitorule, Tu răcorești și împrospătezi Fântâna, cât ești de luminos, îndestulător și dătător de viață! Duhule Sfânt, Mângâietorule, apropie de Domnul Iisus pe toți cei ale căror suflete tânjesc după viața veșnică, și care strigă de sete: “Sufletul meu este însetat după Dumnezeu; după Dumnezeul Cel viu!” Slavă și laudă Ție, Doamne Iisuse Hristoase, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt – Treimea cea deoființă și nedespărțită, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin. (Părintele Cleopa ILIE)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1234
|
||||
|
||||
Ev. Ioan 8, 42-51
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci Eu de la Dumnezeu am ieșit și sunt venit; pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci Dumnezeu M-a trimis. Pentru ce nu înțelegeți glasul Meu? Fiindcă nu puteți să auziți cuvântul Meu. Voi aveți pe diavolul de tată și țineți să faceți poftele tatălui vostru. El a fost de la început ucigător de oameni și cu adevărul nu stă laolaltă, pentru că nu este adevăr într-însul. Când spune minciuna, dintru ale sale grăiește, căci este mincinos și tatăl minciunii. Iar pe Mine, fiindcă vă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă poade dovedi că am păcat? Iar dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți? Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. Atunci au răspuns iudeii și I-au zis: oare nu zicem noi bine, că tu ești samarinean și că ai diavol? Dar Iisus le-a răspuns: Eu nu am diavol, ci cinstesc pe Tatăl Meu, pe când voi Mă necinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Are cine să caute și să judece. Adevărat, adevărat vă spun vouă: dacă păzește cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1235
|
||||
|
||||
Ev. Ioan 6, 5-14
În vremea aceea, ridicându-și ochii și văzând că de mult popor vine la Dânsul, a zis Iisus către Filip: de unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceștia? Dar aceasta o zicea, ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă. Iar Filip I-a răspuns: nu le va ajunge pâine de două sute de dinari, ca fiecare dintr-înșii să ia câte puțin. Unul din ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a spus: este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atâția inși? Atunci Iisus a zis: spuneți oamenilor să stea jos. Iar în locul acela era multă iarbă. Deci au șezut – oameni la număr ca la cinci mii. Atunci Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a împărțit ucenicilor, iar ucenicii la cei care ședeau; așijderea și din pești, cât au vrut ei. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: strângeți fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă nimic. Deci au strâns și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, care va să vină în lume.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1236
|
||||
|
||||
oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele și ele vin după Mine @
Ev. Ioan 10, 17-28
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: pentru aceasta Tatăl Mă iubește pe Mine, pentru că Eu Îmi dau viața Mea, ca iarăși s-o iau. Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi o pun. Putere am ca s-o pun și putere iarăși s-o iau; această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Din nou s-a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. Deci mulți dintre ei ziceau: are diavol și este nebun; pentru ce îl ascultați? Dar alții răspundeau: aceste cuvinte nu sunt cuvinte de îndrăcit; și cum poate un diavol să deschidă ochii orbilor? Și era atunci în Ierusalim sărbătoarea Tîrnosirii templului, și era iarnă. Iar Iisus se plimba în templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci L-au împresurat iudeii și I-au zis: până când ai să scoți sufletul din noi? Dacă ești Tu Hristos, spune-o nouă fără sfială. Iisus le-a răspuns: v-am spus-o vouă și nu credeți; lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți pentru că voi nu sunteți dintre oile Mele. Precum v-am spus vouă, oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele și ele vin după Mine; iar Eu le dau viață veșnică.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1237
|
||||
|
||||
Ev. Ioan 9,1-38
În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe un om orb din naștere; atunci ucenicii Lui L-au întrebat pe El zicând: Învățătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Iisus le-a răspuns: nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci s-a născut orb ca să se arate într-însul lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine, căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Câtă vreme sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. După ce a zis acestea, a scuipat jos și a făcut tină din scuipat, și a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: mergi de te spală la izvorul Siloamului, care se tâlcuiește: trimis. Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând. Iar vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte, că era cerșetor, se întrebau: nu este acesta cel ce ședea și cerșea? Unii ziceau că acesta este, iar alții ziceau că seamănă cu el. Dar el zicea: eu sunt. Deci l-au întrebat: atunci cum s-au deschis ochii tăi? El le-a răspuns și a zis: omul care se numește Iisus a făcut tină și a uns ochii mei. Apoi mi-a zis: mergi la izvorul Siloamului și te spală. Deci, mergând și spălându-mă, am dobândit vederea. L-au mai întrebat: unde este Acela? Nu știu, le-a răspuns el. L-au dus la farisei pe cel ce mai înainte fusese orb. Și era într-o zi de sâmbătă, când a făcut Iisus tină și a deschis ochii orbului. Deci din nou l-au întrebat fariseii cum a dobândit vederea. El le-a răspuns: tină a pus pe ochii mei și m-am spălat și văd. Deci, unii dintre farisei ziceau: acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu păzește ziua sâmbetei. Dar alții ziceau: cum poate un om păcătos să facă minuni ca acestea? Și astfel era dezbinare între ei. Deci iarăși l-au intrebat pe cel ce fusese orb: tu ce zici despre El pentru că ți-a deschis ochii tăi? Iar el a răspuns că este prooroc. Dar iudeii n-au crezut despre el că a fost orb și și-a căpătat vederea, până ce n-au chemat pe părinții celui vindecat de orbire. Așadar i-au întrebat și le-a zis: acesta este fiul vostru, despre care voi ziceți că s-a născut orb? Atunci părinții lui au răspuns și l-au zis: știm că acesta este fiul nostru și că el s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu știm; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu știm. Este în vârstă, întrebați-l pe dânsul; el singur vă va spune despre sine. Acestea le-au zis părinții lui, pentru că se temeau de iudei, căci iudeii se sfătuiseră acum, că de-L va mărturisi cineva pe Iisus că este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea părinții lui au zis: este în vârstă, întrebați-l pe dânsul. Deci fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: dă slavă lui Dumnezeu; noi știm că omul Acesta este păcătos. El însă a răspuns: de este păcătos, nu știu; eu una șiu, că eram orb și acum văd. Deci l-au întrebat iarăși: ce ți-a făcut? Cum a deschis ochii tăi? El le-a răspuns: acum v-am spus vouă și n-ați auzit! De ce voiți să auziți încă o dată? Nu cumva voiți și să vă faceți și voi ucenici ai Lui? Atunci l-au ocărât și i-au zis: tu ești ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise. Noi știm că Dumnezeu a grăit cu Moise, iar pe Acesta noi nu-L știm de unde este. Răspuns-a omul și le-a zis: tocmai în aceasta stă minunea că voi nu știți de unde este; și totuși El a deschis ochii mei. Și noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși, dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii vreunui orb din naștere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, nimic n-ar fi putut face. Ei însă au răspuns și i-au zis: în păcate tu te-ai născut întreg și tu ne înveți pe noi? Și l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară și găsindu-l, l-a întrebat: crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns și a întrebat: cine este, Doamne, ca să cred într-Însul? Iisus i-a spus: L-ai văzut pe El, căci cel care vorbește cu tine, Acela este. Atunci el a grăit: cred, Doamne, și s-a închinat Lui.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1238
|
|||
|
|||
Citat:
Lucrarea lui Dumnezeu s-a arătat prin faptul că Hristos a unit Sfințenia dată prin El cu sfințenia pământului acela binecuvântat, căci a făcut tină din scuipat și a plămădit ochi din tina cu care a uns orbitele goale ale orbului pe care l-a trimis la fântâna Siloanului adică 'a celui trimis de Dumnezeu', și el s-a dus crezând și ascultând și după ce s-a spălat de ceea ce a rămas din tina aia a văzut pentru prima oară în viața lui cu ochi noi făcuți din pământ și văzând el a fost chemat să depună mărturie și să se arate preoților după legea lui Moise comprtându-se el ca un trimis de Dumnezeu. Dar lucrările Domnului săvârșite întru el și dreapta și frumoasa lui viață dreaptă petrecută întru răbdare s-au arătat deci și în timpul mărturisirii căci așa o mărturisire este demnă de un apostol sau un prooroc dar iată că ea a fost făcută de neînsemnatul cerșetor orb ce-și căpătase vederea pentru credința sa. Deci ca un trimis a depus mărturie cel chemat înaintea maimarilor sinagogii care l-au judecat și văzându-se înfrânți de mărturia lui l-au scos în cele din urmă drept un foarte mare păcătos ca să nu urmeze ei Domnului tot așa cum spuneau și de Iisus că este născut din desfrânare sau că este fiu sărac al lui Iosif tâmplarul, deci n-are cum să vorbească tocmai El așa măreț și n-are cum să aibă tocmai el un dar și un har mai mare ca ei din moment ce se știe că el a crescut printre ei și cum atunci să vină un asemenea om și să le dea lor lecții... așa că l-au dat afară din sinagogă insinuând că cel ce i-a redat vederea, adică Iisus, este șeful păcătoșilor pe care-i stârnge să smintească pe Israel și că Iisus cu domnul demonilor îi scoate afară pe demoni din oameni pentru ca să păcălească și să smintească poporul. Iar că era credincios orbul și statornic și de neclătinat s-a văzut în momentul când Iisus i-a vorbit despre Mesia și despre Fiul lui Dumnezeu arătându-se acelui sărman alungat din biserică pentru că nu a mărturisit după cum le-ar fi convenit lor, mai marilor sinagogii. Deci iată că orbul s-a dovedit foarte înțelept și statornic în credință căci cu toată cumplita situație de speriat în care se afla din pricina lui Iisus, nu numai că nu i-a crezut pe farisei și că n-a aruncat apoi vina pe Iisus deznădăjduind ci chiar L-a socotit și L-a crezut pe Iisus ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu, deci nu s-a îndoit nici măcar o picătură în tot timpul mărturisirii și nici apoi. Nu s-a speriat și n-a căzut în deznădejde din pricina că a fost scos din sinagoga în care părinții lui și el trăiseră și crescuseră de generații! Deci scos din credință el nu și-a pierdut adevărata Credință și dreptatea și iată că atunci Păstorul cel bun a luat întru sine pe oaia cea cerească alungată pe nedrept ca să fie ea lăsat fără învățătră și fără iarbă duhovnicească. Last edited by vsovivivi; 10.06.2013 at 17:59:47. |
#1239
|
|||
|
|||
Și dacă veni vorba despre răutatea răspândită de farisei că cică Domnul Iisus cu belzebul scoate pe demonii spurcați din păcătoși poate ar trebui să ne întrebăm cum poate atunci să dăinuie o împărăție a păcatului dezbinată în ea însăși care este curățită și biruită în contra ei sau cum se răspândește și crește mai repede și mai tare o buruiană care nu mai este hrănită cu plăcerile păcatului fie și pentru o perioadă scurtă?.. Ce este pentru satana și pentru buruieni și neghine cât timp omul acela este iertat, curățit și vindecat și sfătuit să nu mai păcătuiască pentru ca să n-o pățească mai rău?
Deci dacă cineva mătură și curăță cu lopata scoțând spurcăciunea pustiirii ca s-o arunce afară din om cum este atunci biserica aceea sau casa aceea sau inima aceea? Curată sau murdară?.. și cine are de câștigat? Sfințenia sau Păcătoșenia?.. Omul lui Dumnezeu sau omul lui mamona?.. Deci ce se înmulțesc în curățenie interioară și exterioar mai repede? Păcatele și păcătoșii sau sfinții și fericiții?.. și cine are de împărățit acolo?.. satana cu îngerii lui slujitori păcatului din om sau Dumnezeu iubitorul de oameni împreună cu ai Lui îngeri slujitori întru altruismul a toată slava Lui cerească și pământească? Last edited by vsovivivi; 10.06.2013 at 18:20:49. |
#1240
|
||||
|
||||
Ev. Ioan 17, 1-13
În vremea aceea, ridicându-și ochii Săi către cer, Iisus a cuvântat: Părinte, a venit ceasul! Preamărește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui; iar viața veșnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ și am săvârșit lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac. Și acum Mă preamărește Tu, Părinte, la Tine însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. An făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume; ai Tăi erau, și Mi i-ai dat Mie și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor; iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceștia pe care Mi i-ai dat, căci ei sunt ai Tăi, și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele, și M-am preamărit în ei. Mult nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău; pe cei care Mi i-ai dat, i-am păzit și nici unul dintre ei n-a pierit, decât numai fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura. Acum însă Eu vin la Tine și acestea le grăiesc cât sunt în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplin în ei.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Luca 13 Versetul 21 | Fratziorul | Din Noul Testament | 14 | 11.11.2009 22:28:37 |
Versetul care ne invata sa ne smerim | cristiboss56 | Despre Sfanta Scriptura | 7 | 11.11.2009 22:23:38 |
Versetul zilei | Daniela-Iulia | Din Noul Testament | 1 | 13.05.2009 09:22:30 |
|